Ce au în comun Nicolae Steinhardt, Victor Frankl și Kung Fu Panda?
0Nicolae Steinhardt. Victor Frankl. Kung Fu Panda. La prima vedere, nu există nicio legătură între aceste 3 personaje. Dar există. Toate ne oferă, în vremuri, contexte și prin modalități diferite, 3 lecții de viață, care se pot rezuma într-o proiecție. Pe cât de simplă, pe atât de profundă.
La finalul vieții, trebuie să ne uităm în urmă și să putem spune: lumea aceasta e mai bună pentru că eu am trăit în ea. Pământul acesta e mai bun, pentru că eu am călcat peste el. Poate nu am lăsat numai urme în piatră, poate unele au fost în iarbă sau în nisip, dar e o lume un pic mai bună pentru că eu am trăit în ea. Cred că acesta e singurul gând care poate însemna o viață împlinită.
Revenind la cele trei personaje din titlu, vă invit să parcurgem poveștile și lecțiile lor. În momente imposibile în care viața m-a pus, am găsit salvare în cartea „Omul în căutarea sensului vieții”, a lui Viktor Frankl, din care am aflat că viața nu e despre fericire. Dacă îți faci din fericire un scop, cum de multe ori auzim în zilele noastre, inevitabil viața te va duce într-un loc din care n-ai cum să-ți revii dacă fericirea e singura ta ancoră. Trebuie să ai în viață un sens, să înțelegi că viața nu e despre ce ți se întâmplă, ci despre cum răspunzi la ceea ce ți se întâmplă. Cum spune Viktor Frankl – noi, cei care ne-am dat ultima firimitură de pâine celui de lângă noi.... în cele 4 lagăre de concentrare prin care a trecut și în care și-a pierdut toată familia... noi știm ce înseamnă să ai alegeri , să ai alegeri în situații imposibile. În cele mai grele situații pe care ni le putem închipui. Practic, nu există situație în care un om să fie pus și să nu aibă, încă, libertatea de a alege ce va face. Deci sensul vieții nu este fericirea, este responsabilitatea de a o trăi.
Nicolae Steinhardt, unul dintre marii noștri oameni de carte, are o poveste aparte. Securitatea i-a propus să își toarne prietenii, chiar să inventeze minciuni despre ei, să îi bage la pușcărie. La schimb, el rămânea în libertate. Nicolae s-a sfătuit cu tatăl său, Oscar Steinhardt, un evreu genial, care i-a spus cam așa: Aii o alegere, dacă-ți torni prietenii, înseamnă că o să rămâi liber, în afara pușcăriei și o să ai zile liniștite, dar nopți groaznice. Dacă, în schimb, îți păstrezi onoarea, îți păstrezi cinstea, vei merge la închisoare și o să ai zile groaznice, dar nopțile o să fie liniștite”. Și cea mai moale pernă e o conștiință curată, calea mai grea. Tot Nicolae Steinhardt spune „obligatorie nu e biruință, e lupta”. Nu știi ce se întâmplă, dar cel puțin ai datoria sfântă să te lupți.
Revenind la zilele noastre, unul dintre filmele preferate ale copiilor mei este Kung Fu Panda. Primul film din serie este despre ingredientul secret al supei tatălui ursulețului panda și despre ursulețul panda care salvează lumea. Revelația ursului este când deschide acel manuscris antic care ar trebui să-i dea puteri supranaturale și-și dă seama că e gol. Dar de fapt nu era gol, era ca o oglindă în care, privindu-l din nou, își dă seama că se vede pe el însuși și că ingredientul secret era chiar el, așa cum era el – mare, rotofei, un urs panda.
Acesta este mesajul. Ingredientul secret nu poate fi scris nicăieri, nu poate fi pus în niciun discurs, oricât de bine meșteșugit ar fi. Nu poate, de fapt, să vină salvarea din afara noastră. Ingredientul secret suntem chiar noi.
Așadar, responsabilitatea de a trăi, onoarea, cinstea, lupta obligatorie și ingredientul secret — noi înșine. Cam așa sună rețeta unei vieți cu sens. Adevărul este că nu îmi dau seama ce alt calcul poți să-ți faci în ultima clipă a vieții, când pui capul pe pernă ultima dată decât acesta. Am contat? Am însemnat ceva? Am dat vieții și lumii mai mult decât am luat de la ele? De aceea, vă rog să continuați să luptați oricât de greu ar fi, oricât de mulți în jur ar spune că nu se poate.
Am vorbit despre toate aceste lucruri la TEDx Constanța, făcând referire la „maladia scepticismului cronic”, pe care am descris-o aici, într-unul dintre primele articole pentru blogul Adevărul, în urmă cu aproape 10 ani. Vă invit să urmăriți discursul integral aici:
Se încarcă comentariile...
