A greşit Iohannis la desemnarea premierului?

Discuţii aprinse pe reţelele de socializare asupra deciziei preşedintelui Iohannis de a desemna premierul propus de PSD. Se aduc argumente pro şi contra, cele mai multe nu ţin cont de prerogativele preşedintelui înscrise in Constituţie. Mulţi cred că preşedintele putea face „praf” actuala majoritate parlamentară. Nu avea cum să facă aşa ceva.

Foarte mulţi comentatori îl acuză pe preşedinte că nu a forţat nota, că n-a refuzat în serie toate propunerile pe care le-ar fi avansat coaliţia majoritară, propuneri care nu îndeplineau condiţiile pe care el însuşi le-a enunţat: să fie o persoană integră şi fără probleme penale, să aibă competenţă în conducerea guvernului şi să aibă în spate o majoritate parlamentară.

Cea mai tare dintre condiţii este cea cu majoritatea parlamentară, pentru că prima lecţie de democraţie se referă la faptul că majoritatea, votul majoritar decid.

Nu pot să ştiu ce analize, informaţii, semnale interne şi externe a avut preşedintele când a decis cum a decis. Pot doar să-mi imaginez.

• Avem o opoziţie slabă şi divizată. PNL nici n-a propus un candidat, are o conducere nou aleasă, nu face opoziţie nici în parlament. PNL a apreciat că nu poate intra acum în lupta politică. USR este şi el partid fără lider, după plecarea lui Nicuşor Dan. UDMR votează, ca de obicei, cu cine le oferă mai multe „drepturi”, iar PMP a propus o persoană redutabilă, Siegfried Mureşan, dar dispunea de doar 24 de voturi în parlament. PNL ar fi trebuit să poarte discuţii cu celelalte partide de opoziţie, să-şi stabilească un candidat comun, şi atunci existau şanse. Dar cum partidele de opoziţie s-au antagonizat de-a lungul timpului în mod crunt, iată că nu s-a reuşit această variantă.
• Să presupunem că preşedintele Iohannis ar fi respins câţiva candidaţi la rând. Şi? Există certitudinea că apărea un Făt-Frumos politic, din spuma mării, care să respecte criteriile puse de preşedinte? Dacă ne uităm la „elita” PSD este clar că nu au pe cineva mai bun decât Mihai Tudose. Pierdere de timp inutilă şi instalarea unei instabilităţi politice prelungite, cu efecte negative în funcţionarea statului şi în plan extern.
• Alegeri anticipate. Se putea ajunge aici prin desemnarea unor candidaţi fără majoritate parlamentară. Boală lungă cu rezultat incert. Cine ar garanta că alegerile anticipate ar fi condus la rezultate net diferite faţă de actuala configuraţia parlamentară? Nimeni, mai ales în condiţiile în care partidele de opoziţie nu vor să audă unul de celălalt. Şi pierderile în plan economic, administrativ, al imaginii în plan extern, nu se pun la socoteală? Care pierderi ar fi fost mai mari, cele cu actualul guvern sau cele cu alegeri anticipate, cu rezultat incert?
• Semnalele externe. Este posibil ca preşedintele Iohannis să fi primit semnale de la partenerii externi că România să pună capăt crizei politice, pentru a-şi păstra drumul extrem de favorabil după vizita lui Iohannis la Casa Alba.
• PSD trebuie să-şi dea arama pe faţă până la capăt. Altfel ar fi spus că n-a fost lăsat să aducă lapte şi miere românilor, iar la alegerile viitoare ar fi câştigat iarăşi. Votanţii PSD trebuie să vadă odată pentru totdeauna de ce este în stare acest partid. O altă soluţie nu există pentru ca PSD să-şi piardă aura de „binefăcător” providenţial al românilor, aura bazată pe minciună, ipocrizie şi mistificare. Să demonstreze până la capăt, dacă au ce demonstra.
• PSD nu poate face orice-i trece prin cap. Ne bucurăm de faptul că o parte a societăţii şi-a luat în serios rolul ce-i revine în „guvernarea participativă”. În felul acesta nu a trecut OUG 13, multe alte iniţiative cu scopul de a amputa justiţia n-au fost puse în practică. Reacţia puternică a mediului de afaceri, deja apărută la nici 24 de ore de la anunţul privind impozitul pe cifra de afaceri, reacţiile nepublice care vin dinspre UE şi America, ne vor feri de lucruri foarte rele, chiar cu acest guvern. Întâmplarea de ieri, când ministrul de Finanţe s-a făcut de râs cu declaraţia privind Pilonul II de pensii ne arată că societatea românească reacţionează imediat la erorile şi prostiile guvernanţilor. De altfel, niciodată vreo coaliţie de guvernare nu s-a izbit de un aşa perete de ostilitate în media şi opinia publică, cum păţeşte actuala coaliţie.

În concluzie

Analizele de la Cotroceni au arătat, probabil, că sunt mai mici pierderile cu acceptarea propunerii actualei majorităţi (275 de voturi, faţă de 233 necesare), decât acele pierderi cauzate de incertitudini majore privind coagularea opoziţiei, sau alegeri anticipate.

Preşedintele Iohannis a procedat corect şi democratic în decizia de desemnare a premierului propus de coaliţia majoritară.