5 motive pentru care cred că Eduard Hellvig ar putea fi un bun director SRI

Eduard Hellvig audiat de comisia SRI  FOTO Mediafax

Susţinut de Klaus Iohannis şi criticat de Traian Basescu, Eduard Hellvig va afla în perioada imediat următoare dacă va fi votat pentru a prelua conducerea Serviciului Român de Informaţii. Deşi ne-am aflat în tabere diferite anul trecut, în campania electorală, asta nu ma opreşte să remarc faptul că, în prezent, Eduard Hellvig poate fi o opţiune bună pentru conducerea acestei instituţii.

Si mentionez aici doar cateva argumente (sperand tocmai ca prezenta noastra in tabere adverse, in 2014, sa fie motivul pentru care aceste argumente sa fie considerate obiective si nu partizane):

1.     Este un atlantist, in ciuda acuzatiilor pe care i le aduce Traian Basescu. A sustinut directia vestica a Romaniei si o relatie speciala cu Statele Unite. Ieri, dupa audierile din comisia parlamentara, a reluat acest mesaj, afirmand ca “parteneriatul strategic cu SUA este o prioritate!”. Relatia cu Germania, in fruntea unei astfel de institutii, poate fi un atu, jucata corect, si nu neaparat o concurenta la directia pro-americana.
 

2.     Este un democrat de tip liberal, ceea ce inseamna premisa unui mandat transparent in fruntea institutiei si a continuarii modernizarii SRI in spirit occidental, inceputa de George Maior (control civil, separatie fata de politic, folosirea institutiei pentru scopul sau real si nu pentru actiuni nelegitime etc).
 

3.     Face parte dintr-o generatie de profesionisti care, formata dupa Revolutie, a avut ghinionul sa isi inceapa activitatea intr-o lume marcata de tarele trecutului si in care presiunea de a perpetua relele post-comunismului a fost imensa; dar, in acelasi timp, face parte dintre cei care au inteles ca singura cale de a reusi in viata este sa rezisti sa iti subordonezi activitatea si principiile unei lumi muribunde. Prin urmare, desi are in spate experienta data de lucrul cu aceasta lume (ca noi toti cei de varsta lui), i-a ramas si dorinta si idealismul de a construi ceva diferit, ceva mai potrivit visurilor noilor generatii.
 

4.     Nu vrea, si nu a vrut niciodata, sa fie un star media. Prin urmare, ne putem astepta de la Eduard Hellvig sa fie muncitor si serios, ignorand presiunile media si nefiind afectat de acestea – nu este putin lucru sa incerci sa iti faci meseria la adapost de presiunile publice, fara sa fii tentat sa dai publicului doar ceea ce vrea.
 

5.     Are suficienta experienta, la varsta lui, pentru a intelege pe deplin nu doar sistemul pe care il va conduce, dar si lumea politica in care activeaza – cunoaste partidele, liderii, parlamentul, puterea locala, Bruxellesul, societatea civila si mass-media; stie la ce sa se astepte si nu va invata despre toate acestea din functia pe care o va ocupa.

Acestea sunt doar cateva din motivele pentru care Hellvig poate performa in fruntea SRI. Lor li se se adauga relatia buna pe care o are deja cu oameni din sistem, increderea de care se bucura din partea presedintelui Iohannis, dar si deschiderea onesta manifestata fata de el de fostii sai aliati, din USL, reprezentantii PSD, dispusi, conform declaratiilor, sa il sustina si la votul din plen.

Sigur ca exista si nemultumiti de aceasta nominalizare, dar ei acum se limiteaza la vocile din apropierea fostului presedinte, Traian Basescu, cel care si-a rezervat o parte din aparitiile sale publice recente nu doar pentru apararea imaginii Elenei Udrea, dar si pentru defaimarea posibilului viitor director al SRI. Iar, in acest discurs public, pe langa o ostilitate de inteles din partea cuiva care a pierdut parghii de control si putere, mai retinem ceva – retinem ca discursul despre esecul generatiei tinerilor politicieni este unul fals, in vocea fostului presedinte. Daca vorbesti de esecul noii generatii si, in acelasi timp, il ataci pe Hellvig si o aperi pe Udrea – inseamna ca este ceva in neregula cu discursul.

Noua generatie de profesionisti din politica nu contine doar alb sau negru, cum acest lucru nu poate fi aplicat nici unei generatii, de fapt, daca vrem sa judecam corect. Nu exista generatii bune si generatii rele. Exista oameni profesionisti si corecti, si oameni corupti si incompetenti. In toate generatiile. Din punctul meu de vedere, o lume in care oameni ca Udrea si Basescu isi pierd din putere este una in care mai exista speranta. Mai ales cand vezi ca, in acelasi timp, apar si performeaza (fiindu-le recunoscuta calitatea prin functii executive importante) oameni ca Razvan Nicolescu (in energie), Darius Valcov (in economie), Ionut Vulpescu (in cultura), Bogdan Aurescu (in diplomatie), George Maior sau, cum poate fi in curand, Eduard Hellvig (in zona securitatii nationale). Dar, despre acesti oameni, cu alta ocazie – lista este mai lunga, si cred ca ar merita mentionati cat mai multi dintre ei…

Fac parte din generatia celor care s-au format profesional dupa Revolutie, avand insa suficienta experienta in lumea post-comunista despre care am vorbit. Si stiu cat de dificil este sa schimbi reguli si mecanisme de functionare intr-o astfel de lume. Unii reusesc, altii inca nu. Cert este ca, daca vrem ca iesirea din post-comunism sa fie facuta cat mai rapid, avem mare nevoie de abandonarea prejudecatilor care ne-au marcat in ultimii 10-15 ani. Si sa incepem sa ne uitam mai mult la ce face fiecare dintre cei care ocupa o functie executiva, in loc sa ii judecam doar prin prisma etichetelor facile cu care ne-am obisnuit. S-ar putea, uneori, sa avem si surprize placute…