Poppea, soţia lui Nerone, încoronată la Ateneu

Poppea, soţia lui Nerone, încoronată la Ateneu

The Academy of Ancient Music

Sâmbătă, de la ora 22.30, The Academy of Ancient Music, dirijată de Richard Egarr, va prezenta cea de-a doua operă de Monteverdi: „Încoronarea Poppeei“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ligia Ardelean

Claudio Monteverdi (1567-1643), apărut la răscruce de epoci stilistice, a preluat genial polifonia vocală renascentistă în madrigalele sale dar a trecut apoi, în opere, la monodia acompaniată, specifică Barocului muzical. Supranumit uneori „părintele operei”, este considerat primul compozitor important al acestui gen muzical ivit în zorii secolului al XVII-lea. Din bogata sa creaţie de operă s-au păstrat trei lucrări integrale: „Orfeu”, „Întoarcerea lui Ulisse în patrie”, „Încoronarea Poppeei” – şi celebrul Lamento al Ariannei, compus pentru „Armida”.

Cea mai valoroasă operă monteverdiană

„Încoronarea Poppeei” este ultima şi, după unii, cea mai valoroasă operă monteverdiană; personajele sunt mai bine diferenţiate, situaţiile sunt mai diverse – cu momente dramatice, sentimentale sau amuzante – melodiile şi ritmurile sunt mai pregnante decât în creaţiile precedente. Compusă în 1642 şi reprezentată pentru prima oară la Veneţia în timpul carnavalului din anul următor, „Încoronarea Poppeei” a fost reluată la Neapole în 1651 căzând apoi într-o uitare de peste 250 de ani. I s-a pierdut şi manuscrisul original, existând doar două copii, ambele din 1650, dar sensibil diferite; astfel că nu se ştie precis câtă muzică autentic monteverdiană conţine fiecare şi care este aceasta. Imparţiale, producţiile moderne folosesc adesea ad libitum material muzical din ambele. Vocile se exprimă, conform uzanţelor timpului, prin recitativ, arioso, ariettă, duettino, ansamblu. Orchestra – total subordonată vocilor pe care le acompaniază într-o manieră improvizatorică – se evidenţiază doar în scurtele ritornele şi „sinfonii”. După obiceiul timpului, în locul orchestraţiei, manuscrisul conţine doar un bas cifrat, lăsând liberă iniţiativa folosirii instrumentelor – care şi câte sunt dorite sau disponibile. Libretul, alcătuit de Giovanni Francesco Busenello, aduce pe scenă istoria – fără să-i alunge însă cu totul pe zei – şi concentrează într-o singură zi întâmplări mai mult sau mai puţin reale petrecute în decurs de şapte ani.

Acţiunea se petrece la Roma, pe vremea împăratului Nero.

Prolog

Pe când Fortuna şi Virtutea îşi dispută puterea asupra omenirii, apare Amor care îşi declară supremaţia – „eu sfătuiesc virtutea, eu controlez destinul oamenilor” – şi le promite că cele ce vor avea loc în acea zi îi vor confirma spusele.

Actul I

Ottone îşi cântă dragostea pentru Poppeea în incinta palatului ei, dar observând garda lui Nerone care străjuia în preajmă îşi dă seama cine este vizitatorul nocturn al iubitei sale şi îşi deplânge soarta. Soldaţii critică la rândul lor aventura amoroasă a împăratului şi viaţa de la curte. În zori, Poppeea şi Nerone îşi iau – îndelung şi tandru – rămas bun. Apoi Poppeea îi împărtăşeşte confidentei sale, Arnalta, gândurile de mărire dar e îndemnată la prudenţă.

În palatul imperial, Ottavia, soţia lui Nerone, se plânge doicii sale că acesta îi este infidel dar îi refuză sfatul de a face la fel. Înţeleptul Seneca o aprobă şi, rămas singur, cugetă la zădărnicia vanităţii omeneşti. Curând, Pallas Athena îl înştiinţează că momentul morţii lui se apropie şi-l asigură de preţuirea pe care i-o poartă. Când Nerone îşi va exprima faţă de mentorul său, Seneca, dorinţa de a trăi şi guverna după bunul plac, acesta îl dezaprobă atrăgându-şi astfel alungarea de la curte şi ulterioara condamnare.

După o nouă întâlnire amoroasă între Poppeea şi Nerone, Ottone încearcă fără succes să-şi recâştige iubita, apoi se consolează în braţele Drusillei.

Actul II

Seneca primeşte împăcat vestea condamnării sale şi îşi îmbărbătează prietenii, decis să-şi dea moartea, cum i s-a poruncit.

La cererea Ottaviei, Ottone încearcă să o ucidă pe Poppeea, la care pătrunde travestit cu straiele oferite de Drusilla în acest scop. Dar Amor, ascuns în grădina Poppeei pentru a-i veghea somnul de frumuseţe, împiedică mâna criminală iar Ottone. Drusilla fuge.

Actul III

Confuzia creată datorată straielor sale o va aduce pe Drusilla în faţa lui Nerone unde, vrând să-şi salveze iubitul, va lua asupră-şi vina atentatului. Dar Ottone, neputând accepta ca ea să fie condamnată la moarte în locul lui, mărturiseşte împăratului adevărul: faptul că el, travestit cu hainele Drusillei, încercase să o omoare pe Poppeea, la porunca împărătesei.

Dezvăluirea îi oferă lui Nerone pretextul de-a o repudia pe Ottavia şi, încântat, acesta devine generos. Va cruţa viaţa lui Ottone condamnându-l în schimb la exil, iar Drusilla va fi fericită să-l însoţească. Apoi Nerone îi jură Poppeei că o va face împărăteasă chiar în acea zi iar Ottavia se pregăteşte de surghiun spunând adio Romei şi celor dragi.

Nu mai rămâne decât... încoronarea Poppeei, care are loc sub înaltul patronaj al zeilor Venus şi Amor.

Interpreţi

Louise Alder. După recentele apariţii la Festivalurile din Glyndebourne şi Edinburgh, tânăra soprană britanică reia la Bucureşti rolul Poppeea în care a debutat ca studentă la Colegiul Regal de Muzică din Londra natală. Pe scena Operei din Frankfurt – a cărei solistă permanentă este din stagiunea trecută – a interpretat roluri precum Musetta şi Gretel, iar în stagiunea următoare va fi Susanna şi Sophie.

Sarah Connolly. Printre cele mai importante succese ale acestei mezzosoprane se află rolul titular din „Giulio Cesare” la Glyndebourne, Compozitorul din „Ariadna la Naxos” la Metropolitan, Dido din „Dido şi Aeneas” la Covent Garden şi la La Scala. Prestigioasa cântăreaţă britanică are un repertoriu bogat de operă şi concert, cu o largă paletă stilistică, în care muzica barocă ocupă totuşi locul predilect. În Nerone a mai apărut la Maggio Musicale Fiorentino şi la Teatro del Liceu din Barcelona.

Iestyn Davies. Absolvent la Cambridge în Arheologie şi Antropologie, a studiat apoi cântul la Academia Regală de Muzică din Londra şi a ajuns curând pe scene de elită – Covent Garden, La Scala, Metropolitan ş.a. – în creaţii baroce şi moderne de operă şi concert, specializându-se în roluri de contratenor. „Orpheus Britannicus” de Purcell la Edinburgh, „Magnificat” de Bach la Londra, „Saul” de Händel la Bucureşti sunt câteva dintre prezenţele sale scenice foarte recente. În Ottone a mai apărut la Zürich şi Glyndebourne.

Marina De Liso. Tânăra mezzosoprană s-a specializat în muzica barocă la Milano dar şi-a făcut debutul scaliger ca interpretă rossiniană, cu rolul titular din „Italianca în Alger”. Mozart şi Rossini, Händel şi Vivaldi sunt compozitorii privilegiaţi ai repertoriului ei, cu care s-a făcut cunoscută mai ales în Italia natală.

David Soar. Bas britanic versatil, cu bogată activitate atât pe scena de operă cât şi pe podiumul de concert, a cântat Gounod la Salzburg, Mozart, Britten şi Bizet la Glyndebourne, Puccini la New York (Metropolitan).

PROGRAM

Sâmbătă, 19 sept. ora 22.30

Ateneul Român Seria „Concertele de la miezul nopţii“

ACADEMY OF ANCIENT MUSIC
Dirijor: RICHARD EGARR

Program: Monteverdi – Încoronarea Poppeei

Solişti:

Louise Alder – Poppeea (soprană)

Sarah Connolly – Nerone (mezzo-soprană)

Marina de Liso – Ottavia (mezzo-soprano)

Iestyn Davies – Ottone (contratenor)

David Soar – Seneca (bas)

Andrew Tortise – Arnalta (tenor)

Sophie Junker – Drusilla/Virtu (soprană)

Daniela Lehner – Amore/Damigella (mezzo-soprană)

John Lattimore – Nutrice (contratenor)

Citeşte şi: Celebrarea lui Monteverdi: „Întoarcerea lui Ulise“

citeste totul despre: