Analiză realizată de Nicolae Ţîbrigan*

Subiectul l-a scos din pepeni pe Dodon, de aceea a adus şi argumentul-laitmotiv cu privire la cazul înregistrării Comunităţii Moldovenilor din România ca exemplu reciproc al necesităţii interzicerii prin lege a mişcărilor unioniste din republică (minutul 22:57). Domnule Dodon, nu era „Uniune“, ci „Comunitate“ şi nu era „din Iaşi“, ci „din România“! E greu la deal cu boii mici...

„În România, Uniunea Moldovenilor de la Iaşi (sic!), care pleda pentru Moldova Mare, a fost interzisă prin lege“

Amintim că anterior, în cadrul unui interviu pentru NTV Moldova (televiziune afiliată PSRM), Dodon îi catalogase pe cei care doresc Unirea drept „nişte lăpădături“ care ar distruge „speranţa milioanelor de moldoveni care vor să se întoarcă acasă“ (sic!).

De fapt, aceste „milioane de moldoveni“ sunt câteva sute de mii – circa 805 509 de cetăţeni aflaţi peste hotare temporar sau stabiliţi definitiv (conform datelor oficiale de care dispune Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene). Iar ponderea unioniştilor din R. Moldova poate fi încadrată în marja de 21-28% (total şi mai degrabă de acord cu unirea R. Moldova cu România). Vedeţi şi rezultatele unui sondaj realizat de Magenta Consulting la comanda Fundaţiei Universitare a Mării Negre pe această temă AICI.

Aşadar, pentru Dodon un sfert din populaţia republicii sunt, aşa cum se exprimase, „lepădături“, deşi promisese imediat după alegerile de anul trecut că „... voi fi preşedintele tuturor. Şi a celor care privesc spre est, dar şi a celor cu viziuni vestice“, ca după zece luni să declare că e preşedintele unei majorităţi de doar 52%. A uitat probabil că minciuna are picioare scurte, chiar foarte scurte în cazul politicienilor.

Preşedintele Dodon este convins că „Uniunea Moldovenilor de la Iaşi (sic!), care pleda pentru Moldova Mare, a fost interzisă prin lege“. Mai mult, membrii acesteia ar face acum şi puşcărie. De aceea, crede Dodon, autorităţile de la Chişinău ar trebui să aplice aceleaşi metode ca şi autorităţile române. Am decis să văd care era povestea reală din spatele cazului, iar pentru asta am căutat prin arhivele online despre Asociaţia Comunitatea Moldovenilor din România de acum mai bine de zece ani.

Chiar dacă unele site-uri nu sunt active, conţinutul lor poate fi identificat în arhive cu ajutorul fie a motorului de căutare Google, sau a arhivei digitale de capturi Wayback Machine.

Totul a început cu intenţia tânărului de atunci Marian Russo, fostul lider al organizaţiei de tineret a Alianţei Socialiste din Iaşi şi autoproclamat urmaş al lui Alecu Russo, de a depune la sfârşitul anului 2006 actele necesare înfiinţării Asociaţiei Comunitatea Moldovenilor din România (dosar înregistrat cu numărul 299/PJ/2006) cu sediul la Iaşi şi cu scop de „apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români care au origine etnică moldovenească şi de a asigura reprezentarea lor pe plan local şi central“. Dar nu se menţiona absolut nimic despre Moldova Mare, aşa cum crede Igor Dodon. Drept siglă şi-a ales bustul voievodului Ştefan cel Mare. În spatele acestei asociaţii se aflau, de fapt, trei personaje: Claudiu Alexa, fost consilier local al municipiului Huşi şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a PNL, Marian Russo, student şi preşedinte al Comitetutlui Judeţean Iaşi al Uniunii Tineretului Socialist, precum şi jurnalistul Lucian Timofticiuc de la Adevărul de Vaslui.

Scopul lor ascuns viza vechea bătălie simbolică declanşată de Stalin încă în 1924 (prin crearea RASSM) cu elementele sale centrale – limba şi denumirea poporului. Pentru ei, „moldovenismul“, ca discurs ideologic, era perfect compatibil cu Concepţia politicii naţionale a R. Moldova adoptată de preşedintele Voronin încă în 2003, unde românii figurau ca etnie separată de moldoveni, alături de ucraineni, ruşi, găgăuzi,bulgari etc. – o lege, de altfel, valabilă şi în prezent, deoarece niciun oficial sau majorităţi parlamentare de la Chişinău n-au avut curajul s-o anuleze, reprezentând chintesenţa „moldovenismului“ ca ideologie de stat.

Membrii fondatori ai Comunităţii Moldovenilor din România. De la stânga la dreapta: Claudiu Alexa, Marian Russo şi Lucian Timofticiuc. Sursa: You Tube

Cei trei „moldoveni“ trec Prutul şi...

Interesant e că atunci, prin înregistrarea asociaţiei Comunitatea Moldovenilor din România, Judecătoria din Iaşi le recunoscuseră automat membrilor fondatori şi statutul de „etnici moldoveni“, fapt contestat de Parchetul Iaşi care a înaintat un recurs pe 12 februarie. Parchetul ieşean susţinea atunci că decizia de înfiinţare a Comunităţii Moldovenilor din România este ilegală, întrucât în România nu există oficial etnia moldovenească şi nu se poate recunoaşte personalitatea unei asociaţii al cărei fundament de existentă îl constituie o minoritate etnică inexistentă. Nici în actul constitutiv al asociaţiei nu este definită clar ce ar însemna „etnia moldovenească“. Cu alte cuvinte, nu poate fi înregistrată o asociaţie care îşi propune prin statut să apere „drepturile marţienilor persecutaţi de ieşeni“. Altfel, am ajunge la decizii şi acţiuni absurde.

Dar iniţiativa este salutată de regimul comunist al lui Voronin. Aşa că la scurt timp, pe 22 februarie 2007, cei trei „etnici moldoveni“ sunt primiţi cu entuziasm la Chişinău, gazda principală fiind ideologul moldovenist Victor Stepaniuc, urmând apoi şi preşedintele de atunci Vladimir Voronin. În cadrul acelei vizite, cei trei reprezentanţi ai „comunităţii moldovenilor“ s-au plâns că moldovenii ar fi discriminaţi în România, afirmând că dacă la Bucureşti cer o „pârjoală“ primesc o „chiftea“.

Au continuat exprimându-şi regretul că singurul „reprezentant al moldovenilor“ din România a fost, la rândul său, discriminat, fiind dat afară din Guvernul României – era vorba de Mihai Răzvan Ungureanu. Cei trei emisari au mai spus că vor conta pe sprijinul financiar al Chişinăului pentru a construi un centru cultural „moldovenesc“ la Iaşi (cu Bibliotecă „moldovenească“ care să promoveze literatura şi istoria „moldovenească“) şi pentru a transmite „mesajul moldovenilor de aici corect în România“.

Limba oficială de comunicare fusese, fireşte, „limba moldovenească“, iar liderul comunist a profitat de ocazie lansând noi acuzaţii la adresa statului vecin, unele de-a dreptul hilare, cum ar fi discriminarea a peste 10 milioane de moldoveni în dreapta Prutului: „În România, din păcate, lista etniilor permise este strict limitată, toate minorităţile naţionale posibile sunt enumerate în legislaţie. [...] Este vorba despre legalizarea acestui drept pentru o populaţie de circa 10 milioane de persoane, care locuiesc în Moldova românească“.

Cei trei indivizi fuseseră prezentaţi solemn şi în cadrul unei şedinţe plenare a Parlamentului de către speakerul Marian Lupu, în ciuda încălcării protocolului oficial, ca „delegaţie a Comunităţii Moldovenilor din România“.

Consecinţe

Reîntorşi din vizita de la Chişinău, purtătorul de cuvânt al asociaţiei, Lucian Timofticiuc, se arătase destul de deranjat de declaraţiile lui Voronin cu privire la „discriminarea“ celor 10 milioane de moldoveni, dând asigurări că asociaţia sa nu doreşte să se implice în discursuri politice care ar putea afecta relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti:

„În urma evenimentelor ultimelor zile prin care se încearcă politizarea acestei vizite de către anumite grupuri de interese, suntem obligaţi să precizăm că CMR nu se amestecă şi nu se implică în aceste dispute deoarece ar intra în contradicţie cu prevederile statutare şi ne îndepărtează de la ideea care a stat la baza acestei entităţi, anume schimbul cultural şi economic între cele două state.“

Jurnalistul a mai precizat că vizita în Chişinău fusese realizată doar în vederea stabilirii unui „proiect privind organizarea de simpozioane pe teme de cultură şi istorie, mai precis de lămurire a unor aspecte comune ale istoriei Moldovei“. Să nu ne facem iluzii, la întrevedere s-au abordat mai multe subiecte, şi nu numai culturale, ci şi politice. Dar despre asta vom vorbi un pic mai târziu.

Fiind asaltaţi de critici virulente venite din toate direcţiile, mai ales în contextul unei răciri accentuate a relaţiilor dintre România şi R. Moldova şi al declaraţiilor acide dintre autorităţile celor două state, membrii asociaţiei din Iaşi se gândeau chiar să dizolve în scurt timp asociaţia. „Din acest motiv, toţi membrii fondatori ai acestei comunităţi au luat decizia ca, dacă se continuă în acest fel şi fundaţia este folosită în scopuri politice, ea să se autodizolve imediat, deci în cel mai scurt timp vom lua decizia autodizolvării şi considerăm că astfel toate problemele legate de această organizaţie şi toată vâlva din aceste zile se vor incheia, declara Timofticiuc pentru BBC la Vaslui (februarie 2007).

Pe 4 aprilie 2007, Tribunalul Iaşi admite recursul Parchetului pe lângă Judecătoria Iaşi şi respinge cererea Asociaţiei Comunitatea Moldovenilor din România de a fi înscrisă în Registrul Special la grefa Judecătoriei Iaşi şi a dobândi personalitate juridică. De altfel, în ultima saptămână, fondatorii asociaţiei au evitat să vorbească în numele asociaţiei, dând de înţeles că abandonase iniţiativa, mai ales că nu s-au prezentat nici măcar la proces. Pe de altă parte, la momentul când procurorii au contestat înfiinţarea asociaţiei, preşedintele Voronin critica dur autorităţile române, acuzând faptul că acestea nu ar respecta „etnia moldovenească, în condiţiile în care în România există zece milioane de moldoveni“.

Cea de a doua încercare de „infiltrare“ eşuează

Dintr-o perspectivă din exterior s-ar părea că cei trei cetăţeni români ar fi iniţial victimele unui joc politic dus de regimul Voronin, însă „măsurile active“ ale Chişinăului de a înfiinţa organizaţii sau fundaţii „moldoveniste“ au continuat, fiind vizaţi chiar şi studenţi basarabeni veniţi la studii în România.

Pe 19 decembrie 2007, Tribunalul Iaşi trebuia să decidă asupra înfiinţării unei alte asociaţii „moldoveniste“ în România – „Comunitatea Moldovenilor din România – Originari din Republica Moldova – CRM-ORM“. În spatele acestei noi asociaţii se afla Marian Russo care, între timp, participase şi pe la congresele Uniunii Tineretului Comunist din R. Moldova. Acţiunile de la Iaşi se înscriau în ampla ofensivă iniţiată de guvernarea comunistă de la Chişinău pentru acreditarea politică a teoriei „moldovenismului“ – în cadrul căreia se mai regăseau – pentru a numi doar câteva – şi semnarea unui tratat cu Uniunea Europeană în „limba moldovenească“, semnarea unui tratat de bază între Bucureşti şi Chişinău în aceeaşi limbă moldovenească, organizarea unor manifestări pentru serbarea a 650 de ani de „statalitate moldovenească“, sau editarea unei „enciclopedii moldoveneşti“.

Principala sarcină asumată de Marian Russo, acesta nefiind un originar din R. Moldova, consta în obţinerea unei hotărâri judecătoreşti într-un tribunal românesc care să conţină termenul de „etnie moldovenească“. Ce dorea Russo prin asta? Doborârea a doi iepuri dintr-o împuşcătură: pe de-o parte, să poată argumenta, prin hotărâre judecătorească, recunoaşterea de către statul român a „etniei moldoveneşti“, iar pe de alta, să separe studenţii basarabeni veniţi la studii în România de identitatea românească.

Iată ce declara tânărul Russo unui jurnalist despre scopul asociaţiei:

„Întrucît în România există un număr considerabil de moldoveni, am luat decizia de a înfiinţa asociaţia pentru a promova identitatea lor. Noi mergem pe ideea că există o cultură moldovenească, într-o mare măsură, aparte de cea română, în ciuda faptului că avem personalităţi şi simboluri comune. Totodată, am dorit să oferim gratuit sprijin psihologic pentru copiii moldoveni aflaţi la studii în România, avînd în vedere că sunt departe de familie.“

Din fericire, sistemul judiciar din România nu e cel din R. Moldova, aşa că planul fusese zădărnicit prin anularea deciziei de înregistrare şi acestei asociaţii. Astfel, Marian Russo fusese pus în faţa faptului împlinit, fiind nevoit în scurt timp să renunţe la iniţiativă.

Cele trei destine

Ce s-a întâmplat, până la urmă, cu membrii fondatori ai Comunităţii Moldovenilor din România? Cu siguranţă nu au făcut niciun fel de puşcărie şi nici nu au fost condamnaţi, aşa cum vrea Dodon să ne mintă.

Marian Russo, unul dintre fondatorii Comunităţii Moldovenilor din România, şi autor al celei de a doua tentative de înregistrare a Asociaţiei Comunitatea Moldovenilor din România – Originari din Republica Moldova – CMR-ORM. Sursa: Jurnalul.ro

Marian Russo devine membru al Partidului Socialist Român, cu o doctrină marxistă, desemnat în 2012 candidat al partidului pentru funcţia de primar al Iaşului. Dar nu a avut prea mare succes, acumulând un scor de sub un procent. Cred şi eu, mai ales după difuzarea unui astfel de spot electoral.

La alegerile parlamentare din decembrie 2012, îl regăsim pe Russo pe listele candidaţilor din partea Partidului România Mare pentru Colegiul 8 Camera Deputaţilor. Iar în 2015 aflăm dintr-un articol publicat pe Ziarul de Iaşi că devenise deja preşedinte al Comitetului Judeţean Iaşi al Partidului Socialist Român. Deşi un membru al familiei sale a fost deţinut politic, Russo era un marxist convins. Într-un fel, o biografie asemănătoare cu cea a lui Voronin.

În anii studenţiei, recunoscuse că primise favoruri din partea comuniştilor de la Chişinău, absolvind clasa a XII-a în R. Moldova, deşi declarase că a stat acolo doar câteva săptămâni! Nici nu ar trebui să ne mirăm la câte diplome false se eliberau pe atunci la Chişinău.

Cel de al doilea personaj este Claudiu Alexa, cu un destin mai tragic, deoarece pe 30 decembrie 2008, acesta a decedat din cauza unei maladii grave. Fapt pentru care „moldoveniştii de serviciu“ de la Moldova Suverană au profitat de ocazie speculând cu teorii ale conspiraţiei, mai ales că Alexa fusese consilier local al Municipiului Huşi şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a PNL.

Ultimul personaj este mai pitoresc, mai ales din cauza scandalurilor în care se implica. Este vorba de jurnalistul Lucian Timofticiuc – director al cotidianului „Vremea Nouă“ şi acţionar la societatea care deţine ziarul. În prezent, este proprietar al site-ului de ştiri Vremea nouă.

În timpul protestelor de la Pungeşti, din toamna anului 2013, Timofticiuc se implicase activ în organizarea participanţilor, dirijând o campanie vocală împotriva lucrărilor de explorare a gazelor de şist, cu mesaje de îndemn la revoltă, mai ales prin intermediul cotidianului „Vremea Nouă“ (unde apăreau „Obiectiv“ şi „Monitorul de Vaslui“).

Lucian Timofticiuc printre protestatarii de la Pungeşti Sursa: Adevărul

Timofticiuc mai fusese responsabil şi de distribuirea unei ştiri false în timpul unei intervenţii la Realitatea TV, potrivit căruia un bătrân de 81 de ani ar fi murit la Pungeşti în urma intervenţiei jandarmilor. Ştirea a fost de natură să agite spiritele în toată ţara şi a fost scânteia unui protest ad-hoc la Bucureşti. Demonstranţii au ţinut chiar un moment de reculegere în memoria unui mort fictiv.

Sfaturi pentru jurnalişti

Şi în ultimul rând, aş vrea să le recomand jurnaliştilor sau moderatorilor de emisiuni ca, atunci când îl aud pe Dodon zicând „eu am studiat“ sau „eu am toată baza legislativă“, să se îndoiască de asta. Fără doar şi poate, Dodon e un fabricant de fake news, aşa că analizaţi toate datele verificabile înainte de interviu, asta pentru a nu nimeri în capcana sa.

Şi acum propun să recapitulăm special pentru preşedintele Dodon:

  1. Nu e „Uniunea Moldovenilor din Iaşi“, ci „Comunitatea Moldovenilor din România“;
     
  2. Conform statutului, Comunitatea Moldovenilor din România nu pleda pentru crearea Moldovei Mari;
     
  3. Asociaţiei i se refuzase dreptul de a se înregistra în 2007 din cauza folosirii în statut a termenului de „etnie moldovenească“ – inexistentă oficial în România;
     
  4. Niciunul dintre cei trei fondatori ai asociaţiei n-a făcut puşcărie, şi nici n-a fost urmărit penal.
 

*Nicolae Ţîbrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie. Începând cu 2013 devine asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu“ al Academiei Române.