Bancherii lui Dumnezeu, împotriva Vaticanului

Un document "greşit" pus în arhiva Vaticanului, redescoperit de cercetătoarea Barbara Frale într-o zi de 13, în septembrie 2001, a incitat spiritele abia în 2007. Puţini ştiu că

Un document "greşit" pus în arhiva Vaticanului, redescoperit de cercetătoarea Barbara Frale într-o zi de 13, în septembrie 2001, a incitat spiritele abia în 2007.

Puţini ştiu că Vaticanul primise o "somaţie", în 2004, de la urmaşii templierilor, care se aşteptau ca Papa să-şi ceară scuze pentru persecutarea şi arderea pe rug a "cavalerilor lui Hristos" şi pentru "intrarea în adormire" a Ordinului prin decret apostolic în 1312. Se dăduse şi termen limită: până la 13 octombrie 2007. Însă Vaticanul le-a dat cu flit! Războiul subteran dintre "cavalerii lui Hristos" şi "Vicarul lui Dumnezeu" se va muta la suprafaţă.

Ultimatum pentru Papa

"Pe 13 octombrie 2007, comemorăm 700 de ani de la începerea persecuţiei asupra Ordinului. Ar fi o şansă ca Vaticanul să recunoască marea nedreptate care s-a făcut fraţilor noştri, dar să o facă în avans faţă de această dată a comemorării". Scrisoarea a apărut într-o publicaţie locală, "Hertford Mercury", Anglia, în 2004.

Era semnată de Secretarul Consiliului Capelanilor, în numele Marelui Maestru al "Cavalerilor Săraci ai lui Iisus Hristos" şi al Marelui Preceptor al "Templului lui Solomon", ambele amintind de templieri. Pentru a păstra o aură de mister, secretarul a dat ca adresă o cutie poştală din Hertford. Tipic pentru organizaţiile oculte! Ziariştii britanici au pornit în căutarea templierilor, ca să vadă cât de serios era "ultimatumul" dat Vaticanului.

Au reuşit să stea de vorbă cu un templier în carne şi oase din Hertford, din vechea familie scoţiană Acheson. El a confirmat că scrisoarea către Vatican fusese concepută de urmaşii templierilor, "care au supravieţuit în mare majoritate persecuţiilor caselor regale europene, cu tot cu valorile originale". Acest ultim termen făcea o aluzie vagă la Sfântul Graal şi alte comori mitice atribuite templierilor.

Cert şi palpabil este că au salvat şi pus în practică invenţia lor, sistemul bancar, că nu e de mirare să-i întâlneşti astăzi pe urmaşii templierilor în conducerea multor bănci "grele". În treacăt fie spus, templierii au inventat şi biscuitul ca raţie de supravieţuire, ceea ce nu înseamnă că-i găseşti astăzi patroni ai fabricilor de biscuiţi. Sau, da?!

"Hertford Mercury" a descoperit noi dovezi ale stabilirii unui grup de templieri în comitat, începând cu tunelurile care străbat oraşul, neexplorate încă suficient, şi care duc sub Castelul Hertford. Aici, în 1309, patru cavaleri din Ordinul Templier Dinsley au fost închişi şi torturaţi din ordinul regelui Edward al II-lea, care credea că aceştia fuseseră însărcinaţi cu ascunderea unei comori fabuloase.

Poate chiar Sfântul Graal, indiferent ce o fi însemnând, pentru că templierii şi urmaşii lor nu au lămurit niciodată problema. Comoara nu a fost descoperită. Când nişte arheologi amatori, din organizaţia "Subterranea Britannica", au vrut să exploreze tunelurile, în 2004, după publicarea scrisorii templierilor către Vatican, au fost avertizaţi să-şi verifice asigurările de viaţă.

Oau! Cu templierii nu e de glumit! Se spune că tunelurile pornesc de sub castel şi duc spre cele mai importante instituţii ale oraşului. Aşa, şi? O fi Hertford buricul pământului? Scrisoarea a fost republicată şi în 2005, în "The Guardian", care a vrut să ştie cine erau cei care dăduseră ultimatum Vaticanului. S-a aflat că există o nouă generaţie a templierilor care doreşte să fie mai activă la suprafaţă, pentru că "se vor întâmpla nişte lucruri care vor atrage atenţia". Ce fel de lucruri? Enigmă! Localnicii din Hertford nu ştiu dacă să-şi spună părerea pe bune despre povestea asta cu templierii care i-a adus în centrul atenţiei sau să tacă înţelept, că dă bine la turişti.

Ultima cruciadă a templierilor

S-ar fi zis că Vaticanul n-o să ia în considerare această scrisorică obscură, dar, în noiembrie 2004, prestigiosul "The Times" scria că "Vaticanul are în vedere la modul cel mai serios să-şi ceară scuze pentru persecutarea Ordinului Templierilor".

Anii au trecut, dar Vaticanul nu a făcut niciun gest "în avans", aşa cum ceruseră cavalerii. Surse de la Vatican, citate de "The Times", au declarat că Papa Ioan Paul al II-lea nu a mai luat în considerare cererea urmaşilor templierilor deoarece cardinalii conservatori i-au spus: basta! Mai răruţ cu seria "scuzelor". Deja Papalitatea îşi ceruse scuze pentru Cruciade, pentru Inchiziţie, pentru antisemitismul de sorginte creştină, pentru persecuţia unor oameni de ştiinţă declaraţi eretici, ca de exemplu Galileo Galilei.

Demonstraţie de forţă în ziua împăcării

Pe 13 octombrie, în loc să-şi ceară scuze templierilor, care comemorau 700 de ani de la distrugerea ordinului, Vaticanul a organizat la Ravenna dialogul privind reunificarea Bisericii Romano-Catolice şi Bisericii Ortodoxe, nedespărţite până la Schisma din 1054. Cuiul lui Pepelea a rămas recunoaşterea Primatului Papal, adică recunoaşterea "episcopului Romei ca primul între patriarhii lumii".

Război între frăţiile financiare

Marile cotidiene britanice au preluat "ultimatumul", publicând scrisoarea sub titlul "Ultima cruciadă a templierilor". Ciudat titlu, având în vedere că aceşti "cavaleri ai crucii" luptaseră cândva sub directa conducere a Papei, şi nu împotriva lui! Scrisoarea merita atenţia presei.

"Pergamentul din Chinon", redescoperit în 2001 de cercetătoarea Barbara Frale, n-avea de ce să facă atâta vâlvă. Fusese publicat de Etienne Baluze, prin anii 1600, în "Vieţile Papilor de la Avignon" şi a fost citat de mulţi autori care s-au ocupat de procesul templierilor.

De fapt, ultimatumul dat Vaticanului nu are nicio legătură cu descoperirea documentului, ci cu comemorarea a 700 de ani de când templierii au fost trădaţi de Sfântul Scaun, patronul lor. În ultimii ani, Vaticanul a fost ţinta a numeroase atacuri, ce au culminat cu bestsellerul "Codul lui Da Vinci", de Dan Brown, şi cu aşa-zisa descoperire a mormântului lui Iisus şi cel al familiei sale. "Intrigi masonice", cataloghează clericii catolici aceste "atacuri", fără să precizeze la care masoni fac referire.

Vineri 13, ceasu' rău, pisica neagră

Abia anul acesta, la 25 octombrie, adică exact 13 zile DUPĂ comemorarea Ordinului Templierilor, Vaticanul a anunţat publicarea unui volum-document, numit "Procesul împotriva templierilor", care conţine şi "iertarea papală" pe care Clement al V-lea o acordase în 1308 cavalerilor, în speranţa că-i va scăpa de rug. Mesajele numerice din lumea ocultă nu sunt niciodată întâmplătoare. "13" reprezintă suma internă a anului când Papa a luat sub oblăduirea instituţiei sale Ordinul Templierilor - 1129.

Să fi fost o propunere de împăcare? Oricum, nu era gestul cerut de urmaşii templierilor. Mai ales că documentele publicate de Vatican în volumul anunţat nu le dovedesc nevinovăţia, ci demonstrează că avuseseră o grămadă de păcate lumeşti, chipurile "mărunte", cum ar fi scuiparea crucifixului, dezicerea de Hristos, închinarea la idoli păgâni, sărutul pe şezut - ca parte din ritualul de iniţiere şi... sodomia, ca rezolvare a poftelor carnale, fiindu-le interzis să se împreune cu femei.

De multă vreme circulau astfel de bârfe despre templieri, dar totul avea să iasă la iveală într-o zi de vineri, 13, că de atunci a şi rămas superstiţia că e zi cu ghinion. Deci, vineri, 13 octombrie 1307, s-a pornit vânătoarea templierilor. Totul era pregătit dinainte. O ştiau şi templierii, dar nimeni nu crezuse că regele Franţei, Filip cel Frumos, o să aibă curaj să se dea la cel mai puternic ordin militar religios din Europa. Uite că avusese! Se săturase de cei care se întemeiaseră ca nişte "cavaleri săraci ai lui Hristos" şi ajunseseră "bancherii lui Dumnezeu", având la mână regii Europei.

Audierile din beciurile Castelului Chinon

"Ai scuipat pe crucifix?". "Doar m-am prefăcut, am scuipat pe jos". Răspunsul îi aparţine Marelui Maestru al Templierilor, Jacques de Molay. "Ai întreţinut relaţii sexuale cu fraţii?", "Eu, nu... Asta ţine de educaţie". Acesta a fost răspunsul lui Geoffroi de Charney, preceptor de Normandia, care totuşi adăugase că Maestrul de Auvergne spusese odată că e mai bine să te uneşti cu fratele întru Ordin decât cu o femeie. Tot De Charney recunoscuse că scuipase pe crucifix, dar "din gură, nu din suflet".

Alţi lideri care şi-au dat cu stângu-n dreptul au fost Raymbaud de Caron, preceptor de Outremer, Hugo de Perraud, preceptor al Franţei (care a recunoscut că a văzut capul unui idol în posesia fratelui Peter Alemandin, preceptor de Montpellier), Geoffroi de Gonneville, preceptor de Aquitania şi Poitou. "Declaraţi asta sub tortură sau de teamă să nu fiţi torturaţi?". "Nu!".

Merde! Cum să declari aşa ceva fără tortură celor care au venit să te ajute să scapi de asemenea acuzaţii?! Depoziţiile celor anchetaţi au fost luate în prezenţa a trei cardinali şi a unor notari apostolici şi publici, plus martori din cinul bisericesc. Înalţii prelaţi trebuie să se fi crucit, dacă se poate spune aşa, de mărturiile cavalerilor, date de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.

A nu se uita că trecuse totuşi un an de când zăceau prin beciurile castelului Chinon, torturaţi de gâzii Marelui Inchizitor William de Paris. Nu trebuie uitat nici că, dacă retractau ceea ce recunoscuseră deja, deveneau "relapsi", adică sperjuri, recăzând în păcat, deci sigur condamnaţi la rug. Dar ce te faci cu cei care mărturiseau mai mult decât erau întrebaţi, anume că şi urinaseră pe crucifix, că nu credeau în virginitatea Mariei, iar Iisus? Un criminal!... Explicabil! Un fel de defulare de genul: "Asta vreţi? Luaţi de-aici!". 20.000 de cavaleri îşi pierduseră viaţa în slujba creştinătăţii, iar acum li se aduceau astfel de acuzaţii?

Iertarea Papală

Ce mai putea să facă Papa Clement al V-lea în aceste condiţii? Să-i certe, să-i ierte, să-i primească pocăiţi
înapoi în sânul bisericii şi să-i treacă în "adormire", conform unei legi canonice. Adică, să-i salveze de rug.

Ceea ce a şi făcut, dar Filip cel Frumos luase o hotărâre şi nu avea de gând să se împiedice de un papă "arestat" la Avignon. Papa Clement al V-lea a dizolvat până la urmă Ordinul în 1312, la Conciliul de la Viena, cedând Ordinului Ospitalierilor, ulterior Cavalerii de Malta, grosul proprietăţilor templierilor.

Credea că acuzaţii îi vor fi predaţi, urmând să li se dea arest la domiciliu. În loc de asta, la 18 martie 1314, Marele Maestru, De Molay, şi Geoffroi de Charney au retractat tot ce declaraseră, devenind "relapsi". Atât aştepta Filip cel Frumos. Cei doi au fost arşi pe rug. Filip cel Frumos şi Papa Clement al V-lea au murit în acelaşi an, conform blestemului aruncat asupra lor de către De Molay când ardea pe rug. Revenind la zilele noastre, pentru ce să-şi ceară scuze Vaticanul? Care este, până la urmă, secretul templierilor şi care este miza de tot hărţuiesc Papalitatea de 700 de ani?

Noua Ordine Mondială

Conform istoricului John Daniel, autorul volumului "Scarlet and the Beast - Istoria războiului dintre francmasoneria franceză şi cea engleză", miza este dominaţia lumii. "Scarlet" are semnificaţia şi a portocaliului crucii de pe mantiile templierilor, dar şi a "sângelui regal", şi aici ajungem iar la "secretul" templierilor referitor la descendenţii lui Iisus. "Beast" înseamnă doar Bestia.

Se pare că totul a început când Papa Inocenţiu al III-lea (1198 - 1216), provenind dintr-o familie care a dat de-a lungul timpului 13 papi, trei anti-papi şi 40 de cardinali, a poftit să se numească "Tatăl Prinţilor şi Regilor, Conducătorul Lumii, Vicarul pe Pământ al lui Iisus Hristos", stârnind o polemică religioasă şi socială care nu s-a sfârşit nici astăzi.

După numeroase contrări între casele regale şi Papalitate, în 1534, Ignatius de Loyola, devenit sfânt mai târziu, a fondat "Societatea lui Iisus", iezuiţii, menită să instaureze Noul Ierusalim, cu Papa în fruntea omenirii. Mulţi i-au blamat de-a lungul timpului şi i-au acuzat de tâlhării şi asasinate.

Nu-i de mirare, din moment ce unul dintre cofondatorii ordinului era Don Francis Borgia, din celebra familie care a dat 11 cardinali, trei papi, o regină a Angliei şi un sfânt, rămânând totuşi în istorie ca prima familie de "doni" (mafioţi), care foloseau crima pentru a dobândi foloase necuvenite. "Istoria ocultă a băncilor", de Paul Vrier, îi situează în prezent pe iezuiţi în fruntea sistemului bancar american şi britanic.

Cartierul general este la Roma, dar fieful lor este în Georgetown, SUA. Actualul Superior General, conform volumului "Iezuiţii - o multi-biografie", de Jean Lacoutre, este părintele Hans Kolvenbach, un olandez extrem de erudit. Iezuiţii au creat Ordinul Iluminaţilor, aceia care au lansat pentru prima dată conceptul de Noua Ordine Mondială, care urma să se instaureze începând cu mileniul III.

In nomine... Templieri!

Din nefericire, singurul eveniment "memorabil" de la debutul mileniului III a fost cel de la 11.09.2001: atentatele din SUA, când au fost atacate simbolurile singurului pol de putere mondial: puterea economică - Turnurile Gemene, puterea militară - Pentagonul şi puterea politică - Casa Albă - atentat eşuat, avionul prăbuşindu-se înainte să ajungă la "destinaţie".

Data nu a fost aleasă întâmplător: "11" reprezintă numărul intern al anului când s-a format Ordinul Templierilor (1118), dar şi al anului când au fost arestaţi templierii (1307). "9" reprezintă numărul cavalerilor fondatori, dar şi numărul intern al anului când a fost ars pe rug Marele Maestru, De Molay - 1314. "Gemenii" reprezintă efigia templierilor, doi cavaleri pe acelaşi cal, iar turnurile, Jachin şi Boaz, erau coloanele Templului lui Solomon din Ierusalim. Turnurile prăbuşite, conform cabalei Tarotului, reprezintă reînnoirea Templului. Sau a templierilor! Dar cine, cui a transmis un asemenea mesaj cutremurător implicând simboluri templiere? Frăţiile musulmane?

Iezuiţii de ieri şi de azi

Despre istoria înfiinţării băncilor există o întreagă literatură mai mult sau mai puţin ocultată, mai mult sau mai puţin mediatizată, din care se reţin ideile principale, şi anume că iezuiţii sunt relaţionaţi cu imperiile financiare americane şi englezeşti Rockfeller, J.P. Morgan, Rothschilds, iar templierii sunt întemeietorii băncilor elveţiene şi ai altor imperii financiare europene. În 1910 - conform volumului "Creatura de pe Insula Jekyll", de Edward Griffin - iezuiţii au pus bazele cartelului Federal Reserve Bank. Vaticanul mai are un ordin relaţionat cu sistemul bancar, Sovereign Military of Malta (SMOM), care se află tot sub control iezuit. SMOM controlează organismele de finanţare internaţională.

Ţelul lor este "Primatul Papal" total, cu Papa conducând de la Ierusalim. Are sau n-are legătură, de când se chinuieşte Israelul să-i fie recunoscută capitala la Ierusalim, n-a reuşit, oraşul fiind, din 1948, sub jurisdicţie internaţională. Se pare că ceva nu merge conform planului. Prof. Carroll Quigley, autorul volumului "Tragedie şi speranţă.

Istoria lumii în prezent", mentorul lui Bill Clinton, originar din Georgetown - unde-şi au baza iezuiţii - dezvăluie, într-un documentar la mare preţ în SUA, intitulat "Maeştrii banilor", cum "naţiuni după naţiuni, inclusiv America, cad victime cabalei bancherilor internaţionali. Miezul acestui sistem este Bank of International Settlements din Basel, Elveţia".

Să fie mai tari templierii? Cert este că, în momentul de faţă, băncile americane au probleme, dolarul se depreciază văzând cu ochii, iar mult-mediatizatul război împotriva Iranului n-a început din lipsă de finanţe.

Fondatorii imperiului bancar elveţian

Templierii au fost bancherii caselor regale europene. Cel mai bine păstrat secret al lor era sistemul de "trucuri" financiare prin care se îmbogăţeau rapid. Prestigioasele bănci elveţiene sunt fondate de Hughenoţi, care fugeau de persecuţiile papale. Familia Hottinger făcea parte din acest val. Ca şi familia Rougemont, fondatorii, printre altele, ai imperiului financiar "Lloyd's of London".

Aceasta era originară din Chartres, Franţa, ca şi unii dintre fondatorii Ordinului Templierilor. În registrele locale este pomenită din 1285. Pe atunci se numea "Du Temple". În 1672, Guy Charles du Temple s-a căsătorit cu Francoise-Nicole de Boisrouvray, moştenitoarea domeniului Rougemont. Pe conţii Du Temple de Rougemont îi regăsim mereu legaţi de templieri, dar şi de regii Franţei, ţinându-i sub control ca bancheri. Hottinger şi Rougemont sunt fondatorii imperiului bancar elveţian.

De altfel, chiar şi steagul Elveţiei, crucea albă pe fond roşu, aminteşte de templieri, la care culorile erau inversate. De când au fost trădaţi de regi şi papă, templierii adevăraţi au avut ca ţel distrugerea monarhiilor, în special cea franceză şi a instituţiei papale, cu toate ordinele financiare care o protejează. Cel mai bun exemplu au fost războaiele dintre Napoleon şi Ducele de Wellington, sponsorizate, printr-o reţea de bănci, de Rougemont.

Impozit pentru Vatican

La scurt timp după ce Sfântul Scaun le reamintise templierilor că fuseseră iertaţi, Vaticanul, un "stat în stat" care nu face parte din UE, a intrat în vizorul Comisiei Europene, care a anunţat demararea unei anchete privind enorma sa avere imobiliară, dar şi înlesnirile fiscale de care se bucură din partea guvernului de la Roma. Nimic nou sub soare, ar spune Eclesiastul!

Vaticanul s-a tot luptat cu casele regale şi clasele politice. Filip cel Frumos (1268 - 1314) este recunoscut pentru conflictele sale cu Papalitatea şi cu bancherii, cărora a tot încercat să le drămuiască veniturile. A vrut şi el să pună impozite pe câştigurile feţelor bisericeşti, dar Papa Bonifaciu al VIII-lea, prin bula "Unam Sanctam", a declarat supremaţia papală.

Filip l-a arestat. În 1307, când i-a arestat pe templieri, a exilat şi toţi bancherii evrei şi lombarzi, făcându-şi rost de "lichidităţi". Abia în 1929, prin Concordatul Lateran, Benito Mussolini a reglementat situaţia. A recunoscut suveranitatea Vaticanului şi i-a acordat 85 milioane de dolari în compensaţie pentru ce a suferit de-a lungul timpului.

De asemenea, a scutit Vaticanul de orice taxă, inclusiv pe investiţiile din afara oraşului.
Datorită acestor privilegii, este aproape imposibil ca cineva să evalueze averea Vaticanului în ziua de astăzi. Se pare că forurile europene ar vrea! Iar templierii ar vrea să-i drămuiască la sânge veniturile.

Ultimul război dintre Gog şi Magog

La sfârşitul lunii octombrie, televiziunea israelienă - Canal 2 şi Canal 10 - a difuzat un scenariu pentru următorul război mondial, care avea în centrul intrigii Pământul Sfânt şi Ierusalimul, amintind de profeţia biblică despre ultimul război dintre Gog şi Magog.

După care ar urma a doua coborâre a lui Iisus Hristos şi, în sfârşit, o pace veşnică. Să fi început deja marea cursă pentru Noul Ierusalim şi monarhul absolut al lumii? Dacă nu a înnebunit toată lumea, se mişcă "ceva" prin subteranele politicii oficiale, care o să zguduie lumea din temelii. Să fie templierii?!