VIDEO Transportul în comun în Epoca de Aur, probă de rezistenţă fizică: „Uneori ne atârnam pe scară, mergeam cu uşile deschise, ne ţineam unii de alţii“

În Epoca de Aur, transportul în comun din Bucureşti era o adevărată probă de rezistenţă, oamenii fiind nevoiţi să se înghesuie în mijloacele de transport în comun care circulau cu dificultate pe străzile Capitalei. „Adevărul“ vă prezintă modul în care se circula pe străzile oraşului în urmă cu zeci de ani.

Problemele de trafic din Bucureşti au apărut chiar de la formarea oraşului, susţin istoricii, pentru că majoritatea zonelor care alcătuiesc astăzi Bucureştiului erau gândite în funcţie de nevoile celor care locuiau acolo.

„Cartierele de astăzi au fost satele de ieri. De aici vine şi problema traficului infernal din Bucureşti. Fiecare sat avea propria reţea stradală şi Bucureştiul nu era gândit ca o capitală. Acum că s-a format, în fiecare zonă străzile sunt construite într-un anumit fel, aşa cum aveau nevoie cei care locuiau în acele sate“, spune istoricul Dan Falcan.

De la tramvaiul cu cai la autobuzele aglomerate

Povestea transportului în comun din Bucureşti începe în anul 1871, când era introdus pentru prima dată un mijloc de transport în comun, tramvaiul tras de cai. Spre deosebire de zilele noastre, tramvaiele de acum 140 de ani aveau maximum „doi cai putere” , cai care munceau ore bune în fiecare zi. Armăsari, mai exact, care înainte de a deveni „sufletul tramvaiului” erau duşi la medicul veterinar şi castraţi.

În interiorul primelor tramvaie trase de cai aveau loc aproximativ zece persoane, care de cele mai multe ori stăteau pe băncile aşezate în interiorul vehiculului, de o parte şi de alta a acestuia. Aproximativ 60 de ani au circulat prin Bucureşti tramvaiele trase de cai, după care au fost înlocuite cu tramvaie electrice. Prima linie electrică s-a dat în folosinţă în anul 1894.

În anul 1949, a luat fiinţă în Bucureşti prima linie de troleibuz, care se întindea de la Piaţa Victoriei până la Hipodromul Băneasa, unde astăzi este Casa Presei Libere. Un an mai târziu, societatea care administra transportul în comun din Bucureşti se transformă în Intreprinderea de Transport Bucureşti (I.T.B.), care la rândul său s-a transformat în RATB-ul din zilele noastre.

Aglomeraţie cumplită

În Epoca de Aur, transportul în comun a fost o adevărată provocare pentru toţi cei care erau nevoiţi să ajungă la fabrici dimineaţa devreme. Indiferent de anotimp, oamenii aşteptau minute în şir în staţii un troleibuz care să îi conducă direct către uzinele în care lucrau.

„Dacă îl pierdeai, întârziai la muncă sigur şi nu era bine. Ştiai precis la ce oră ajungea. Uneori ne atârnam pe scară, mergeam cu uşile deschise, ne ţineam unii de alţii. N-aveai ce să faci, trebuia să ajungi la fabrică“, îşi aminteşte Elena, o pensionară în vârstă de 79 de ani.

Din cauza supraaglomerării, deseori mijloacele de transport în comun se stricau, a doua zi fiind scoase din funcţiune, iar condiţiile în care circulau bucureştenii erau şi mai rele, din cauza numărului redus de vechicule.