Povestea fascinantă a tramvaiului tras de cai, în cuferele Muzeului RATB. Cum se făcea controlul biletelor altădată şi la ce probe de foc era supus un viitor vatman
0
Abonamente pentru funcţionari publici, machete de autobuze ori tramvaie trase de cai şi o colecţie impresionantă de poze pe sticlă, toate se odihnesc în cele câteva camere ale Muzeului RATB din Bucureşti.
Muzeul RATB nu este unul ca oricare altul. Pentru a ajunge la comoara transportului bucureştean, trebuie făcută o programare. Cele cinci camere ale muzeului sunt amenajate în Baza RATB din zona Trapezului, din sectorul 3 al Capitalei. Doru Parfenie, un veteran RATB-ist, este cel care-i poartă pe curioşi prin lumea transportului în comun.
Doru Parfenie, alături de alţi oameni din conducerea RATB, este cel datorită căruia existenţa unui asemenea muzeu a fost posibilă.
A colecţionat de-a lungul timpului fel de fel de poze, machete şi dispozitive care se aflau în interiorul tramvaielor din trecut, dar şi elemente care însufleţeau mijloacele de transport în comun pe care bucureştenii la vedeau pe străzi în urmă cu zeci de ani.
Primul tramvai din Bucureşti era tras de cai
Povestea transportului în comun începe în anul 1871, când în Bucureşti era introdus pentru prima dată un mijloc de transport în comun, tramvaiul tras de cai. Spre deosebire de zilele noastre, tramvaiele de acum 140 de ani aveau maxim „doi cai putere” , cai care munceau ore bune în fiecare zi. Armăsari, mai exact, care înainte de a deveni „sufletul tramvaiului” erau duşi la medicul veterinar şi castraţi.
În interiorul primelor tramvaie trase de cai aveau loc aproximativ 10 persoane, care de cele mai multe ori stăteau pe băncile aşezate în interiorul vehiculului, de o parte şi de alta a acestuia.
Caii, care erau „motorul“ tramvaiului, erau atent supravegheaţi de o întreagă echipă de medici veterinari, hrăniţi cu mare grijă şi consultaţi periodic pentru a preveni orice problemă de sănătate.
Aproximativ 60 de ani au circulat prin Bucureşti tramvaiele trase de cai, după care au fost înlocuite cu tramvaie electrice. Prima linie electrică s-a dat în folosinţă în anul 1894, dar nu a înlocuit imediat vechiul mijloc de transport. În Muzeul RATB sunt câteva tablouri şi o machetă a tramvaiului tras de cai, mărturie că aşa au stat lucrurile în trecut.
În 1909, se pun bazele RATB-ului de astăzi, o companie care atunci se numea Societate Tramvaielor din Bucureşti (S.T.B.) şi care în 1921 devenea cea mai importantă societate de transport public din ţară.
Şefii S.T.B. dădeau fiare vechi în locul vagoanelor şi ascundeau fotografii în magazie
Într-un cufăr din Muzeul RATB stau închise aproximativ 300 de poze imprimate pe sticlă, imagini care prezintă o istorie a Bucureştiului privită prin ochii anagajaţilor companiei de transport. Acest lucru se datorează inginerului Costel Sabarez, cel care a păstrat cufărul cu poze într-un subsol şi l-a donat Muzeului RATB, după cum povesteşte Doru Parfenie, omul care se ocupă de întreţinerea muzeului.
La câtiva metri de cufărul cu poze se găsesc câteva lăzi în care sunt sute de filme foto cu viaţa din S.T.B. „Toate pozele au fost păstrate datorită şefilor de atunci. Sunt filme foto întregi care abia aşteptă să fie descoperite pentru că nu le-a văzut nimeni până acum” , povesteşte Doru Parfenie.
Trei sau patru generaţii s-au chinuit să păstreze intacte vagoane de tramvai, poze cu acestea sau elemente care le făceau să funcţioneze. Din cauza legislaţiei care cerea casarea vagoanelor după ce ieşeau din uz, majoritatea au fost distruse şi doar câteva dintre acestea au fost ascunse şi conservate de-a lungul timpului. „90% din obiecte au fost distruse, iar cele care mai există astăzi sunt aici din bunăvoinţa şefilor” , spune Doru Parfenie.
De la muzeu lipsesc tramvaiele şi troleibuzele care au scăpat de casare şi care astăzi se află risipite în mai multe locuri. „Un muzeul al transporturilor nu poate să nu deţină mijloace de transport. Acum există 17 tramvaie care pot fi expuse şi alte 14 autovehicule care aşteaptă să fie redate patrimoniului naţional”, adaugă Doru Parfenie, care spune că toate autovehiculele sunt în stare de conservare.
Bucureştiul interbelic, capitala cu cele mai puţine accidente
În perioada interbelică, Micul Paris era capitala în care se înregistrau cele mai puţine accidente, datorită pregătirii nemţeşti de care se bucurau muncitorii din transportul public. Aceştia erau testaţi cu ajutorul unui aparat care le punea la grea încercare îndemânarea. Înainte de a obţine un loc de muncă în acest domeniu, fiecare aspirant trebuia să treacă pe la un aparat care avea imprimat pe întreaga suprafaţă un labirint.
Viitorul manipulant se ţinea de mânerele aparatului şi cu un ac subţire de metal trebuia să parcurgă întregul labirint fără să depăşească marginile acestuia. Un labirint parcurs fără multe greşeli era echivalentul unui „da” din partea companiei. Dacă cel care voia să devină vatman dădea greş de maxim zece ori, renunţa la funcţia de manipulant pentru totdeauna. Şi acest dispozitiv s-a păstrat datorită altei persoane care l-a ascuns în magazie, după cum susţine Doru Parfenie.
Bilete şi permise de peste 80 de ani
În altă cameră a muzeului se găsesc zeci de bilete de tramvai şi de autobuz, abonamente pentru funcţionari publici şi matriţe ale amenzilor şi ale foilor de parcurs.
Abonamentele din acea vreme nu erau nici din plastic şi nici nu trebuiau validate la fiecare urcare în tramvai sau în autobuz, aşa cum se întâmplă în zilele noastre. Existau controlori care la fiecare călătorie verificau biletul, rupându-i colţul. Mai târziu, au apărut şi capsatoarele, un mod nou de a valida tichetul. Pe suprafaţa permiselor S.T.B. destinate funcţionarilor publici se aflau o mulţime de timbre care vegheau la reducerea fraudei.
Anghel Saligny, membru de onoare în conducerea S.T.B.
În cea mai mare parte a vieţii sale, inginerul Anghel Saligny a făcut parte din conducerea S.T.B. , iar în perioadele în care nu a fost membru de seamă în fruntea organizaţiei a absentat motivat pentru că funcţia pe care o avea în stat nu îi permitea să se alăture celorlalţi membri. Acesta a luat parte şi la şedinţa în care s-au pus bazele S.T.B. , în anul 1909.
În anul 1949, a luat fiinţă în Bucureşti prima linie de troleibuz, care se întindea de la Piaţa Victoriei până la Hipodromul Băneasa, unde astăzi este Casa Presei Libere. Un an mai târziu, S.T.B. se transformă în Intreprinderea de Transport Bucureşti (I.T.B.) , care la rândul său s-a transformat în RATB-ul din zilele noastre.
Micuţul muzeu RATB există astăzi datorită unor oameni inimoşi care au încălcat legea în nenumărate rânduri, doar pentru a nu distruge vagoane, poze şi elemente unice din istoria companiei de transport în comun a României.
Se încarcă comentariile...
