Ultima iubire a lui Nichita Stănescu - Dora, femeia care i-a răsucit un cuţit în inimă. „S-a oprit o secundă, era transfigurat. A spus atât: A mea“
0
Un poet extrem de talentat, frumos şi curtat de o mulţime de doamne şi domnişoare. Ea, o tânără de o frumuseţe copleşitoare ce îţi rămânea adânc întipărită în suflet. S-au iubit enorm, iar povestea lor de dragoste a fost curmată brusc, odată cu moartea lui. Printre ţigări şi versuri de poezie s-a scris ultimul capitol din viaţa lui Nichita Stănescu, dar şi povestea ultimei mari iubiri a poetului: Dora. Dora Stănescu.
Au trecut în jur de 40 de ani de când s-a scris primul vers din poezia de amor dintre talentatul Nichita Stănescu şi Dora. Florin Iaru, pe atunci un tânăr băiat, o întâlnea pe strada Pitar Moş din Capitală pe Dora, o frumuseţe de fată care avea să devină soţia marelui Nichita şi ultima mare iubire a acestuia. Chiar şi după patru decenii, povestea de dragoste dintre Dora şi Nichita rămâne una dintre cele mai frumoase şi emoţionate.
„Era o fată foarte frumoasă şi inteligentă, era greu să nu o observi. Îmi aduc aminte că atunci când am văzut-o era cu prietena ei, Felicia“, îşi aminteşte Florin Iaru.
Un lift din Piaţa Amzei şi un ciocănit în uşă
Dora era extrem de talentată la bedminton, spre disperarea celor care voiau să participe la partidele organizate în plină stradă sau prin sălile de sport din acea vreme. Nimeni nu putea s-o învingă şi toţi cei din jurul ei ştiu încă de la început să orice meci cu Dora era unul pierdut. Imediat după ce Iaru a cunoscut-o pe încântătoarea Dora, tinerii au început să organizeze adevărate campionate de bedminton. Uşor-uşor, totul s-a transfomat într-o prietenie superbă care avea s-o conducă pe Dora spre apartamentul şi inima lui Nichita Stănescu.
N-a trecut mult timp. Era o zi ca oricare când într-un lift îngust dintr-un bloc aflat în Piaţa Amzei Dora se înghesuia alături de Iaru şi alţi câţiva prieteni. Nici prin minte nu-i trece că în câteva clipe avea să îl întâlnească pe bărbatul care urma să-i devină soţ, reuşind să scrie altături de el o fascinantă poezie de dragoste care să domnească de-a lungul vremii.
După câteva secunde de urcat cu liftul, Dora stătea în faţa unei uşi de lemn, alături de prietenii ei. Un ciocănit scurt. Uşa se deschide şi în spatele ei apare Nichita Stănescu. Impunător, îi cercetează cu privirea pe cei câţiva oameni care urmează să-i treacă pragul. Trec câteva clipe.
„Nichita s-a oprit o secundă, era transfigurat. A spus atât: «A mea»“, povestea Traian Coşovei - prezent şi el în grupul din faţa uşii lui Nichita - despre momentul în care poetul o zărise pe superba Dora.
Poezii pe toţi pereţii
Casa lui Nichita nu arată deloc ca un apartament obiţnuit. Pereţii micuţului apartament erau „decoraţii“ cu versuri scrise de cei care îi treceau pragul. În sufragerie se găseau o masă, două corpuri mici de bibliotecă şi şase scaune, în timp ce dormitorul adăpostea un şifonier cu şipci şi un pat, după cum povestea Coşovei.
Nichita Stănescu alături de Dora şi alţi trei prieteni FOTO Traian Coşovei
Ajunşi în micuţ cuib al marelui Nichita, tinerii s-au aşezat toţi în jurul mesei din mijlocul sufrageriei şi au început „duelul poemelor“, un soi de joc dirijat de marele Nichita. Poetul îşi deschide larg uşa casei pentru toţi cei care voiau să descopere o parte din opera lui.
„Să ştii că tu o să fii nevasta mea!“
Toţi cei de la masa lui Nichita au luat parte la jocul marelui poet, au citat versuri, au schimbat părere. Cu o mică excepţie: Dora. Văzând că tânără nu recită nicio poezie, Nichita i-a spus:„Hai, citeşte şi tu!“, dar Dora a răspuns încurcată: „Eu nu scriu“. „Atunci de ce ai venit?“, a întrebat-o poetul care nu îşi putea explica prezenta în casa sa a unei persoane care nu scria poezii. După ceva vreme, când toţi se hotărâseră să plece, Nichita a zis că ar prefera să nu fie lăsat singur şi le-a propus să plece pe rând, din 15 în 15 minute, după cum a povestit Dora, pentru Liternet.ro, în urmă cu ani buni.
Iaru plecas, dar şi-a dat seama că Dora nu mai apare şi a decis să se reîntoarcă în apartamentul lui Nichita din Amzei, spunând că şi-a uitat poemele şi pe Dora. Multă vreme Nichita i-a purtat un fel de pică lui Iaru pentru că o luase de lângă el pe tânără care îi zguduise atât de mult existenţa. Dora a plecat cu Iaru şi chiar când a trecut de uşa din lemn a apartamentului poetului a auzit atât: „Să ştii că tu o să fii nevasta mea!“. Pe lângă vorbele tulburătoare pe care tocmai le rostise, Nichita a reuşit să smulgă o promisiune de la frumoasa Dora: că o săl viziteze din nou peste două zile.
„Dacă n-aş fi fost sigură că a plecat, cred că nu m-aş fi dus“
Nichita trebuia să ajungă la Cluj, iar Dora aflase aceste lucru. Cu toate astea, peste alte două zile, tânăra se afla din nou în faţa uşii din lemn a apartamentului din Amzei. „Dacă n-aş fi fost sigură că e plecat, cred că nu m-aş fi dus, dar aşa aveam ocazia să-mi împac conştiinţa şi să scap şi de întâlnire“, îşi amintea Dora în interviul acordat Liternet.ro.
Copleşită de emoţie se pregătea să plece din faţa uşii, dar s-a deschis şi din spatele ei şi-a făcut apariţia bărbatul fermecător cu părul blond care a invitat-o pe Dora în sufragerie, pentru a doua oară. De data asta erau singuri, iar frumoasa student nu ştia ce să zică şi ce să facă. Pe masa rotundă era o farfurie plină cu fursecuri, iar Nichita fuma şi se plimba prin cameră şi prin balcon. Între două fumuri, poetul îi spunea Dorei să ia un fursec, iar fata stânjenită răspundea cu un simplu „mulţumesc“.
Tăcerea a devenit deranjantă, iar Nichita a decis să o spargă cu vorbe tulburătoare. Poetul i-a zis Dorei că era la Cluj când şi-a amintit că trebuia să îl viziteze şi s-a urcat în primul tren care venea la Bucureşti.
„Când m-am gândit zilele astea la tine, parcă mi s-a răsucit un cuţit în inimă“, a spus Nichita. Atunci, Dora s-a îndrăgostit de el iremediabil.
Şi-au trăit iubirea în apartamentul din Amzei
Un an a durat să se apropie. Un an în care Dora era nelipsită din viaţa lui Nichita. Şi-au consumat iubirea între pereţii plini de poezii ai apartamentului din Amzei, iar peste alţi doi ani s-au căsătorit.
„Am împlinit 23 de ani şi el 46. În momentul când am hotărât să rămânem împreună eram exact «jumătatea» lui. Singura dată când se putea, pe urmă nu s-ar mai fi potrivit. Sună a predestinare“, povestea Dora.
În casa lor era forfotă clipă de clipă. Tineri talentaţi veneau să-l cunoască pe mare Nichita şi să înţeleagă o parte din poet. „Îmi amintesc că ne strângeam la el şi scoteam o sticlă de vodca şi un pachet de ţigări. Citeam poezii în jurul mesei“, spunea Florin Iaru nostalgic. Atunci, Nichita îi dicta Dorei versurile care aveau să prindă formă în poeme cunoscute de o lume întreagă.
S-au iubit enorm şi povestea lor de iubire a fost una cu adevărat impresionantă. Dora a fost ultima mare dragostea a lui Nichita, iar povestea lor de iubire a fost întreruptă brusc de dispariţia poetului. „Au fost la o nuntă la Drobeta Turnu Severin. Lui Nichita i s-a făcut rău şi a ajuns la spital. A murit în braţele Dorei“, povestea, pentru „Adevărul“, Florin Iaru.
Cu toate astea, povestea lor de iubire îşi păstrează şi astăzi farmecul, fiind considerată una dintre cele mai frumoase din istoria literaturii. După moartea poetului, Dora s-a retras la Paris şi a decis s-o ia de la capăt acolo, departe de ochii curioşi ai presei. A preferat să rămână discretă şi să nu vorbească despre superba relaţie pe care a avut-o cu Nichita. Cu siguranţă, povestea de amor cu Dora a fost un ultim capitol din cartea vieţii lui Nichita. Unul frumos, presărat cu versuri şi trăiri intense.
Se încarcă comentariile...
