Nu se mai cunosc, nu se mai respectă şi nu se mai înţeleg vecinii de la bloc. De ce?

Asociaţiile de proprietari sunt în plin proces de „deliberare” în cadrul adunărilor generale anuale, ocazie cu care fiecare participant, personal sau prin reprezentant, îşi etalează cunoştintele în ale legilor, instalaţiilor, structurii de rezistenţă şi modului de calcul al listelor. De ce?

Dintre participanţi, există unii care doresc să fie vioara principală, să-şi impună punctul de vedere şi să aibă ultimul cuvânt, indiferent dacă au sau nu argumente, indiferent dacă se poate sau nu implementa o astfel de susţinere şi mai ales „să facă alţii”. Mult prea repede aceşti indivizi ridică tonul, ameninţă şi mai apoi urlă, fiind mijlocul cel mai facil pentru impunere. De ce?

Aceste adunări generale reprezinta mijlocul perfect de refulare, fiind locul în care vecinii între ei îşi aruncă poveşti de la facerea lumii şi până în prezent, se insultă şi se jignesc, totul culminând cu acuze pornind de la furtul apei cu picătura şi terminând cu însuşirea de sume de bani din gestiunea asociaţiei. De ce?

Administratorul şi preşedintele parcă sunt, dintr-o dată, cele mai nesuferite persoane la care, inevitabil, trebuie urlat şi ţipat şi care trebuie, inevitabil, acuzate de furt în cadrul acestor adunări, pentru ca vocea să fie auzită şi pieptul de viteaz scos la înaintare. Argumentul şi ascultarea unor explicaţii, prezentarea unui material din partea celor vizaţi nu îşi găsesc locul, fiind condamnaţi şi acuzaţi fără drept la cuvânt. De ce?

Grupul celor care au în vocabular doar „ilegal”, „neconstituţional”, „nul de drept”, „fals” este de departe cel mai interesant prin aceea că în afară de aceste susţineri nu există niciun demers realizat din partea lor pentru a demonstra o astfel de afirmaţie şi nu există exprimarea unui punct de vedere constructiv sau care să ducă la un rezultat concret. De ce? Imediat apare în jurul primilor şi personajul central al adunării, cel care ameninţă, adică cel care an de an are rolul bine definit de a arunca cu ameninţări „că-ţi fac”, „că-ţi dreg” dar care imediat după închiderea dezbaterilor intra pentru încă un an într-o stare de totală indiferenţă faţă de problemele din asociaţia de proprietari. De ce?

Marea majoritate a proprietarilor este scârbită şi plictisită de aceste adunări generale tocmai datorită existenţei unor astfel de comportamente şi aleg să nu se implice pe de o parte iar pe de altă parte ocolesc cât pot de mult aceste adunări. Cei care aleg însă să participe pentru că doresc să-şi expună propunerea sau doleanţa, ori sunt luaţi la „mişto” ori li se trânteşte explicaţia „nu se poate, nu sunt bani”. De ce?

Ani de zile de vecinătate se şterg într-o clipă prin aruncarea unor vorbe grele, aspecte care au avut loc cu mulţi ani în urma sunt readuse voit în actualitate, toate frustrările şi neajunsurile sunt dezlănţuite în aceste adunări. De ce?

Pe de altă parte, există asociaţii în care îţi este mai mare dragul să participi la adunările generale fiind un bun prilej de discuţii între proprietari, în care se respectă ordinea de zi, în care fiecare vorbeşte cu trimitere la problema în cauza, în care fiecare punct este votat în mod transparent şi în care fiecare îşi expune ARGUMENTUL. De ce?

De ce, fraţilor? De ce?

Dă aia, mă, scriitoru’ lu’ peşte prăjit, dă aia! Ce atâtea întrebări! Vezi de treaba ta! Huoooo!