Bucureştenii pedalează la Velo City 2013 - ziua 2

Viena, 12 iunie 2013. E a doua zi oficială a Conferinţei VeloCity 2013. Pentru că neoficial, Viena sărbătoreşte evenimentul de aproape un an de zile.

Este o dimineaţă însorită. Curiozitatea mă îndreaptă spre cursul de bike-yoga pe care organizatorii l-au inclus în programul Conferinţei, în fiecare dimineaţă de la 7.30 la 8.30. Recunosc persoana care îi îndruma pe participanţi. Este o doamnă care ieri juca bike-polo în faţă Primăriei din Viena. Lucrează la o firmă care face livrări pe bicicletă.
 
La început, exerciţiile erau de încălzire, pe loc, lângă bicicletă. Apoi începe "circul". Întinşi cu burta pe şa sau cu picioarele pe portabagajul bicicletei, numărul celor care încearcă aceste exerciţii este tot mai mic. Interesant este că la acest curs au "participat" şi două velocipede.
 
 8:30. A început Conferinţa. Ne vorbeşte din nou viceprimarul Vienei. De data această este vorba despre modul în care bicicliştii au transformat oraşul.
 
 Pentru noi, românii, grija unui reprezentant al administraţiei faţă de nevoile cetăţenilor ne uimeşte. Spicuiesc din discurs:

„Viena a putut să crească mobilitatea oamenilor pentru că a vrut să facă asta.”

Aţi auzit vreun politician român interesat de viaţa pietonilor sau a biciliştilor ? Vi s-a părut că există o strategie ?

„Calitatea vieţii într-un oraş este dată de calitatea vieţii copiilor. Dacă viaţa lor este bună, atunci şi viaţa generaţiilor viitoare va fi bună.”

În Bucureşti, sute de nou născuţi mor din cauza poluării aerului provocată de traficul auto. Ce poate fi mai elocvent pentru calitatea vieţii în Bucureşti ? Poate faptul că chiar primarul însuşi recunoaşte că îi este teamă că tinerii ar putea ieşi pe biciclete prin oraş ? Cum este posibil ca primarul să ştie că, în oraşul pe care îl administrează, copiii nu sunt în siguranţă pe străzi şi totuşi să nu facă nimic pentru asta ?
 
Vine rândul oraşului Munchen să se prezinte. Şi aici realizările sunt impresionante. De altfel, după încheierea discursului, primarul oraşului primeşte un premiu surpriză prin care i se recunosc meritele în creşterea calităţii vieţii în Munchen.
 
Imediat după discuţiile în plen, merg la o altă prezentare: pietonii şi bicicliştii - parteneri sau adversari ? Este vorba tot despre Munchen. Iată cum gândeşte Primarul de acolo:

„Trebuie să fie democraţie în transport ! Toată lumea trebuie să poată să se deplaseze. Inclusiv copiii care nu au carnet şi nu pot conduce o maşină. Dar şi cei care ar putea avea carnet auto dar nu au bani pentru combustibil.”

În Bucureşti nu se întâmplă asta. Călătorii RATB sunt obligaţi să rămână blocaţi în traficul din Bucureşti pentru că administraţia nu s-a dovedit capabilă să implementeze benzi unice pentru transportul public. În acelaşi timp, Primăria Bucureştiului a anunţat investiţii imense în infrastructura rutieră, cu toate că ultimele date statistice indică faptul că doar 20% dintre bucureşteni conduc frecvent un autoturism.
 
Subiectul prezentării este simplu. Pentru a evita conflictele dintre biciclişti şi pietoni, administraţia din Munchen a adoptat cea mai banală metodă: consultarea publică. Adică specialiştii i-au întrebat pe oameni ce aşteptări au de la oraşul lor. Iar propunerile lor au stat la bază tuturor proiectelor.
 În Bucureşti, consultarea publică este o bătaie de joc la adresa cetăţenilor. "Investiţia" în Pasajul de la Piaţa Română este cel mai recent exemplu. În timp ce sondajele indicau faptul că cei mai mulţi bucureşteni îşi doresc la Piaţa Română o zonă pietonală, administraţia oraşului a continuat derularea proiectului. Iar aleşii locali au aprobat proiectul, fără niciun vot împotrivă. Concluzia ? Bucureştiul nu va fi iubit de bucureşteni atâta timp cât planificarea oraşului nu ţine cont de nevoile şi dorinţele oamenilor.
 
Dar de la administraţia din Munchen sunt foarte multe de învăţat. În primul rând, ei au respectat o regulă importantă în dezvoltarea mobilităţii în oraş: au implicat cetăţenii. Iar pentru asta au investit într-o campanie de 5 ani de încurajare a mersului pe jos şi pe bicicletă. Un rezultat al acestei campanii îl reprezintă evenimentul "BikeNight". Atunci, centrul oraşului se închide pentru traficul rutier iar bicicliştii pedalează noaptea pe un traseu de 12 km.

Pentru a rezolva conflictele din trafic, administraţia din Munchen a creat o cultură a colaborării între pietoni, şoferi şi biciclişti. Campania s-a derulat sub deviza "Niciodată să nu-ţi fie ruşine să-ţi ceri scuze".
 
O zi plină de prezentări interesante. Este greu să alegi. Sunt 10 locaţii diferite. Iar în fiecare sală au loc cel puţin 2-3 prezentări pe sesiune. Dar până acum, cele mai interesante au fost dezbaterile în plenară, în sală mare a Primăriei din Viena. De data această, urmează să aflăm ce au făcut administraţiile a 8 oraşe pentru a încuraja mersul pe bicicletă.
 
Dar veştile nu sunt tocmai bune... Nu au venit toţi cei care trebuiau să facă prezentările. De data aceasta prefer să filmez, în loc să-mi iau notiţe. Foarte interesant mi se pare faptul că două administraţii ale unor oraşe au militat pe lângă autorităţile centrale pentru a modifica legea circulaţiei publice astfel încât, în anumite condiţii, bicicliştii să poată trece pe culoarea roşie.
 
La sfârşitul prezentărilor, invitaţii răspund întrebărilor venite din partea participanţilor. Aflăm astfel că în Munchen cel puţin 12 angajaţi lucrează permanent la dezvoltarea infrastructurii pentru biciclişti. Dar cei mai mulţi angajaţi ai departamentului merg pe bicicletă, deci atunci când apare vreo problemă, toţi bicicliştii din departament se implică.
 
Seara aduce pe scenă un subiect controversat: cât de utile sunt campaniile de promovare a utilizării căştii de biciclist ? Pentru cei mai mulţi dintre cei prezenţi, este clar: nici nu se poate pune în discuţie vreo eventuală obligativitate în această privinţă, casca trebuind să rămână o opţiune personală. Dar, în opinia lui Dave Horton, cel care a provocat discuţia, campaniile prin care se promovează utilizarea căştii pe bicicletă aduc multe deservicii, deoarece promovează ideea că mersul pe bicicletă este periculos. Cunoşteam toate aceste discuţii şi sunt de acord. De aceea, personal nu mai utilizez casca în deplasările mele prin oraş. O infrastructură mai sigură mă poate proteja mai bine decât o cască.
 
La finalul discuţiilor, o doamnă din Australia se plânge de faptul că autorităţile de acolo nu permit copiilor cu vârste mai mici de 10 ani să circule pe drumurile publice. Îi roagă pe participanţii din Europa să înţeleagă faptul că pentru ei, această aberaţie a legii este o măsură de descurajare a mersului pe bicicletă. Îmi dau seama că România "nu este" în Europa. Pentru că în legea din România restricţiile sunt şi mai mari: copiii cu vârste mai mici de 14 ani nu au voie să circule pe drumurile publice. Ce ar mai fi de spus ?

Suntem anunţaţi că a doua zi, la ora 12, va fi poza de grup cu toţi participanţii.

Marian Ivan-membru fondator OPTAR

Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.

Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.

Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !