Circulă rapid prin blocuri informaţia conform căreia se plătesc bani frumoşi pentru o astfel de funcţie pe de-o parte, iar pe de altă parte, deţinătorul funcţiei este cel care dispune de fondurile asociaţiei (lucrări, investiţii, achiziţii).

Acest material îşi propune să atragă atenţia asupra modului în care unele persoane se folosesc de această poziţie şi transformă comunitatea în care trăieşte într-o comunitate de pe urma căreia trăieşte.

Bravo şi respect pentru cei care se implică total dezinteresaţi, pentru aceia care pun umărul la bunăstarea comunităţii şi pentru care implicarea, simţul civic şi bunul simţ sunt aspecte comune în viaţa de zi cu zi.

Din nefericire, avem nenumărate situaţii în care interesul propriu şi bunăstarea personală sunt întâlnite în cadrul asociaţiilor, fiind vânată funcţia de preşedinte, cea mai puţin apăsătoare din punct de vedere al răspunderii şi cea care, remunerată fiind, acordă acces la „puşculiţa” asociaţiei, adică la contribuţia proprietarilor.

La modul concret s-au identificat următoarele tipologii:

- persoana veşnic nemulţumită şi care doreşte „o schimbare”;

- persoana care înainte de o adunare generală, încheagă o „gaşcă” pentru a fi propus şi ales;

- persoana care se autopropune.

După ce o astfel de persoană ajunge să aibă un sprijin cât de mic şi ajunge să fie aleasă, începe runda 2: primul an stă la cutie şi învaţă ce şi cum, cere situaţia fondului de reparaţii, face mici lucrări de reparaţii şi acceptă să fie neremunerată, având grijă ca nimeni să nu dorească să se implice.

Runda 3 începe cu adunarea generală imediat următoare, atunci când se scot în evidenţă marile realizări şi diminuarea cheltuielilor şi faptul că nimeni nu se implică şi că a folosit telefonul personal şi maşina personală etc. Către sfârşitul adunării, niciodată la început, vine propunerea de a fi remunerat pentru activitatea desfăşurată, argumentul final fiind acela că nimeni nu mai face nimic pe gratis.

Runda 4 începe cu noul mandat în care aspirantul este deja şef, are o remuneraţie egală sau mai mare cu cota de întreţinere cea mai mare din an şi are în mână o situaţie clară a fondurilor ce urmează a fi „tocate”.

Runda 5 este şi ultima, în condiţiile în care acesta are grijă să lase „puşculiţa” goală de fonduri, cu investiţii realizate şi lucrări achitate, lucrări pentru care selecţia de oferte, plăţile eşalonate etc. rămân doar în mintea proprietarilor.

Până să se dezmeticească proprietarii, care de cele mai multe ori rămân într-o nepăsare totală, CICLUL SE REIA: strângem bani la puşculiţă, se implică vreun fraier care pune umărul să ridice asociaţia, chibzuim orice fel de investiţie după care, HOP UN ALT OPORTUNIST (sau acelaşi după o scurtă pauză – memoria colectivă este mult prea scurtă).

P.S. Materialul s-a născut dintr-o scârbă şi o repulsie faţă de o astfel de persoană care a cerut o remuneraţie de la vecinii săi, astfel încât să-i fie acoperit costul cu transportul de avion către o ţară îndepărtată unde mergea regulat în vizită.

P.P.S. Oare merită o astfel de repulsie şi proprietarii care l-au votat şi au acceptat o astfel de remuneraţie?