Analiză realizată de Dan Dungaciu*

Ecourile lui s-au stins rapid, iar reacţiile au fost mai degrabă manipulatorii. S-a acreditat idee că e o înfrângere a socialiştilor de către „forţele de dreapta“ (?), incluzând aici, la grămadă, şi liberalii lui Mihai Ghimpu, şi PAS-ul Maiei Sandu şi democraţii lui Vladimir Plahotniuc. După care s-a lăsat tăcerea.

E o greşeală să se renunţe la discuţia despre referendumul pierdut usturător de Igor Dodon şi asta mai ales pentru opoziţia anti-Binom. În realitate, episodul care a consemnat eşecul socialiştilor a fost, politic, remarcabil din două motive.

În primul rând, pentru că operaţiune de eliminare a primarului Dorin Chirtoacă este o lucrare evident coordonată la nivelul Binomului Plahotniuc-Dodon care conduce, în proporţii diferite, Republica Moldova.

În al doilea rând, pentru că, prin rezultatele lui, respectiv eşecul usturător al socialiştilor, deschide posibilitatea, pentru prima dată, ca opoziţia anti-Binom să preia iniţiativa politică în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018. Asul din mâneca Opoziţiei este declanşarea alegerilor anticipate în Chişinău, victoria în alegeri şi scoaterea de la Primărie a omului lui Plahotniuc – pus cu votul consilierilor socialişti ai lui Dodon. Iar odată recâştigată Primăria Chişinăului, opoziţia anti-Binom va reseta complet scena politică din stânga Prutului în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018.

Să le luăm pe rând.

Cum s-a ajuns la Referendum? Binomul merge înainte...

Despre demiterea Primarului Dorin Chirtoacă s-a vorbit de mai multă vreme, prin intermediul unor voci „civice“ care, ulterior, au intrat în partide care astăzi se află la guvernare – Partidul Popular din Moldova al fostului premier de pe vremea miliardului furat, Iurie Leancă, neatins de justiţie şi aflat azi la guvernare - şi au jucat un rol activ în declanşarea referendumului. Schizofrenic aproape, după ce consilierii respectivului partid au votat, în Consiliul municipal alături de socialişti, declanşarea referendumului, după eşecul socialiştilor de a obţine cvorum pe 19 noiembrie, au jubilat public fericiţi de deznodământ şi de înfrângerea lui... Igor Dodon.

Una peste alta, s-a ajuns la referendum, după un joc al justiţiei moldoveneşti peste care s-a trecut prea repede. Cu un an în urmă, în noiembrie 2016, când referendumul a fost promovat pentru prima dată, instanţa de fond spunea că este inadmisibil, dar, la 27 aprilie 2017, Curtea de Apel decide pe dos şi admite organizarea referendumului pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă. Între timp nu s-a schimbat nimic pe fond care să justifice acest hopa-mitică al instituţiilor din R. Moldova.


Preşedintele Igor Dodon votează la referendumul din 19.11.2017 FOTO presedinte.md

Până la referendumul propriu-zis aveau să se mai petreacă însă o serie de evoluţii spectaculoase care să arată domnia Binomului Pahotniuc-Dodon şi modul în care acesta a manipulat chestiunea referendumului.

Înţelegerea a fost cam aşa: Dodon are dreptul şi sprijinul, tacit, prin intermediari, să facă referendum pentru demiterea Primarului şi chiar să ia Primăria. Dacă reuşeşte să aducă lumea la vot la referendum este însă problema lui şi partidului său. Igor Dodon s-a şi asigurat că Vladimir Plahotniuc va declara public că nu susţine referendumul (tocmai pentru ca în ochii votanţilor lui Dodon acesta să pară implicat, pe bune, într-o luptă împotriva lui Vladimir Plahotniuc, iar referendumul să fie un război inclusiv cu oligarhul). Iar eliberarea din arest la domiciliu a lui Dorin Chirtoacă – surprinzătoare şi fără nicio explicaţie – cu o săptămână înainte de încheierea campaniei pentru referendum a dat câştig de cauză tot socialiştilor, prin sugestia, urgent lansată public de către aceştia că, în urma înţelegerii Ghimpu-Plahotniuc, Dorin Chirtoacă ar fi fost eliberat. Nu a ajutat, e adevărat, dar asta nu schimbă datele problemei.

Ce au dat socialiştii la schimb în acest episod? Socialiştii trebuiau să-i ofere lui Vladimir Plahotniuc următoarea compensaţie: sprijinul pentru numirea în calitate de viceprimar a Silviei Radu, omul acestuia.

Lucrurile au mers ca la carte din acest punct de vedere. Cum au lucrat socialiştii şi cum s-au devoalat că lucrează, indirect, pentru Vladimir Plahotniuc?

În Legea Nr. 136 din 17.06 privind statutul municipiului Chişinău, la Articolul 17 aliniatul (2) se spune aşa:

„Viceprimarul este ales la propunerea primarului general prin decizia consiliului municipal, adoptată cu votul majorităţii consilierilor aleşi. În cazul în care proiectul de decizie privind alegerea în funcţia de viceprimar a candidaturii propuse este exclus de pe ordinea de zi la 2 şedinţe consecutive de către consiliul municipal sau nu întruneşte numărul necesar de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul general numeşte viceprimarul prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţa consiliului municipal“.

Dorin Chirtoacă a vrut să aleagă doi viceprimari, pe 28 iunie 2017, uzând de această precizare. Socialiştii, cunoscând bine legea, au evitat sistematic şi ostentativ să ofere lui Dorin Chirtoacă şansa de a-i numi prin dispoziţie (adică după două respingeri consecutive în şedinţa consiliului municipal). Pur şi simplu, NU AU PARTICIPAT LA NICIO ŞEDINŢĂ DE CONSILIU. Prin urmare, viceprimarii propuşi de Dorin Chirtoacă nu au mai fost niciodată numiţi.

E clar, nu? Ce au făcut însă socialiştii mai departe? După ce Dorin Chirtoacă este demis şi pus sub acuzare, primar general interimar devine, prin jocuri de culise cu iz judiciar, Nistor Grozavu. Socialiştii se reîntorc la şedinţele consiliului municipal, iar pe 3 noiembrie 2017 are loc şedinţa în care se exclude a doua oară la rând de pe ordinea de zi alegerea viceprimarilor. Consecinţa: mână liberă primarului general interimar să numească viceprimarii. Surprize, surprize! Pe 6 noiembrie, Nistor Grozavu o numeşte pe Silvia Radu, omul PD-ului, îi deleagă atribuţiile acesteia şi se retrage din funcţia de primar general. Doamna Silvia Radu se instalează urgent în biroul lui Dorin Chirtoacă şi devine primar general interimar. Din această poziţie, urmăreşte referendumul.

Întrebarea este evidentă. Dacă duşmanul principal şi fără rest al socialiştilor este cu adevărat Vladimir Plahotniuc (şi Partidul Democrat), cum se face că au revenit, mieluşei, la şedinţă, ştiind foarte bine consecinţele prezenţei lor acolo, respectiv numirea viceprimarilor. Răspunsul este evident. Pentru că aşa trebuia să facă. Să fie acolo tocmai pentru a valida, indirect, luarea în posesie a Primăriei Chişinăului de către Vladimir Plahotniuc. Dacă referendumul ar fi reuşit, era altă discuţie... Nu a reuşit. Dar asta nu scuză sub nicio formă comportamentul binomial al consilierilor socialişti.

Socialiştii au pierdut referendumul; vor pierde şi anticipatele

Referendumul nu a reuşit. Doar 110.512 de cetăţeni (17,54% din cele 30% necesare pentru validarea acestuia) şi-au exprimat opţiunea de vot. În urma prelucrării a 100% din procesele verbale, pentru demiterea lui Dorin Chirtoacă din funcţia de primar de Chişinău au votat 93720 de persoane - 87,12%, iar contra demisiei au votat 13857 de alegători - 12,88%.

Eşecul este usturător, mai ales în termeni comparativi.


Tabel 1: voturile obţinute la alegerile din 28 iunie 2015 pentru Primăria Chişinăului

La alegerile locale din 28 iunie 2015, pentru Primăria Chişinău, în turul al doilea, candidatul socialist Zinaida Greceanîi (PSRM) a obţinut 141929 voturi. La referendumul din 2017, socialiştii au pierdut 48209 voturi din aceea zestre potenţială.


Tabel 2: Rezultatul alegerilor prezidenţiale din 13.11.2016 din Chişinău

Comparativ cu alegerile prezidenţiale, lucrurile sunt şi mai dramatice. La alegerile prezidenţiale din 13 noiembrie 2016, în turul al doilea la Chişinău, Igor Dodon a obţinut 200.654 voturi, dintre cate 19.110 voturi din diaspora (incluse la circumscripţia Chişinău). Dacă facem calculul de cât s-a pierdut în 2017 faţă de 2016, diferenţa este enormă - 87.824 de voturi.

Într-un an de zile, Igor Dodon şi socialiştii pierd aproape 90.000 de voturi, un recul fără precedent.

De ce au pierdut socialiştii? Jocul Binomului este evident pentru electoratul lor...

Nu au pierdut explicit în campania pentru referendum, căci doar ei şi liberalii lui Mihai Ghimpu au făcut, realmente, campanie. Partidul Democrat (Vladimir Plahotniuc) chiar dacă ar fi făcut tot nu conta. Scorul PD la Chişinău este ridicol de mic: a câştigat la ultimele alegeri locale 2,74% (7.941 voturi), ceea ce înseamnă... un consilier municipal. Prin urmare, ceea ce ar fi spus sau făcut PDM oricum nu conta. Strategic, Vladimir Plahotniuc şi PD au declarat că boicotează referendumul, dar asta, cum am văzut, trebuia să joace în interesul lui Dodon, însă nu au păcălit pe nimeni.

PAS (Maia Sandu) şi Platforma DA (Andrei Năstase) nu au făcut, propriu-zis, campanie, doar şi-au anunţat alegătorii fie să nu participe la referendum (PAS) fie să facă ce vor (Partidul DA). Partidul Liberal (Mihai Ghimpu) a făcut campanie pentru boicotarea referendumului, o campanie incomparabil mai redusă financiar şi mediatic decât cea a socialiştilor, care au cheltuit, declarat, de cinci ori mai mult. Liberalii au reuşit o victorie semnificativă pentru ei şi pentru Dorin Chirtoacă, care trebuie să devină acum mai mult decât una de palmares.

Nu campania a fost problema, ci o chestiune mult mai profundă.

În esenţă, sunt două motive, ambele legate de dezamăgirea electoratului lui Igor Dodon faţă de prestaţia prezidenţială a acestuia. Primul ţine de o anumită impetuozitate pro-rusă, un exces evident pe care l-a făcut imediat după ce a câştigat alegerile prezidenţiale. Să reamintim că ruşii, propriu-zişi, sunt circa 5% în republică, votanţii lui Igor Dodon cuprind, dincolo de acest procent, şi rusofoni, dar şi moldoveni, reticenţi faţă de UE, care lucrează la Moscova, dar care nu sunt ruşi şi nici nu se identifică întrutotul cu Rusia. Ei se consideră în primul rând moldoveni, pro-ruşi, poate, dar moldoveni, unii nici măcar rusofoni. Excesele lui Dodon de a se livra în braţele ruşilor imediat şi a deveni „pudelul lui Vladimir Putin“ nu le-a căzut deloc bine. Nu pentru acest exces de angajare pro-rusă l-au votat ei.

Al doilea motiv este mai profund. Este vorba de al doilea statut de pudel de companie pe care şi l-a asumat public Igor Dodon şi care este la fel de evident pentru foştii săi votanţi: statutul asumat de pudel al lui Vladimir Plahotniuc. Deja ruşii au anunţat despre asta în presa lor, s-au prins de şmecheria de la Chişinău, au tot transmis mesaje, şi nu odată. Iar ele au ajuns la urechile votanţilor socialişti (şi ai lui Igor Dodon).

O scurtă paranteză: mai există astăzi discuţii „docte“ la Chişinău despre independenţa actualului preşedinte al R. Moldova sau lupta pe care, chipurile, Plahotniuc şi Dodon o desfăşoară fără rest. Am mai spus-o şi o repetăm. Este o enormă naivitate să credem asta şi să plecăm de la descifrarea politicii moldoveneşti de la această ipoteză. Nu a existat niciodată o bătălie pe viaţă şi pe moarte între Plahotniuc şi Dodon şi nici nu va exista. Şi asta este evident cu ochiul liber, inclusiv pentru o parte a electoratului lui Igor Dodon. Care îl respinge acum, pentru că nu l-a ales pe Igor Dodon să îi fie pudel lui Vladimir Plahontiuc, ci dimpotrivă: ca să-i pedepsească pe pro-europeni şi unionişti. Iar Plahotniuc şi partidul său a fost şi este, din 2009 încoace, cel puţin declarativ, pro-european şi este la guvernare, fără pauză, de la căderea comuniştilor încoace!

De aici şi dezamăgirea electoratului, legitimă, faţă Igor Dodon şi de aici erodarea masivă a încrederii în acesta. Nici măcar Dorin Chirtoacă şi Partidul Liberal, expresia publică şi politică cea mai pregnant asociată cu unionismul, şi faţă de care electoratul lui Dodon are o respingere de o sută de procente, nu a reuşit să îi socată pe simpatizanţii socialişti din casă ca să valideze referendumul şi, eventual, să îl demită pe Dorin Chirtoacă.


Preşedintele Igor Dodon primeşte de la Preşedintele Vladimir Putin harta Moldovei istorice

Concluzia e una singură: Igor Dodon a pierdut masiv susţinere publică, cel puţin în Chişinău – cel mai instruit şi activ electorat, fie că e vorba de electoratul pro-est, fie că e vorba de electoratul pro-vest. Igor Dodon şi Partidul Socialiştilor, sunt astăzi, la Chişnău, în cea mai proastă situaţie de la apariţia lor pe scena politică.

Opoziţia anti-Binom trebuie să profite de asta.

Ce e de făcut? O victorie morală care trebuie să devină politică

„Asul din mânecă“ – expresia a fost consacrată la nivelul politicului din stânga Prutului de către Mihai Ghimpu, este astăzi la opoziţia anti-Binom. Mai concret, la Partidul Liberal şi primarul suspendat Dorin Chirtoacă. Referendumul socialiştilor a căzut. Prin asta nu s-a schimbat nimic, pe fond. Dorin Chirtoacă nu se întoarce la Primărie, care rămâne în gestiunea lui Vladimir Plahotniuc. (Bătălia pentru Primăria Chişinăului va fi bătălia directă cu liderul partidului de guvernământ!)

Moral vorbind, ceva s-a schimbat fundamental. Dacă anterior referendumului Dorin Chirtoacă nu şi-a dat demisia argumentând că prin asta s-ar fi recunoscut vinovat şi ar fi dat masiv apă la moară socialiştilor – argument corect, pe fond -, acum lucrurile stau altfel. Cu totul altfel. Eşecul referendumului este o victorie morală masivă pentru primarul Dorin Chirtoacă, care, practic, îi dezleagă mâinile. A două zi după eşecul referendumului, demisia primarului este pe masă. Oricând se poate produce, nu mai există niciun impediment. Momentul trebuie însă pregătit bine de către opoziţia anti-Binom. De fapt, acest pas poate fi momentul constituirii ei politice efective.

În al doilea rând, eşecul referendumului a consemnat o prăbuşire masivă a socialiştilor şi a încrederii acestora în vectorul Igor Dodon. Ţinând seama că socialiştii nu au – nu au avut niciodată, cu excepţia lui Igor Dodon! – un candidat redutabil pentru Primăria Chişinăului, este momentul ideal pentru a declara anticipatele. Valul câştigător al referendumului nu trebuie irosit, iar opoziţia anti-Binom are astăzi candidaţi redutabili la funcţia de Primar General. Mult mai buni decât ar putea produce Binomul vreodată, mai ales că a devenit limpede pentru toată lumea că, aşa cum regele Midas transforma în aur tot ce atingea, tot ce atinge Binomul, fie şi indirect, fie şi la nivel de percepţie publică, transformă în eşec electoral...

În al treilea rând, Opoziţia anti-Binom are acum prima şansă să joace ofensiv, să dicteze ea ritmul şi mişcările politice. Până acum a fost defensivă, reactivă, nu a avut iniţiativa în niciunul din episoadele politice din stânga Prutului din ultimii ani (schimbarea sistemului electoral, delimitarea circumscripţiilor, referendum etc.). Acum este momentul să preia iniţiativa. Cine va câştiga Chişinăul, pe fondul efervescenţei pe care o vor produce anticipatele pentru Primăria generală, are prima şansă la alegerile parlamentare.


Igor Dodon şi Vladimir Plahotniuc

Post-scriptum

Între timp, pe nesimţite şi mai repede decât se bănuia, Binomul a început să îşi dezvăluie adevărata raţiune de a fi. Pentru cine va mai avea nevoie să găsească o explicaţie sau o justificare pentru existenţa Binomului Plahotniuc-Dodon, ea începe să se dezvăluie: Chişinăul începe să facă, treptat, toate cedările în negocierile cu „partea“ transnistreană. Guvernul le face, Dodon le binecuvântează. Ceea ce anul trecut era inacceptabil pentru Chişinău, acum este acceptabil, dezirabil şi de salutat. Zăgazul cedărilor Chişinăului în raport cu Tiraspolul, adică ale R. Moldova în raport cu Federaţia Rusă, s-a deschis. Cale de întoarcere nu mai există. Despre armata rusă nu mai vorbeşte nimeni, decât pentru adormirea vigilenţei celor mai slabi de îngeri (în realitate, Chişinău chiar amână pentru câţiva ani discutarea la ONU a retragerii trupelor ruse!). Sarabanda cedărilor politice nu are decât un final: federalizarea R. Moldova sau, mai concret spus, acceptarea unui „statut special“ pentru RMN înainte de plecarea trupelor ruse. Binomul îşi pregăteşte, metodic, programul politic din campania parlamentară şi de după alegeri. Parafrazând o vorbă celebră, după care „ultimul refugiu al lichelelor este patriotismul“, ultimul refugiul al Binomului va fi... „reintegrarea R. Moldova“.

Dar despre această teribilă manipulare politică, care poate consfinţi cea mai mare victorie strategică a Federaţiei Ruse în regiune, într-un material viitor.

*Dan Dungaciu este membru al Consiliul de Experţi al LARICS.