Gazoductul Iaşi-Ungheni trebuie extins pentru a asigura securitatea energetică a Republicii Moldova

Petrişor Peiu a declarat că datoria pe gaz acumulată de regiunea transnistreană, cu penalităţi şi majorări, constituie în jur de 5,4 miliarde de dolari

Măsurile pentru securitatea energetică a Chişinăului sunt insuficiente până în acest moment, consideră experţii Fundaţiei Universitare a Mării Negre. Expertul economic Petrişor Peiu spune că Republica Moldova consumă aproximativ un miliard de metri cubi de gaz anual. Dintre aceştia, jumatate reprezintă consumul aglomeraţiei Chişinău şi localităţile din jur, conform declaraţiilor din emisiunea ”Orizont European” a Televiziunii Române.

”Astfel din acest punct de vedere în primul rând este vital ca acest gaz să ajungă până la Chişinău. În al doilea rând, Republica Moldova nu a adoptat tactica pe care a adoptat-o România, de a construi depozite subterane pentru înmagazinarea gazului subteran”, a declarat Peiu.

Totodată, potrivit lui, problema cea mai complicată este problema legală, legată de cine va opera conducta care va pleca de la Iaşi până la Chişinău, pentru că  acest lucru nu poate fi făcut de actualul operator naţional din Republica Moldova „Moldovatransgaz”. ”Problema acestui operator este faptul că el este purtătorul datoriei istorice pe care statul Republica Moldova, aşa cum este el oficial recunoscut, incluzând şi Transnistria o are faţă de compania ”Gazexport” care este o divizie a firmei ”Gazprom” unde statul rus este principalul acţionar”. Expertul economic a declarat că această datorie acumulată de regiunea transnistreană, cu penalităţi şi majorări, constituie în jur de 5,4 miliarde de dolari la cursul actual al dolarului.

”Firma care s-a creat acum, ca să aducă în capitalul social anumit aport va trebui să aducă după ea şi această datorie. Noi nu ştim niciodată care va fi regimul acestei datorii până în momentul în care nu va avea loc un conflict legal acut între Moldovatransgaz şi compania Gazprom, chiar dacă acţionar principal la Moldovatransgaz este Gazprom (...) Referitor la soluţia legală a acestei probleme, a fost o propunere a unei firme angajate de către Banca Mondială să facă un audit al acestei situaţii care presupunea ca partea română să înfiinţeze această companie de operare, dar care ar trebui să fie autorizată de statul Republica Moldova tot în baza unor avize pe care le dă Moldova firmei Transgaz. Adică ne învârtim cumva în jurul faptului că autorităţile din Republica Moldova au dat această infrastructură pe mâna unor decidenţi din est.”

Petrişor Peiu a mai menţionat că o altă mare problemă ţine de găsirea mijloacelor de finanţare a construcţiei conductei care ar face legătură cu Chişinăul.

Această problemă a fost tratată şi de George Scarlat: ”Gazoductul acoperă necesităţile a 22 de localităţi din raionul Ungheni şi câteva din raionul Nisporeni. Faptul că deşi vine mai ieftin din România se vinde la acelaşi preţ ca cel care era anterior. Eu nu aş minimaliza acest lucru pentru că este vorba de 10% din necesarul Republicii Moldova. Acest proiect nu va avea impactul necesar decât dacă o altă conductă, să vedem cine o finanţează, va putea aproviziona Chişinăul precum şi alte centre populate din Republica Moldova. Ar trebui nişte uzine de compresie să ridice presiunea gazului deoarece nu există standardul european de presiuni şi ar trebui bani pentru conducta care să ajungă la Chişinău şi-n altă parte şi mai sunt şi alte aspecte. Să nu uităm că distribuţia de gaze din Chişinău este făcută de Moldova-gaz. Este o companie aparţinând Gazprom, deci după ce terminăm conducte şi staţie de compresie ar trebui să convingem Gazprom să nu mai ia gaze tot de la Gazprom şi să ia din România, sper să-i convingem, dar să nu uităm că deşi gazul din România este mai ieftin, Gazprom acţionează uneori din raţiuni politice şi nu economice,” a declarat George Scarlat.