Soarta Raisei, tânăra care a salvat sute de câini abandonaţi: „Lumea nu se implică şi nici nu se complică“
0
Raisa Ludoşan are 27 de ani şi de când se ştie iubeşte câinii. Încă din copilărie avea grijă de blănoşii care îşi găseau refugiu printre blocurile cartierului zălăuan în care locuia, hrănindu-i şi oferindu-le o mângâiere.
Raisa este zălăuancă, iar de la 19 ani, când a terminat liceul, este clujeancă prin “adopţie”. S-a îndreptat spre Cluj-Napoca pentru a studia Tehnica Dentară la Facultatea de Medicină, şi acolo a rămas.
În domeniu a activat pentru puţin timp, întrucât şi-a dat seama că această meserie nu i se potrivea deloc: “Nu am simţit niciun fel de satisfacţie lucrând în acel domeniu; nu mi-a displacut, însa odată ce am început să lucrez mi-am dat seama că nu este pentru mine. Sunt de părere că jobul înseamnă pasiune, aşa că am hotărât sa încep din nou”, spune tânăra. A lucrat în mai multe domenii, însă într-un final, deşi a fost descurajată de cei din jur, dar şi de cele câteva luni de studiu la Medicină Veterinară, a decis să se dedice câinilor.
Căutând joburi cu şi despre câini, a dat peste un loc de muncă la o pensiune canină, după care a lucrat într-o asociaţie ce se ocupa de salvarea câinilor comunitari. Ulterior, a făcut un curs de toaletaj canin, pentru ca mai apoi să predea la prima şcoală de toaletaj canin din România, pe care o şi deţine în prezent.
De pe Meseş, în Germania
Sensibilizată de cruda soartă a câinilor fără stăpâni, Raisa a continuat să se implice ori de câte ori era nevoie în ajutorarea acestor suflete nevinovate. Ajutată de o mână de oameni frumoşi şi inimoşi, care fac voluntariat şi iau parte la diverse acţiuni de protecţie a animalelor, tânăra a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a salva animalele abandonate. “Prima adopţie făcută cap coadă a fost a unei căţeluşe găsită într-o parcare pe Meseş, înfometată, slabă, speriată. I-am zis Donna… acum o cheamă Dotty şi este în Germania, în pat”.
Raisa a făcut o misiune din a salva câinii nimănui. FOTO Facebook.com/Raisa Giulia Ludosan
În 2015, a deschis un ONG – “Asociaţia pentru protecţia animalelor RAY”, pentru că avea câteva cazuri pentru care oamenii voiau să contribuie financiar şi pentru că i s-a părut corect “să se ştie public în ce cont se donează şi ce se întâmplă cu banii”. Din păcate, numărul celor care dau o mână de ajutor nu este prea mare: “De la instituţii, ajutorul este zero. Doar nişte prieteni şi câteva cunoştinte binevoitoare mă mai ajută material ca să putem steriliza şi trata tot ce ne propunem. Însa sunt puţini… cel mai mare sponsor este şcoala mea de toaletaj canin, unde ţin cursuri constant şi o mare parte din bani merg direct în Asociaţie”.
Peste 300 de blănoşi salvaţi
De-a lungul anilor a ajutat atât de mulţi câini încât a pierdut numărătoarea. “Nu am un număr exact. Am trecut de 200… sau poate de 300”, susţine Raisa, referindu-se numai la patrupedele cărora le-a găsit familii adoptive. Lor li se adaugă alte câteva sute cărora le-a asigurat sterilizarea şi vaccinarea. “Activitatile pe care le organizăm în mare parte sunt de sterilizare, vaccinare, microcipare, deparazitare şi, mai ales, educare. Nu toată lumea ştie acest lucru, însă sterilizarea este obligatorie prin lege pentru câinii fără acte de provenienţă (pedigree)”, explică iubitoarea de animale.
Puiuţul salvat de Raisa s-a făcut mare. FOTO Facebook.com/Raisa Giulia Ludosan
Pentru că nu are un adăpost care să găduiască toţi câinii abandonaţi care îi ies în cale, Raisa Ludoşan apelează la prietenii şi cunoştinţele dispuse să asigure foster (cazare temporară până la adopţie). Cele mai norocoase exemplare ajung la ea acasă, iar unele devin parte din familie. Acum, în anexa special amenajată, cei opt câini luaţi în grijă se bucură de condiţii excelente în aşteptarea familiei ideale care să îi adopte. Alături de aceştia, cei şase blănoşi ai Raisei, toţi salvaţi din diferite situaţii mai puţin fericite.
“Niciunul din câinii mei nu este cumpărat, nici măcar cei de rasă. Nu susţin această industrie”, mărturiseşte zălăuanca. Fiecare animăluţ are o poveste tristă, însă graţie intervenţiei Raisei, lucrurile au luat o altă turnură. Este şi cazul Aryei, ultimul câine salvat şi căruia îi oferă adăpost în casa ei din judeţul Cluj: “Pe Arya am salvat-o de pe Meseş, acolo unde fusese abandonată. Când am găsit-o avea cinci luni, suferea de demodecie (boală contagioasă parazitară – n.n.) şi râie. Era într-o stare groaznică; era carne vie, nimeni nu voia să pună mâna pe ea pentru că avea râie – care este transmisibilă. Aşa că am riscat, iar noaptea, am adus-o la mine acasă şi am început tratamentul pe care îl continuăm şi acum şi care presupune mult timp, băi repetate, medicamente scumpe. Însă, căţeluşa şi-a revenit!”
Arya, inainte şi după primele săptamani de tratament. FOTO Facebook.com/Raisa Giulia Ludosan
Arya nu este singurul caz dramatic de care s-a ocupat. Şirul este completat de Ria, un pui muribund din adăpostul public din Zalău, Branca, un brac german salvat din Huedin, găsit fără pic de păr pe ea şi groaznic de slabă, ori de pui născuţi aruncaţi în pungi, cutii, gunoaie, bătuţi, mutilaţi.
Dacă pentru problema banilor reuşeşte să găsească soluţii, mai greu este cu găsirea de persoane dispuse să aibă grijă de un câine până la adopţie, chiar dacă asigură hrana, vaccinurile ori sterilizarea.
“Lumea nu se implică şi nici nu se complică. Dacă este vreun caz de abandon sau vreun maidanez încurcă pe cineva, cheama hingherii, este dus în adăpostul public, fără să se gândească la el ori la faptul că în 14 zile va fi eutanasiat, indiferent că e mare, mic, pui, sau adult, alb sau negru. La fel de greu este şi să găseşti oameni cărora să le pese şi să se implice în asociatie. Cel mai mare sprijin îl am de la prietenul meu şi de la vreo 10-20 de oameni pe care ştiu că mă pot baza şi care îmi donează constant cât pot”, susţine Raisa Ludoşan.
Vă mai recomandăm:
Bunul samaritean din Sălaj. Cine este femeia care atinge cu fapte bune vieţile celor năpăstuiţi
Se încarcă comentariile...
