Obiceiuri de Anul Nou în satul românesc. Cum se prezicea vremea cu ajutorul calendarului de ceapă
0În satul tradiţional, Anul Nou este o zi ce abundă în practici şi obiceiuri de tot felul, una în care se crede că cine nu este vesel va fi trist tot anul.
În satul românesc, oamenii au atribuit dintotdeauna virtuţi magice trecerii dintre ani, convinşi fiind că tot ceea ce se va întâmpla în noaptea de Anul Nou reprezintă un semn pentru ceea ce va urma în anul următor. Potrivit muzeografului Olimpia Mureşan, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, Anul Nou este o zi a bucuriei, şi, conform tradiţiei cine nu este vesel în această zi, va fi trist tot anul. "Nu întâmplător Anul Nou coincide cu ziua Sfântului Vasile care este apărătorul creştinilor şi păstrător de duhuri rele", spune ea.
În ajunul Anului Nou pentru a cunoaşte dinainte cum va fi vremea se făcea de către femei calendarul de ceapă, obicei care se practică şi acum în unele gospodării. "Pentru a şti care luni ale anului vor fi ploioase şi care secetoase, femeile desfac 12 coji de ceapă şi fiecare era numită cu numele unei luni a anului. Pe fiecare coajă se pune sare şi se aşază într-un loc uscat - de regulă pe pervazul geamului, iar a doua zi sunt luate cojile şi se urmăreşte sarea în fiecare. În cojile în care sarea este umedă, lunile reprezentate de aceste coji vor fi ploioase, iar cele în care sarea este uscată vor fi secetoase. După acest calendar de ceapă oamenii ştiau cum va fi vremea şi cum să-şi programeze lucrările agricole", precizează sursa citată.
Ziua Sfântului Vasile abundă în practici şi obiceiuri de tot felul. În multe sate, oamenii obişnuiesc să se stropească cu aghiasmă pe faţă pentru a fi protejaţi de boli şi pentru a avea spor şi sănătate.
Un alt obicei este cel al „Strigatului din deal”, când cei care greşeau în faţa comunităţii înainte de căsătorie sau după erau denunţaţi public de către ceata de feciori. Împărţiţi în două tabere, aceştia aprindeau focuri mari pe două dealuri opuse din sat şi începeau strigăturile, unii către alţii, întâmplări reale sau imaginare despre unii oameni din sat. Practic, satirizau pe seama greşelilor făcute de unii şi de alţii în cursul anului ce se încheia ori batjocoreau metehnele vreunei fete. "Era un fel de radio informativ al satului", explică muzeograful.
Potrivit acesteia, pentru a facilita stingerea unor neînţelgeri între vecini, se practica „Mutatul porţilor”, când tinerii îi luau în vizor pe sătenii care erau în conflict şi schimbau porţile între ele.
Un alt obicei de Anul Nou întâlnit în multe sate de pe valea Someşului în care erau implicaţi feciorii satului era obiceiul numit „Moşuţii şi babele”. Este vorba despre nişte păpuşi mari, confecţionate din cârpe, ce era puse la porţile caselor cu feciori sau fete „bătrâne” sau consideraţi "nealcoşi" (cu nasul pe sus). Pentru feciori se puneau „babe”, iar pentru fete, „moşi”, acestea fiind aşezate în locurile ce împrejmuiau gospodăria, pe cumpăna fântânilor, pe vârful căpiţelor de fân sau se împlântau în zăpadă în mijlocul curţii. "Obiceiul era prilej de amuzament şi de distracţie pentru toţi. Deşi pare a avea caracter satiric, aşezarea moşuţilor şi babelor, păpuşi din paie sau cârpe îmbrăcate femeieşte sau bărbăteşte la poarta fetelor bătrâne sau flăcăilor tomnatici, avea iniţial aceiaşi funcţie, încercând să provoace prin imitaţie efectul dorit – căsătoria – în câşlegile care se apropiau. Uneori cei vizaţi erau obligaţi astfel să se căsătorească", mai spune Olimpia Mureşan.
Vă mai recomandăm:
SOS, ne pierdem tradiţia! Cine sunt tinerii păstrători de valori ale satului românesc
Se încarcă comentariile...
