Povestea unui magazin cu rame de ochelari unicat în România. Un muzeu cu rame vechi, retro-vintage, modele purtate de mari personalităţi FOTO
0
În Piaţa Bisericii din cartierul timişorean Elisabetin, se află un magazin optic unic în România. Vinovat de deschiderea lui este un specialist cu o experienţă de 37 de ani în meserie, dintre care 15 ani în Germania.
Proprietarul magazinului din Piaţa Bisericii este Alfred Kosar. Un şvab bănăţean, născut în Timişoara, pe strada Odobescu nr.32. Este unul dintre numeroşii şvabi care au emigrat în Germania, dar şi printre puţinii care s-au întors pe meleagurile natale.
„Am trăit pe strada Odobescu primii 25 de ani din viaţă. Am copilărit în parcul Doja şi în Piaţa Bălcescu, unde am prins vechiul cinematograf Victoria. Un bilet costa 1,75 lei, iar un citro 50 de bani. Cu 2,25 lei aveai duminica rezolvată”, îşi aminteşte Kosar. În 1976 a terminat Liceul „Nikolaus Lenau”, apoi a făcut postliceala de optică şi mecanică fină.
După 25 de ani, în urma căsătoriei, a primit de la cooperativa comunistă locuinţă la bloc, în cartierul Lipovei.
„Am avut două camere într-un bloc comunist. La uşa de la balcon, în partea de jos, puteai să bagi şi două degete. Trăgea un frig pe acolo... Trebuia să astup cu cârpe. Şi aşa nu era căldură la calorifer”, mai adaugă Alfred Kosar. A încercat de două ori să fugă peste graniţă, fără succes: o dată a eşuat planul, a doua oară a fost chiar prins.
A lucrat la Optica, vizavi de Bega
După terminarea studiilor postliceale, din 1979 până în 1990, a lucrat ca optician, în Timişoara.
„Vizavi de Bega era magazinul Optica a Cooperativei Progresul. După ce am fost, trei ani de zile, şef de magazin la cooperativa din Calea Şagului. La magazinul de la Bega, cooperativa a primit un aparat electronic de măsurat optic. Era din RDG. Erau trei aparate importate de România, în toată ţara. Combine oftalmologice. Numai doi ştiam să lucrăm la acel aparat în Timişoara. Eu şi colegul meu Imi Frosh. Veneau din tot vestul ţării. S-a dus vestea de parcă acel aparat te-ar fi făcut să vezi. Când s-a stricat, a stat în atelier trei ani de zile, nu a ştiut nimeni să-l repare”, a mai povestit Alfred Kosar.
Consideră că se ocupă de una din cele mai frumoase meserii meşteşugăreşti. S-a apucat de şcoala postliceală la dorinţa mamei sale. „Mi-a plăcut foarte mult de la început. Era o meserie care are un contact direct şi cu sănătatea, văzul, ochii... simţul văzului m-a fascinat. Sunt foarte recunoscător şi îi mulţumesc mamei mele”, a mai spus Kosar.
Emigrarea în Germania
În 1990, după Revoluţie, Alfred Kosar a plecat în Germania. „Am obţinut paşaportul în 26 mai 1990, iar în 29 mai am luat trenul spre Budapesta. Apoi am ajuns la Berlin. În iunie 1990 am obţinut şi cetăţenia germană. M-am stabilit în oraşul Aachen, în vestul Germaniei, unde trăiesc, parţial, şi acum. Schimbarea a fost şocantă, am pus prima dată piciorul într-o ţară capitalistă. Cunoscând perfect limba, nu am avut probleme. Am găsit de lucru în 14 zile. Am fost angajat de un mare optician, pe loc. Ca să fiu la nivelul opticienilor din Germania, am fost trimis la toate specilaizările posibile, printre care şi şcoala de maeştri de optică medicală. Văzând că sunt de încredere şi foarte harnic, patronul m-a făcut manager în două magazine. Am condus ani de zile acele magazine”, a povestit Alfred Kosar.
În anul 2001 a revenit în Timişoara, unde a deschis o firmă de aparate şi instrumente optice şi oftalmologice. Timp de patru ani a adus aparate din Germania, pentru cabinetele de oftalmologie din România.
„Am închis firma şi m-am mutat în Germania, după ce soţia a rămas însărcinată. Am vrut ca fetiţa noastră să se nască acolo, să devină automat cetăţean german. Am trăit câţiva ani acolo, după care ne-am hotărât, fiind timişoreni 120 la sută, să venim înapoi în Timişoara. Mă deranjează puţin că nu mai sunt prea mulţi adevăraţi timişoreni. Le duc lipsa”, a adăugat Kosar.
Un vis realizat, un magazin unicat
Visul vieţii sale a fost să aibă magazinul său, în oraşul natal. Aşa că a deschis, în Piaţa Crucii, tot o zonă a copilăriei sale, un magazin cum nu s-a mai văzut în România.
„Am umblat în toată ţara, am dotat cabinete de optică, am văzut nivelul la care se lucrează. Un nivel foarte rămas în urmă. Am mai întâlnit în sudul ţării opticieni care şlefuiesc manual lentilele de ochelari. În Germania nu se mai face asta de 80 de ani. Magazinele sunt toate pe acelaşi nivel, culori standard, de alb şi gri, cu atmosferă de cabinet. Am vrut să dau un exemplu, cum trebuie să arate un magazin de optică medicală şi optometrie. Am reuşit să realizez ceva unic în România”, spune Alfred Kosar. Toată aparatura şi produsele sunt aduse din magazinul în care a lucrat în Germania, care s-a închis.
Muzeul din magazinul optic
A adus la Timişoara întreaga sa colecţie de rame şi instrumente, adunate de-a lungul anilor. Aşa că a putut amenaja un veritabil muzeu. Unele dintre obiecte sunt de vânzare, de altele nu se desparte în niciun chip.
„Nu mă pot despărţi de lucruri ca alţii, în societatea de consum se aruncă totul la gunoi, chiar dacă este în stare bună. Tot am strâns. Am avut cutii cu sute de ochelari. Mi-am dat seama că am deja o colecţie uimitore de rame, care sunt deja socotite retro, vintege, antice chiar. Sunt piese de muzeu. Sunt de marcă, nu de mâna a doua. De la rame de aur, până la rame de valoare, din anii 50-60-70. Sunt de o valoare mare, anumite piese sunt unicat. Combin funcţionalitatea magazinului cu un mic muzeu de instrumente şi ochelari unicat”, afirmă proprietarul.
Atmosfera în magazin este şi ea deosebită. Lumini calde, postul de televiziune este fixat pe canalul Mezzo, se ascultă muzică clasică. Ici-colo sunt diferite lucrări de artă şi statuete. Sculptorul timişorean Luigi Varga şi-a expus câteva lucrări din bronz în magazinul de ochelari.
Modele purtate de Sophia Loren sau Jackie Onassis
Colecţia de rame anii 50. Sunt în stare foart bună. Piese originale, rame de damă, marca Cristian Dior, modele purtate de Sophia Loren sau Jackie Onassis. Sunt rame bărbăteşti, printre ele cele ale renumitei firme Viena Line sau de la firma franceză Atelier, rame Rodenstock. Există o ramă foarte rară, care a fost purtată de Elliot Gould, în filmul „Ocean's 11”, apoi un model purtat de renumitul om politic Henry Kissinger.
„Există o colecţie cu rame de aur. De fapt nu sunt din aur curat, pentru că nu se fac ochelari din aur curat, fiind prea moale materialul. Sunt aliaje de aur. Dar sunt foarte foarte preţioase. Sunt unicate din anii 50-60. Atunci s-a inventat vestitul <cat eye>, ochi de pisică. Am o ramă Rodenstock din aliaj de aur, 12 carate, modelul Tania, a fost renumit pe vremea aceea. Mai sunt aici modele Cerruti, Bausch and Lomb, American Optical, Viena Lines sau Marvits”, explică Alfred Kosar.
Ochelarii lui Carageale de pe bancnota de 100 de lei
Există şi un colţ cu ochelari foarte rari. „Am un ochelar precum cel purtat de Ion Luca Caragiale pe bancnota de o sută de lei. Mai sunt nişte rame vechi de peste o sută de ani. Precum cele purtate de Ghandi, acele vestite rame rotunde, apoi rame din anii 60, gen John Lenon. Am, de asemenea, şi ochelari unici. Cel mai mic ochelar din lume, de buzunar, pentru aproape, cel mai îngust ochelar din lume, are cinci milimetri. Aici mai este vestitul Lornion, folosit la sfârşitul secolului al 19-lea, începutul secolului 20. Era pentru doamne. Printr-o apăsare de buton, se deschidea. Mai am ochelari-lupă, sau ochelari binoclu, pentru cei aproape nevăzători”, a mai declarat Kosar.
Aparate şi instrimente din anii 50-60
În colţul cu instrumente de optică medicală sunt expuse aparate din anii 50. „Aici este un lens-metru, un aparat de măsurat lentile de ochelari care este un veritabil Zeiss. Este tatăl aparatelor de măsurat lentile. Astăzi s-a ajuns la modele electronice. Mai sunt şi alte aparate cu care se lucra în anii 50-60”, a mai spus Kosar.
Acesta a adus rame unicat din Germania, din titan flex, materiale foarte flexibile, dacă se calcă pe ele, revin la forma iniţială, nu se rup, altele sunt cu mătase naturală, altele din corn de bivol indian, dar şi din diverse răşini, mult mai bune ca plasticul.
„Am şi ochelari de designeri: Valentino, Fendi, Christian Dior, Armani, Longines, Jaguar, Esprit, chiar şi un model Pininfarina, vestitul designer al maşinilor de lux”, a mai spus Alfred Kosar, care prescrie şi reţete, în urma măsurătorilor de acuateţe vizuală, ceea ce înseamnă optometrie.
Peste 30 de perechi de ochelari personali
Opticianul timişorean are o vorbă: „Nu se merge cu aceiaşi pantofi la operă şi la piaţă. Să subliniez acest lucru, am încercat să spun oamenilor că pentru fiecare situaţie din viaţă se pretează să ai şi ochelarul potrivit. Când te duci la operă sau la un eveniment de ţinută, trebuie să ai şi un ochelar elegant. Acelaşi ochelar nu se potriveşte şi dacă mergi la ştrand, în şlapi şi bermude. Dar lumea, din păcate, asta face”, precizează timişoreanul.
Alfred Kosar are în jur de 30 de perechi de ochelari! „Preferaţii mei sunt din sârmă de titan. Au primit titlul de ochelarul anului în 2002. Îi port de 14 ani. Mai am opt percehi de distanţă, nouă perechi de aproape, plus zece de ochelari de soare pe dioptria mea. Este şi un hobby de-al meu”, a mai spus Alfred Kosar.
Se încarcă comentariile...
