Cadouri de lux pentru învăţătoare: „Se cumpără coliere, cercei, brăţări, parfumuri şi chiar costume de piele”
0Plecând de la cazul învăţătoarei din Bucureşti, care cerea bani pentru cadouri de Crăciun, am încercat să aflăm cât plăteşte un părinte pentru copilul său în Timişoara
Pentru unii părinţii din Timişoara educaţia copiilor lor costă foarte mulţi bani, chiar dacă învăţământul românesc este gratuit. Ei se plâng că sunt nevoiţi să facă foarte multe sacrificii pentru a satisface poftele învăţătoarelor şi profesorilor.
Am discutat cu un părinte, care nu a dorit să îşi divulge numele, nici numele şcolii în care a învăţat copilul ei. Este vorba însă de o şcoală dintre cele bune ale Timişoarei.
„Se cer foarte mulţi bani din prima zi de şcoală. Când încep ciclul de unu-patru, se cumpără tot felul de lucruri pentru clasă. Mobilă nouă, dulapuri, bănci. La noi a trebuit ca învăţătoarea să aibă şi fotoliu ergonomic. Am dat atunci două milioane de lei vechi, de căciulă. Apoi, chiar dacă copiii nu ştiu să citească în clasa întâi, părinţii sunt puşi să cumpăre discţionare, enciclopedii”, a povestit părintele.
Odată începută şcoala, urmează cheltuielile pentru diverse evenimente şi sărbători.
„De Căciun se strângeau cadouri de trei-patru milione de lei (n.r.300-400 lei de acum) de clasă, pentru învăţătoare. Se cumpăra ceva scump, un colier, cercei, o brăţară, parfumuri scumpe şi mai ştiu eu ce. Dacă nu dai rişti să ai probleme cu copilul, care e luat în ochi de rău. De 8 martie altă cheltuială. Se strângea peste un milion de lei pentru alt cadou. Uneori se puneau banii în plic.
Am avut o experienţă urâtă de Paşte. S-a ajuns să se cumpere un cadou de şase milioane de lei. Era vorba de un costum de piele. Am zic că e prea mult şi am refuzat să dau. În clasele cinci-opt se întâmplă la fel, de această dată beneficiar este dirigintele de clasă. Dar sunt mai puţini bani acolo, copiii sunt deja mai mari. Marea cheltuială pe profesor este în clasele unu-patru, pentru nesătulele de învăţătoare”, a spus timişoreanca.
Pe parcurs mai apar şi alte cheltuili. Sunt la modă excursiile pregătite de învăţătoare, mai ales în săptămâna Şcoala altfel. Învăţătoarea aduce din când în când un fotograf care să realizeze albume pentru copii, ba chiar şi CD-uri cu filme.
„Trebuie să aibă mereu colecţie de fotografii. Două poze au costat parcă zece lei. La sfârşitul anului şcolar a venit cineva să îi filmeze, pentru un CD. Albumulul foto de la sfârşitul clasei a opta a costat 150 lei de persoană. Părinţii nu iau atitudine pentru că e literă de lege dorinţa învăţătoarei”, a mai spus părintele.
Calvarul de la sfârşitul clasei a opta
Sfârşitul clasei a opta este cu adevărat costisitor. Meniul de la restaurantul de patru stele a costat 150 de lei.
„Nu puteau să meargă la o cantină sau în sala festivă a şcolii. Sigur că nu se poate, pentru că în şcoală nu poţi aduce băuturi alcoolice. În banii pe care îi dăm intră şi meniul profesorilor. Fiecare copil şi-a chemat învăţătoarea. La o sută de copii au fost şase-şapte învăţătoare. Sunt înfiorătoare. Stau tot timpul cu ochii pe mâinile tale, să vadă dacă le dai ceva.
Pentru bal trebuie să cumperi pentru copil şi haine pe măsură, nu poate merge în echipament sport sau în blugi. Sacoul, pantofii, bluza, cămaşă, vestă, toate m-au costat aproape 1.120 de lei. Aperitivul a venit la ora 19, masa principală pe ora 23, iar tortul după miezul nopţii. Ăsta e program pentru copii? Am înţeles că s-a stat până la ora 2, noi am plecat mai repede. Puteau face un bufet suedez şi nu ar fi costat 120 de lei de persoană, iar copilul venea degajat”, a mai declarat părintele nemulţumit.
Timişoreanca e de părere că pentru a elimina aceste cheltuieli, Guvernul ar trebui să emită o Ordonanţă de Uregenţă prin care să se interzică premierea profesorilor.
Cu alte cuvinte, să fie pedepsiţi cei care iau bani sau cadouri pentru primire de foloase necuvenite. „Sunt de acord să dau o floare sau o ciocolată. Îi dau cu drag. Dar e nesimţire, în special din partea învăţătorilor. Ei sunt cei mai înfometaţi şi cei mai dorinici să tot primească”, a încheiat mama din Timişoara, fericită că fiul ei a terminat anul trecut liceul.
Citeşte şi:
ANCHETĂ Învăţătoarea „abonată” la banii părinţilor riscă suspendarea
Ancheta de la Şcoala 10 „Maria Rosetti” din Capitală, unde o învăţătoare le-a pretins părinţilor bani mai mulţi pentru cadourile de Crăciun ale personalului, continuă. Miercuri, avocata învăţătoarei Dana Blându a declarat că plângerea părinţilor pentru care este anchetată aceasta nu a avut legătură cu scandalul darurilor şi că învăţătoarea chiar s-ar fi oferit să le plătească acestora contravaloarea „micilor” atenţii.
O comisie a Inspectoratului Şcolar a ajuns, luni dimineaţă, la Şcoala nr. 10 din Capitală unde o învăţătoare este acuzată că ar fi cerut bani părinţilor pentru cadouri de Crăciun. Ancheta în acest caz a fost declanşată după ce în mass-media a apărut o înregistrare video de la o şedinţă cu părinţii în care aceasta se arată indignată de sumele mici strânse de părinţi pentru cadourile de Crăciun, care ar fi trebuit să ajungă la angajaţii şcolii.
Directoarea Şcolii Generale Nr. 10 „Maria Rosetti” din Capitală s-a prezentat luni dimineaţă la sediul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) pentru a fi audiată. Săptămâna viitoare urmează ca învăţătoarea care a pretins bani de la părinţi pentru cadourile de Crăciun să fie audiată în cadrul anchetei demarate de ISMB şi dacă este găsită vinovată, ar putea fi exclusă din învăţământ. Până atunci a fost sesizat Parchetul.
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Bucureşti au demarat o anchetă după ce o învăţătoare de la şcoala nr. 10 „Maria Rosetti” din Capitală ar fi fost filmată de părinţi în timp ce le cerea acestora bani mai mulţi pentru cadourile oferite de Sărbători, dar şi pentru personalul din şcoală, cerându-le să se alinieze „sistemului românesc, balcanic, de stat” al şpăgii.
VIDEO Suntem ce facem. Ce fac învăţătorii de Crăciun?
Filmuleţul apărut pe TV-uri şi internet, o înregistrare pe ascuns a ce se întâmplă într-o şcoală de frunte a Bucureştiului, ne dă fiori. Ăştia suntem noi, românii? Aşa de jos am ajuns, învăţători, directori, să cerşim ca la uşa cortului de la părinţi, cadouri şi bani de sărbători?