Aniversarea regimentului care a fost minge de ping-pong în al Doilea Război Mondial. Când cu nemţii, când cu ruşii
0Veteranii de război din Timişoara au cinstit memoria eroilor care au făcut parte din Regimentul 6 Artilerie Grea.
La începutul anilor 90, la manifestările dedicate Regimentul 6 Artilerie Grea se adunau 70-80 de veteran de război. Astăzi, mai trăesc doar patru-cinci. Doar unul singur însă era în putere să participle la evenimentul găzduit la Muzeul Banatului.
Înfiinţat în 1923, Regimentul 6 Artilerie Grea român a avut garnizoana de reşedinţă la Alba Iulia, Floreşti (judeţul Cluj), Sibiu şi Timişoara, având sediul chiar în clădirea actualului Muzeu al Banatului.
Regimentul 6 Artilerie Grea a participat la campania armatei române împotriva Uniunii Sovietice de la începutul acesteia (22 iunie 1941), sprijinind acţiunile de luptă ale trupelor române si germane la trecerea Prutului (3 iulie 1941), trecerea Nistrului (17-19 iulie 1941) şi cucerirea Odessei (16 octombrie 1941), până la 23 August 1944.
După lovitura de stat de la 23 August 1944, când România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite, a luat parte în cooperare cu trupele româno-sovietice la acţiunile de luptă împotriva trupelor germano-maghiare, ce au dus la eliberarea zonei petrolifere din Valea Prahovei, eşecul ofensivei germano-maghiare asupra Timişoarei (10-17 septembrie 1944) şi revenirea nord-vestului Transilvaniei la teritoriul naţional al României (25 octombrie 1944).
Constantin Călina, veteran de război care a făcut parte din acest regiment, a organizat din 1987 o aniversare în memoria celor căzuţi pe câmpul de luptă în fiecare an la 20 august, la sediul Muzeului Banatului, regimentul supravieţuind ofensivei sovietice declanşată la 20 august 1944 pe aliniamentul Iaşi-Chişinău.
Aniversarea este cea mai longevivă manifestare a veteranilor de război din armata română.
Au întors armele fără plăcere
Constantin Calina, a povestit într-un interviu acordat pentru Adevărul, despre luptele de pe Frontul de Est, împotriva Uniunii Sovietice, cât şi despre înoarcerea armelor.
„Ruşii au vrut să ocupe Iaşul, iar Antonescu dorea să întăreasca frontul. Am fost cam 800 de ostaşi. Nu am reuşit să îi mişcăm pe ruşi, Stalin trimitea atâţia oameni cât vroia. Pe 20 august a urmat o ploaie de proiectile de parcă s-a spart cerul. România a pierdut mii de oameni acolo. Eu am scăpat miraculos, Dumnezeul a fost cu mine. Dar în jurul meu era plin de sânge şi bucăţi de carne. Până la urmă am luat bătaie de la ruşi şi a trebuit să ne retragem. Au fost luaţi prizonieri şi trimiţi în Ural, în Siberia, 180.000 de ostaşi”, a povestit Călina.
La drumul de întoarcere, pe 23 august 1944, Regele Mihai comunică prin radio că România a semnat pactul cu Rusia şi că va întoarce armele împotriva celor cu care au mers în război.
„La început ne-am bucurat că războiul s-a încheiat, dar apoi am înţeles că trebuie să ne luptăm împotriva germanilor. Sovieticii veneau să ne elibereze, dar ei jefuiau tot în drumul lor. Au luat tot din pivniţele oamenilor, din gospodării, au distrus tot, erau violenţi, obraznici, violau femeile. Nemţii plăteau pentru tot ce consumau, erau civilizaţi. Noi i-am ajutat pe nemţi să se retragă. Ruşii îi omorau dacă îi prindeau. Toată lumea fugea de ruşi. Războiul este o nenorocire pentru toată lumea”, a mai spus veteranul de război.
Regimentului 6 Artilerie Grea a fost îndrumată spre Ploieşti pentru a apăra rafinăriile de germani. Apoi au avut misiunea să elibereze Transilvania de Nord. O altă întâmplare legată de „eliberarea” făcută de către sovietici are loc la Turda.
„Acolo era o fabrică de spirtoase, iar soldaţii ruşi erau două-trei zile beţi, timp în care veneau nemţii şi ungurii şi îi omorau. Comandanţii lor nu înţelegeau de ce nu ocupă oraşul şi am fost trimişi noi. Într-o săptămână am ocupat Turda. Tot din cauza ruşilor au murit 11.000 de ostaşi români la Târgu Mureş. Nu ni s-a permis să atacăm prin învăluire, au vrut să ne testeze dacă suntem loiali lor şi a ieşit un măcel”, a mai spus Călina.
Se încarcă comentariile...
