Victoria impresionantă a lui Ştefan cel Mare în urma căreia a primit titlul de „principe al creştinătăţii”
0Domnitorul moldovean Ştefan cel Mare a reuşit să învingă în apropiere de Vaslui armata otomană condusă de Suleiman Paşa, oaste formată din peste 100.000 de soldaţi. În urma acestei victorii, Papa Sixtus al IV-lea l-a numit pe voievodul moldovean „principe al creştinătăţii”.
La data de 10 ianuarie 1475, în apropierea oraşului Vaslui, a avut loc bătălia de la Podul Înalt. Armata condusă de Ştefan cel Mare a reuşit să administreze o înfrângere zdrobitoarea mult mai numeroasei oaste otomană în fruntea căreia se afla Suleiman Paşa. Mai mulţi istorici au spus despre această luptă că a fost cea mai mare înfrângere a islamului în faţa unei armate creştine.
Bătălia de la Podul Înalt a fost o încercare a turcilor de a-l înlătura pe Ştefan cel Mare de pe tronul Moldovei, deoarece acesta dorea să pună în fruntea Ţării Româneşti un voievod care să-i fie supus. La sfârşitul anului 1473, cu sprijinul primit din partea otomanilor, Radu cel Frumos reuşeşte să-l alunge de pe tronul Munteniei pe Laiotă Basarab. În primăvara anului viitor, acesta din urmă, ajutat de Ştefan cel Mare, reuşeşte să recapete conducerea Ţării Româneşti, însă îş trădează pe domnitorul moldovean şi trece de partea turcilor.
Simţind că nu are sprijin din partea vecinilor, Ştefan cel Mare îi cere ajutorul Papei Sixtus al IV-lea pentru a organiza o coaliţie creştină antiotomană. Intenţiile voievodului moldovean nu au fost văzute cu ochi buni de turci, care strâng o armată mare pentru a-l alunga pe acesta de pe tronul Moldovei.
Armata otomană a primit sprijin din partea muntenilor, numărul soldaţilor ridicându-se la peste 100.000 conform unor istorici. Aceasta a ajuns până la hotarele Moldovei, moment în care Ştefan cel Mare a cerut sprijin regelui ungar Matia Corvin şi princepului polon Cazimir. El nu primeşte mai puţin de 10.000 de oşteni din partea ungurilor şi a polonezilor, reuşind să strângă o armată destul de numeroasă formată din aproape 50.000 de soldaţi.
Planul Bătăliei de la Podul Înalt. FOTO www.hetel.ro
„Într-aceia vreme, Mehmet împăratul turcescu armându 120.000 de oastea sa şi oastea tătărască şi muntenească, să margă cu Radul vodă, au trimis asupra lui Ştefan vodă. Iară Ştefan vodă avându oastea sa, 40.000 şi 2.000 de leşi ce-i venise într-ajutoriu cu Buciaţschii de la craiul Cazimir şi 5.000 de unguri, ce-i dobândise de la Mateiaşu craiul ungurescu, le-au ieşit înaintea turcilor din sus de Vasluiu, la Podul Înalt, pre carii i-au biruitu Ştefan vodă, nu aşa cu vitejiia, cum cu meşterşugul”, scria cronicarul Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei”.
Ştefan cel Mare a hărţuit încontinuu armata otomană, nu a lăsat în calea turcilor nici un fel de provizie, alegând ca lupta decisivă să se dea într-o zonă mlăştinoasă din apropierea Vasluilui, loc ce a primit numele de Podul Înalt.
„Că întăi au fostu învăţatu de au pârjolitu iarba pretitindinea, de au slăbitu caii turcilor cei gingaşi. Decii ajutorindu puterea cea dumnezeiască, cum să vrea tocmi voia lui Dumnezeu cu a oamenilor, aşa i-au coprinsu pre turci negura, de nu să vedea unul cu altul. Şi Ştefan vodă tocmisă puţini oameni preste lunca Bârladului, ca să-i amăgească cu buciune şi cu trâmbiţe, dându semnu de războiu, atuncea oastea turcească întorcându-să la glasul buciunelor şi împiedicându-i şi apa şi lunca şi negura acopierindu-lu-i, tăindu lunca şi sfărămându, ca să treacă la glasul bucinilor”, mai arăta Grigore Ureche.
Domnitorul moldovean a reuşit să ducă armata condusă de Suleiman Paşa într-o mocirlă, unde turcii se puteau mişca cu greu. Ştefan cel Mare s-a folosit până şi de ceaţa densă ce se aşezase peste Vaslui în dimineaţa zilei de 10 ianuarie 1475. Acesta a reuşit să-i inducă în eroare pe otomani dând impresia că îi va ataca din partea dreaptă, din pădurea din apropiere. Când turcii s-au îndreptat spre pădurea respectivă nu au găsit decât câţiva răzeşi moldoveni, însă au fost loviţi din spate de grosul armatei lui Ştefan cel Mare. Până să realizeze ce se întâmplă, armata lui Suleiman Paşa a fost distrusă, mulţi otomani fiind omorâţi, restul alegând să fugă spre Dunăre, asigurându-şi scăparea.
„Iară dindărăt Ştefan vodă cu oastea tocmită i-au lovitu gioi, ghenarie 10 dzile, unde nici era loc de a-şi tocmirea oastea, nici de a să îndrepta, ci aşa ei în de sine tăindu-să, mulţi pieiră, mulţi prinşi de pedestrime au fost. Ce şi pre aceia, pre toţi i-au tăiatu, unde apoi mâgle de cei morţi au strânsu şi mulţi paşi şi sangeaxţi au pierit. Şi pre ficiorul lui Isac paşa, după ce l-au prinsu viu, l-au slobozit. Şi puşcile le-au dobânditu şi steaguri mai mult de o sută au luat”, aşa a descris Grigore Ureche bătălia de la Podul Înalt.
Despre victoria impresionantă a lui Ştefan cel Mare au scris mai mulţi cronicari ai vremii, printre care şi polonezul Ian Dlugosz. Acesta s-a arătat surprins de curajul domnitorul moldovean, care a luptat alături de oştenii săi.
„Căci toate şirurile dinainte în care în frunte erau şi secui au fost zdrobite de turci, şi ameninţa un mare pericol pînă cînd personal se aruncă în mijlocul turcilor exaltaţi de bucuria victoriei, şi cu puterea minunată a lui Dumnezeu a nimicit toate grupările turceşti avînd abia 40.000 de luptători, între care cea mai mare parte erau ţărani. Foarte puţini turci şi-au găsit mântuirea prin fugă, căci chiar şi aceia care au fugit şi au ajuns la Dunăre au fost ucişi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuţi, sau au fost înecaţi de valuri. Aproape toţi prizonierii turci, afară de cei mai de frunte, au fost traşi în ţeapă. Cadavrele celor ucişi le-a ars, iar câteva grămezi cu oasele lor se văd până astăzi şi sînt mărturie veşnică a unei victorii atât de însemnate. Toată oastea lui – Ştefan cel Mare – s-a îmbogăţit foarte tare din prada luată de la turci, aur, argint, purpură, cai şi alte obiecte preţioase”, arăta cronicarul polonez Ian Dlugosz.
Despre impresionanta victorie a lui Ştefan cel Mare vorbea întreaga Europă, domnitorul moldovean fiind numit de Papa Sixtus al IV-lea „principele creştinătăţii”.
„Faptele tale săvârşite până acum cu înţelepciune şi vitejie contra turcilor necredincioşi, duşmanii noştri, au adus atâta celebritate numeleui tău, încât eşti în gura tuturor şi eşti de către toţi foarte mult lăudat”, i-a scris Papa Sixtus al IV-lea lui Ştefan cel Mare.
Domnitorul moldovean a trimis steaguri şi tot felul de daruri regelui ungar şi principelui polon, în semn de mulţumire pentru sprijinul primit din partea acestora. Matia Corvin chiar a încercat să-şi asume meritele victoriei, spunând că Ştefan cel Mare este „căpitanul său”.
Alte ştiri pe această temă:
Viaţa privată a domnitorului Ştefan cel Mare. Câte neveste şi câţi copii a avut voievodul moldovean
Se încarcă comentariile...
