Cele mai influente cinci revoluţii din istorie. Schimbările produse de revoltele din Franţa, Anglia, China, Rusia şi SUA
0Revoluţiile au condus la schimbări majore în cultura, economia şi dezvoltarea socio – politică a statelor în care au izbucnit. În cele ce urmează vă vom prezenta cinci revoluţii considerate cele mai influente din istorie.
Revoluţia Taiping (1850 – 1864): această revoltă a fost una dintre cele mai mari şi sângeroase revoluţii din istorie. Nici un alt eveniment nu a devastat China secolului al XIX-lea, cum a reuşit revolta Taiping. Aceasta a fost declanşată de Hong Xiuqan, un chinez din sudul ţării ce se credea fratele lui Iisus Hristos şi care în anul 1847 a încercat să ajungă la conducerea ţării, fără succes însă.
El a adunat într-un timp foarte scurt mulţi adepţi, cu ajutorul cărora a construit o armată şi o organizaţie politică. Până la sfârşitul anilor 1850, mişcarea condusă de Hong Xiuqan a ajuns să controleze peste o treime din ţară. Această organizaţie era atât de puternică şi populară, încât guvernul chinez a avut nevoie de zeci de milioane de dolari şi 15 ani de zile pentru a o putea învinge.
În anul 1864, revolta a fost înăbuşită într-un mod brutal. Se estimează că în timpul acestui război civil au murit peste 20 de milioane de oameni.
Revoluţia din Octombrie (1917): cunoscută şi sub numele de Revoluţia Socialistă din Octombrie, aceasta a fost o revoluţie politică şi o parte a Revoluţiei Ruse din 1917. Revoluţia a constat în declanşarea unei insurecţii armate în Petrograd la data de 25 octombrie 1917. Aceasta a reprezentat a doua fază a Revoluţiei Ruse, după cea din luna februarie a aceluiaşi an. Revoluţia din Octombrie din Petrograd a răsturnat guvernul provizoriu rus şi a dat puterea sovietelor locale, dominate de bolşevici.
Lenin a condus Revoluţia din Octombrie. FOTO www.lidenz.ru
Lovitura de stat a fost organizată de bolşevici, sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin, care şi-au folosit influenţa pentru a organiza un atac armat asupra Petrograd-ului. Comitetul Militar Revoluţionar al Sovietului din Petrograd a început să preia clădirile guvernamentale la data de 24 octombrie 1917.
Revoluţia nu a fost recunoscută în afara Petrogradului, astfel că întreaga ţară au urmat mai multe lupte. Acest lucru a dus la izbucnirea Războiului civil rus (1917 – 1922) şi la crearea Uniunii Sovietice în anul 1922.
Revoluţia Glorioasă (1688 – 1689): în anul 1685, după moartea lui Carol al II-lea, la conducerea Marii Britanii a ajuns fratele său, Iacob al II-lea, un catolic convins. Acesta a intrat rapid în conflict cu Parlamentul şi a adus nemulţumirea printre protestanţii englezi deoarece a început catolicizarea armatei şi a guvernului. Iacob al II-lea a suspendat legislaţia penală împotriva nonconformismului religios, premiţând astfel nonconformiştilor să se închine în case de adunare, iar catolicilor să se închine în particular.
Regele Iacob al II-lea a adus nemulţumirea printre protestanţii englezi. FOTO www.bbc.co.uk
Regele Marii Britanii a avut un fiu în luna iunie 1688, iar temerile privind înfiinţarea unei dinastii catolice în Anglia i-a făcut pe englezi să se revolte şi l-au invitat pe William de Orania să-şi asume tronul. Alături de armata sa, William a pătruns în Marea Britanie în luna noiembrie 1688. El a promis să apere libertatea Angliei şi religia protestantă, defilând fără opoziţie până la Londra.
Iacob al II-lea a fugit în Franţa, tronul său fiind preluat de William şi soţia sa Mary. Scoţienii sub conducerea lui Dundee au organizat o revoltă împotriva lui Wlliam şi Mary, însă însuşi Dundee a fost ucis în bătălia de la Killiecrankie din 1689. După ce i-a învins în bătălia de la Boyne pe irlandezii şi francezii ce îl susţineau pe Iacob al II-lea, Wlliam a reuşit să-şi consolideze tronul. Evenimentele din 1688 şi 1689 au fost numite de istorici Revoluţia Glorioasă.
Revoluţia americană (1763 – 1791): această revoluţie s-a desfăşurat în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Nu mai puţin de 13 colonii din America de Nord s-au unit pentru a se elibera de Imperiul Britanic şi pentru a deveni Statele Unite ale Americii. La început, aceste colonii au respins să fie guvernate de Parlamentul Marii Britanii, după care au expulzat toţi funcţionarii regali.
Revoluţia americană a adus independenţa ţării. FOTO www.emaze.com
Până în anul 1774, fiecare colonie şi-a constituit un congres al provinciei sau o instituţie guvernamentală echivalentă, pentru a forma state individuale autonome. Britanicii au răspuns prin trimiterea de trupe care să reimpună ordinea în zonă. Prin reprezentanţii trimişi în anul 1775 la al doilea Congres Continental, noile state s-au unit pentru a-şi apăra autonomia şi a gestiona conflictul armat împotriva britanicilor, cunoscut în istorie ca Războiul de independenţă al Statelor Unite ale Americii.
În luna iulie 1776, coloniştii americani au rupt legăturile cu Imperiul Britanic şi au emis Declaraţia de independenţă, prin care respingeau monarhia în numele noii naţiuni. Războiul s-a încheiat, în luna octombrie 1781, cu victoria americanilor, independenţa Statelor Unite ale Americii fiind recunoscută oficial de Marea Britanie prin Trataul de la Versailles (1783).
Revoluţia franceză (1789 – 1799): s-a desfăşurat într-o perioadă de revolte sociale şi politice ce au avut loc atât în Franţa cât şi în întreaga Europă. În urma acestei revoluţii, monarhia absolută, care a condus Franţa timp de secole, s-a prăbuşit subit.
Societatea franceză a suferit o transformare radicală după ce privilegiile feudale, aristocratice şi religioase s-au evaporat ca urmare a unui atac susţinut venit din partea grupurilor politice liberale şi a maselor de pe străzi. Principiile vechi despre ierarhie şi tradiţie au cedat noilor principii iluministe ale cetăţeniei şi a drepturilor inalienabile.
Revoluţia franceză a început în luna mai a anului 1789 cu convocarea Stărilor Generale. În primul al Revoluţiei, în luna iunie, membrii celei de-a treia stări au preluat controlul. O lună mai târziu s-a desfăşurat asaltul asupra Bastiliei, în luna august a fost aprobată Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului, iar în luna octombrie a avut loc marşul femeilor către Versailles, care a forţat curtea regală să plece la Paris.
Revoluţia franceză a adus sfârşitul monarhiei în Franţa. FOTO www.historytoday.com
Următorii ani au fost dominaţi de tensiuni între liberali şi susţinătorii monarhiei conservatoare cu privire la aplicarea reformelor majore. În luna septembrie a anului 1792, republica a fost proclamată, iar la începutul anului următor, regele Ludovic al XVI-lea a fost executat.
Războaiele revoluţionare au început în anul 1792 şi au adus victorii spectaculoase francezilor, care au reuşit să cucerească Italia, Ţările de Jos şi mai multe teritorii la vest de Rin. Pe plan intern, Revoluţia a dus la instaurarea „Terorii” din 1792 şi până în 1794, când între 16.000 şi 40.000 de oameni au fost ucişi.
După căderea lui Robespierre şi a iacobinilor, Directoratul a preluat controlul asupra statului francez în 1795, deţinând puterea până în 1799, când Napoleon Bonaparte ajunge la conducerea ţării.
Alte ştiri pe această temă:
Se încarcă comentariile...
