Cei mai frumoşi români. Tânărul crescut în centrul de plasament, care a învins în lupta cu greutăţile vieţii
0Un sistem rigid pentru foarte mulţi i-a oferit şanse pe care spune că nu le-ar fi avut niciodată acasă. Iar astăzi, împăcat cu el, cu trecutul lui, senin sufleteşte, Cornel priveşte înainte şi zâmbeşte. Cu voinţă de fier, cu ambiţie şi cu muncă şi-a transformat drama în povestea unui învingător adevărat.
Opt ani şi jumătate a petrecut Cornel în centrul de plasament de pe strada Hegel. Vorbeşte greu despre ce a lăsat în urmă, o familie cu probleme, dificultăţi financiare, un tată care a rămas la un moment dat singur cu o grămadă de copii, nu s-a descurcat iar cinci dintre ei au ajuns într-un centru de plasament.
Paradoxal poate pentru mulţi, încă în minte cu imaginile orfelinatelor groazei de la televizor, Cornel spune că, pentru el, centrul de plasament chiar la fost acasă.
„A fost o perioadă frumoasă, tind să cred că am învăţat foarte multe lucruri pe care nu aş fi avut şansa să le învăţ acasă. Din punct de vedere al dezvoltării tale personale e ok. Sunt de mulţi ani la centrul respectiv, e ca şi când m-aş duce acasă. Cu doamna Doina Macriş, profesoara mea de la centrul de plasament, mi-am făcut temele, tot ceea ce ţinea de şcoală, dânsei îi datorez cam tot ceea ce sunt acum, împreună cu ea am reuşit să ajung până aici, este meritul meu dar şi al dânsei”, spune tânărul.
Acolo, în clădirea impersonală de pe strada Hegel, Cornel şi-a descoperit, în clasa a VIII-a, talentul la desen. Atât de frumos desena încât directoarea i-a recomandat să dea la Liceul de Artă din Sibiu, unde a intrat la secţia de grafică. A participat la olimpiade în liceu iar după ce a absolvit a intrat, cu examen şi pe locuri bugetate, la Facultatea de Arte Plastice din Timişoara. Acum student în ultimul an, Cornel visează să facă, la absolvire, grafică publicitară. „Vreau asta pentru că e bine financiar şi îmi şi place, am făcut câteva logo-uri şi m-am înscris pe un site de profil”, spune Cornel.
Dincolo de şcoală, a fost implicat în mai multe proiecte, unul dintre ele, „Pasărea de foc”, de dans comunitar, contemporan, proiect în care a avut rol principal, iubeşte baschetul, gravura, pianul, muzica în general. Are prieteni, pe care spune mândru că şi i-a câştigat prin ceea ce este, e mulţumit că a reuşit să pună o temelie solidă, până acum, speră să facă mult mai mult de-acum încolo.
Sprijin pentru fraţii mai mici
În clasa a noua, Cornel a aflat de Fundaţia Blue Heron, care oferă sprijin copiilor din centre care nu-şi permit financiar să-şi termine studiile. În 2011 a aplicat pentru o bursă la ei şi a fost admis, iar acum primeşte de la fundaţie o anumită sumă de bani, lunar, condiţia de bază fiind să faci voluntariat şi să ţii lunar un jurnal de activitate. Iar în primul an de facultate, a ales ca partea de voluntariat, tot anul universitar, să o facă într-un centru pentru copii cu dizabilităţu din Timişoara, tocmai din dorinţa de a ajuta. În anul II, a făcut voluntariat la un centru de reciclare.
Şi chiar dacă e departe de casă, ţine permanent legătura cu fraţii mai mici, unii dintre ei rămaşi în sistem, pe care îi ajută aşa cum poate. Unul dintre ei este diagnosticat cu cancer la gât. „I-am mai ajutat şi financiar cum am putut, şi moral, şi ei mă sprijină la fel, vorbim, ţinem legătura, ne ajutăm reciproc”, spune scurt, cu modestie.
Împăcarea cu trecutul
După atâţia ani, din postura omului matur, care îşi croieşte prin muncă propriu drum în viaţă, Cornel a realizat un lucru extrem de important: a iertat, s-a împăcat cu el, cu trecutul şi cu ai lui, a încetat să mai judece iar acum, când ajunge la Sibiu, îşi lasă bagajele şi dă o fugă acasă, la Copşa Mică, acolo unde a crescut, unde sunt ai lui.
„Au fost foarte multe momente când îi condamnam că ne-au dus la centrul respectiv, la început nu eram destul de matur, nu înţelegeam foarte multe lucruri, atunci reacţia era să îi judec, puneam problema de ce eram eu şi nu alţii, de ce părinţii mei n-au putut să fie mai bogaţi, să ne ţină acasă. Acum, privind în urmă, mă bucur că am ajuns acolo, la centru, n-aş fi învăţat multe lucruri, nu ajungeam unde sunt, anturajul era altfel, tentaţia era mare, nu e acolo un mediu în care să te dezvolţi armonios, e o zonă săracă, financiar e foarte greu”, încheie Cornel.
Vă mai recomandăm:
FOTO Dinastia căldărarilor din Brateiu, de la cort la casă şi de la lei la euro
FOTO VIDEO Ghiţă, ciobanul cu acoperire naţională
GALERIE FOTO Ultimii saşi din Richiş
FOTO Sibianul Cătălin Mustăţea, singurul român ales consilier la alegerile locale din Italia
SCHIMBĂ ROMÂNIA Un fost alcoolic, „îngerul“ celor dependenţi
Se încarcă comentariile...
