Realizarea temelor pentru acasă nu este întotdeauna o sarcină uşoară şi plăcută nici pentru cei mici, însă nici pentru părinţii care nu mai ştiu ce metode să abordeze pentru a-i ajuta pe copii să se concentreze. Mai mult, în unele familii, temele sunt o adevărate provocare care se termină cu ceartă şi multe lacrimi.

În contextul în care cei mici vin de la şcoală şi în jurul lor se petrec tot felul de evenimente tentante, aceştia ajung să îşi piardă interesul pentru realizarea temelor pentru acasă. O zi petrecută la săniuş sau alături de bunici ori în faţa tabletei sună mai bine decât să stea la birou pentru a face socoteli sau a se concentra să scrie cât mai frumos. Părinţii sunt cei care trebuie să îi supravegheze pentru ca cei mici să îşi ducă sarcinile la bun sfârşit, astfel că făcutul temelor se transformă într-unul dintre cele mai tensionate momente de peste zi.

Ideal ar fi ca cei mici să înţeleagă la ce îi ajută temele şi de ce este important ca ei să se concentreze până nu se lasă întunericul, amânând astfel sarcinile pentru ziua respectivă.

"Rolul temelor de casă este acela de aprofundare a lecţiilor şi a termenilor teoretici învăţaţi în clasă. Spre exemplu în cadrul învăţării unei limbi străine temele sunt foarte importante pentru că unele cuvinte trebuie efectiv memorate, iar de cele mai multe ori trebuie să ştii să generezi limbă, ceea ce se face doar prin exerciţiu. Din păcate, în programa şcolară de la noi din ţară orele sunt prea puţine sau timpul este prea puţin pentru materia care trebuie predată. La limba engleză ar trebui pe săptămână doar două ore doar pentru exerciţiu, iar noi avem pe săptămână în total două ore", spune Crina Mocanu Tomşa, profesor de limba engleză.

Trei tipuri de părinţi

Oricât de ocupaţi ar fi părinţi şi oricât de greu le este să se împartă între viaţa profesională şi cea de familie, cadrele didactice îi sfătuiesc nu doar la şedinţele cu părinţii, ci şi în cadrul unor discuţii individuale să se implice în realizarea temelor şi să îi verifice pe copii dacă acordă destul interes procesului de învăţare. Fără o colaborare între dascăl şi părinte, efortul depus în timplul orelor de curs poate fi în zadar, deoarece cunoştiinţele vor fi superficiale. În realitate, dascălii au de-a face cu trei tipuri de părinţi. Prima categorie este cea a părinţilor care se implică atât de mult în realizarea temelor pentru acasă încât ajung să le dicteze copiilor răspunsurile la exerciţiile propuse.

"Aceşti părinţi consideră de multe ori că tema este mult prea dificilă pentru copilul lor, însă nu fac decât să îi obişnuiască pe copiii că pot primi totul gata, fără să depună vreun efort, îi susţin pe copiii mereu să apeleze la o altă persoană ca să îşi facă tema pentru că ei nu ar putea, nu ar fi capabili. Prin genul acesta de implicare, părinţii nu îi ajută cu nimic, iar metoda nu este deloc eficientă în procesul de învăţare", explică Crina Mocanu Tomşa, profesor de limba engleză.

Pe de cealată parte, există şi părinţi care nu se implică deloc în realizarea sau verificarea temelor, lucru care are din nou consecinţe pe termen mediu şi lung, în ciuda faptului că acest comportament este semnalat de profesor chiar în caietul de note al elevului. "Aceşti părinţi au de multe ori încredere în ce le spun copii lor. Dacă cel mic spune că nu are teme în ziua respectivă, părintele îl crede pe cuvânt, fără să mai deschidă caietul să vadă ce exerciţii s-au făcut în clasă sau fără a lua contact cu învăţătorul, dirigintele, profesorul. Mulţi părinţi se arată ulterior în discuţiile cu cadrele didactice miraţi de felul cum s-au lăsat manipulaţi de copii lor. Mulţi cred că, dacă acasă copilul are acelaşi gen de comportament, se va comporta la fel şi la şcoală, însă comportamentele sunt diferite. Genul acesta de părinţi nu se prezintă de multe ori nici la şedinţele cu părinţii", povesteşte Crina Mocanu Tomşa.

A treia categorie de părinţi sunt cei care se implică, îşi verifică copii, într-o manieră în care se pară o activitate interesantă, amuzantă şi care le poate creşte copiilor stima de sine. Aceştia se prezintă la şcoală, răsfoiesc caietul copilului şi vin cu sugestii în măsura în care cel mic se arată interesat de un anumit domeniu, pentru a-l stimula să acumuleze mai multe cunoştiinţe.

Mediul de lucru

Un lucru important care îi poate ajuta pe copii să îşi facă temele este mediul în care are loc procesul de învăţare. Camera trebuie să fie aerisită, luminată, să nu fie zgomot, iar copilul să nu se lase distras de activităţile persoanelor din jur. Pe de altă parte, cadrele didactice trebuie mereu să găsească soluţii pentru a face lecţiile şi orele de curs interesante şi captivante, iar fişele de lucru pot conţine desene, rebusuri, jocuri educative pentru ca procesul de învăţare să nu fie unul monoton şi plictisitor. O situaţie destul de des întâlnită, mai ales în mediul rural şi în cadrul familiilor cu venituri mici, este cea a copiilor care, deşi ar vrea să îşi facă temele, nu le pot finaliza deoarece primesc de la părinţi diverse sarcini în gospodărie.

"Din păcate, în familiile care locuiesc la sate copiii nu reuşesc de multe ori să îşi facă temele pentru că părinţii le solicită ajutorul la treburile din gospodărie; în alte familii, mai ales în cazul celor în care un părinte este plecat la muncă în străinătate şi sunt mai mulţi copiii, spre exemplu, mama nu reuşeşte să se implice în educaţia tuturor copiilor şi să mai facă şi treburile gospodăreşti, iar lucrul acesta se vede. Poate copilul este bun la învăţătură, dar mediul contează foarte mult", relatează profesorul.  

Vă mai recomandăm:

Comisia Europeană: învăţământul preşcolar din România, cel mai sărac din Europa. Ar putea deveni însă obligatoriu

Copiilor din România li se încalcă dreptul la educaţie şi la o viaţă independentă

Cum poţi educa un copil cu probleme de anxietate fără să îi distrugi încrederea în propria persoană