Cum arăta celebrul DN1 spre Valea Prahovei în perioada interbelică. Motivul pentru care drumul era ocolit de negustorii cinstiţi

Drumul care făcea legătura între Comarnic şi Sinaia, în perioada interbelică. În fotografie se poate vedea o clădire care există şi astăzi. În acei ani în această casă funcţiona un han pentru comercianţii care transportau mărfuri spre Ardeal FOTO facebook/Prahova Secretă

DN1, cea mai cunoscută şi circulată arteră rutieră din România de astăzi, care face legătura între Muntenia şi Ardeal, a fost până la începutul secolului al XIX-lea doar un drum folosit de către contrabandişti şi tâlharii care atacau la drumul mare.

Victimele erau adesea comercianţii care transportau marfa între cele două provincii româneşti. Să traversezi munţii spre zona Braşovului pe Valea Prahovei era o aventură la care se înhămau doar cei care nu doreau să declare marfa la vamă.

Comercianţii cinstiţi care circulau frecvent între cele două provincii româneşti alegeau cu totul alte rute decât drumul pe care astăzi îl numim DN1. În secolul XIV şi mai târziu legătura cu Transilvania se realiza fie prin Târgovişte, fie prin Valea Teleajenului, pe ruta care urma cursul râului cu acelaşi nume pe traseul Schiuleşti – Bratocea- Săcele.

Totuşi o importantă cale de comunicaţie între Sudul ţării şi Ardeal se afla şi în zona Văii Prahova. Este atestat faptul că încă din secolul al XV-lea şi până la mijlocul secolului al XVIII-lea, la Câmpina, considerată poarta de intrare spre Valea Prahovei, a existat o vamă, un punct strategic de control al mărfurilor. Pe această rută comercială se tranzitau în special sarea, mierea sau postavul, cereale, vite şi mai târziu păcura, astfel că de la ieşirea din satul pe atunci Câmpina până spre Comarnic au existat o serie de hanuri unde trăgeau mai ales negustorii. O parte dintre ruinele acestor clădiri (la Câmpina) au fost scoase la suprafaţă de arheologi.

Drumul care merge paralel cu râul Prahova era evitat în acea perioadă, în primul rând din cauza tâlharilor care găseau ascunzători bune în munţi, dar mai ales de teama reliefului accidentat care nu permitea carelor încărcate cu mărfuri să înainteze cu uşurinţă.

 În anii 1700, Drumul Văii Prahovei era presărat cu podeţe din lemn care traversau văi abrupte şi nu era practicabil decât din primăvară până la prima zăpadă. Era preferată o rută, astăzi alternativă la DN1, din Câmpina spre Valea Doftanei.

Cheile Doftanei, drumul spre Ardeal spe făcea printr-un tunel săpat în munte. Astăzi tunelul există, dar nu mai este deschis circulaţiei FOTO direct booking

Interesul pentru amenajarea unei rute comerciale şi nu numai pe Valea Prahovei spre Ardeal a apărut târziu, spre finele secolului al XIX, în vremea domniei lui Al.I. Cuza. În anii 1859-1860 era deja construită o bună parte din actualul DN1, dar aceasta făcea legătura între Predeal şi Comarnic şi nu era mai mare de 40 de kilometri. Interesul comercianţilor era să ajungă cât mai repede şi în siguranţă la Bucureşti, aşa că au început demersurile pentru construirea unui pod pesre râul Doftana (care separă astăzi Câmpina de comuna Băneşti). Spre finele anului 1862 podul din piatră de peste râul Doftana a fost inaugurat în prezenţa domnitorului Al.I Cuza. Construcţia a rezistat până în zilele noastre, dar nu mai este funcţional, fiind parţial afectat de viitură.

În perioada interbelică, DN1 de astăzi, cel puţin în zona Comarnic, era doar un drum de pământ 

Odată cu venirea pe tron a regelui Carol I, zona Văii Prahovei începe să capete din ce în ce mai mult interes. Este ştiut că în anul 1875 este pusă prima piatră de temelie pentru celebrul castel Peleş din Sinaia, devenit reşedinţă de vară a familiei regale. Şi tot de atunci putem spune că drumul Văii Prahovei a căpătat o tot mai mare importanţă.

 Era nevoie de amenajarea acestei rute pentru a facilita accesul constructorilor care lucrau la Peleş. DN1 de astăzi a crescut în paralel cu drumul de fier care făcea legătura înntre Bucureşti – Sinaia şi Predeal. Doar în trei ani  (1875-1878) calea ferată Bucuresti-Ploiesti a fost prelungită până la Câmpina, apoi până la Comarnic, iar în 1879  drumul de fier ajungea la Sinaia, iar trei ani mai târziu, la Predeal.

Podul de piatră peste râul Doftana care face legătura între Băneşti şi Câmpina a fost construit în perioada domniei lui Al.I Cuza

Prezenţa familiei regale la Sinaia a transformat mica localitate de munte într-o adevărată atracţie turistică, astfel că la sfârştiul secolului al XIX aici au fost construite nu mai puţin de 55 de vile şi zece hoteluri, ca să nu mai punem la socoteal şi celebrul Cazinou. Toate aceste atracţii turistice au făcut ca DN1 de astăzi să devină principal rută care lega Bucureştiul de Valea Prahovei şi mai apoi de Ardeal.

Fotografii din epocă dovedesc faptul că în perioada interbelică drumul care lega Comarnicul de Sinaia nu era nici măcar pietruit, ci semăna mai degrabă cu un drum ”de ţară” cu pământ bine bătătorit.