Cum se pregăteau câmpulungenii, acum o jumătate de veac, să-şi primească rudele din toate colţurile ţării
0
În urmă cu mai bine de o jumătate de secol, câmpulungenii se pregăteau, odată cu sosirea verii, să-şi primească oaspeţii veniţi din toate colţurile ţării, dar mai ales din Capitală. Scriitorul muscelean Dumitru Baciu relata, mai târziu, că totul trăda, atunci, o atmosferă de sărbătoare.
Parfumul de odinioară al Câmpulungului e inconfundabil. Ar mărturisi-o, oricând, orice muscelean care a prins fanfarele ce animau cândva celebra Grădină Publică.
"Simţeam că sosesc după cum birjarii îşi pregăteau trăsurile şi caii"
Despre Câmpulungul de acum mai bine de o jumătate de secol îşi aminteşte şi renumitul medic al Spitalului Militar de Urgenţă "Dr. Aristide Serfioti" Galaţi, Florian Angheluţă, născut pe plaiuri muscelene, pe care cariera profesională l-a dus departe de oraşul natal.
"Când mă gândesc cum era atunci, fie vara, fie toamna sau iarna, sunt copleşit de emoţii. Adevărul este că oraşul, chiar şi după război, era unul liniştit, cu savoarea unui ţinut muscelean de dinainte de război. Case cu specific, cu pridvor, acoperite cu şiţă, unele mai mari, altele mai mici. Cele mari, mai somptuoase, vara îşi aşteptau rudele - copiii, nepoţii - plecaţi la Bucureşti, care erau, majoritatea, intelectuali, avocaţi, profesori, ingineri în Capitală. Şi noi, copiii, ne aşteptam prietenii. Simţeam că sosesc după cum birjarii îşi pregăteau trăsurile şi caii. Când ieşeau din curte, uneori, ne agăţam pe osia din spate şi aşa ajungeam la gară, fară să ţinem cont de faptul că eram în ţinută de joacă, picioare goale, pantaloni scurţi, eventual fară cămaşă. Era mare bucurie cånd ne intâlneam pe peron. Uneori, parinţii lor îi atenţionau că a venit Rică sau Neluţu, alteori nu ne băgau în seamă", povesteşte, pentru "Adevărul", dr. Florian Angheluţă.
Casa în care dr. Florian Angheluţă a trăit până la vârsta de 13 ani. Foto arhiva personală.
"Duminica după-amiaza Bulevardul Pardon era plin cu un du-te - vino"
Celebrul Bulevard Pardon din Câmpulung Muscel, unul din locurile de desfăşurare a acţiunii piesei de teatru „Titanic Vals", scrise de Tudor Muşatescu, dar şi loc al filmărilor din anii ‘60, după aceeaşi comedie, locul predilect de plimbare al oraşului, cu bănci vopsite, arbori umbroşi şi ghivece cu flori, este viu şi astăzi în memoria musceleanului.
"Era un miros de sărbătoare permanent, atât pe stradă, cât şi în piaţă sau târguri. Se cumpărau ii şi fote, marame, oale din lut etc. Duminica după-amiaza, Bulevardul Pardon era plin cu un du-te - vino, enervant uneori, pentru că te loveai unul de altul. Se bucurau întâlnind prietenii, se opreau din mers, se îmbrăţişau şi apoi începeau să se retragă pe bancă, în Gradina Publică, unde uneori cânta în Chioşc fanfara", mai povesteşte, pentru "Adevărul", Florian Angheluţă.
"Mâncau mici şi beau un ţap cu bere"
Dr. Florian Angheluţă a rămas legat pentru totdeauna de Câmpulung, prin părinţii lăsaţi aici, iar după pierderea lor, prin sora sa, dar mai ales prin amintirile copilăriei legate de oameni, dar şi de locuri.
"Mulţi se retrăgeau în Parcul Stefanescu sau ,,Olga Bancic" (Kreţulescu), unde mâncau mici şi beau un ţap cu bere, în ambianţa liniştită a râului Târgului, care întreţinea atmosfera rece de munte. Unii îşi întâlneau prietenii acasă, în curtea casei, în jurul unei mese pline cu bunătăţi culinare muscelene sau numai cu un pahar cu şerbet, farfuriuţă cu dulceaţă de mure sau zmeură şi apă rece, urmate de o cafeluţă. Noi ne uitam la ei şi ne bucuram. Uneori, copiii veneau la joacă sau la malul gârlei, unde vorbeam de-ale copiilor.
Părinţii nostri ne învătau cum să ne comportăm cu ei: de veneau din Bucureşti, erau bucureşteni şi nu câmpulungeni. Ne ofereau date despre părinţii lor, iar noi, despre ai noştri, chiar dacă erau numai muncitori la IMS", mai povesteşte, pentru "Adevărul", Florian Angheluţă.
"De veneau din Bucureşti, erau bucureşteni şi nu câmpulungeni"
Florian Angheluţă a copilărit împreună cu dr. Laurenţiu Mircea Popescu (originar din Câmpulung, decedat în august 2015), profesor în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, membru titular al Academiei Române, preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale în perioada 2006-2011, senator în legislatura 2000-2004, fost rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti în perioada 1992-2004 şi preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române între anii 2006-2014 (din 1993, directorul general al Institutului Naţional „Victor Babeş”), specialistul care a condus grupul de cercetători care a descoperit telocitele, celule cu un corp mic dar cu prelungiri extrem de lungi existente în corpul uman.
"Mulţi ani, eu am petrecut verile alaturi de Mircea şi Paul. <<Soarta>> ne-a despărţit pentru câţiva ani. Ne-am reîntâlnit pe holurile unei universităţi din Bucureşti pe care am absolvit-o împreună. Am avut o prietenie de lungă durată, foarte frumoasă", mai povesteşte medicul.
Grădina Publică din Câmpulung în anii 1960. Foto: Facebook Adrian Săvoiu / Colecţia Academiei Române
Despre valurile de "vilegiaturişti" care luau cu asalt pitoreasca urbe şi atmosfera de odinioară a Câmpulungului relata, în urmă cu câteva decenii, şi medicul şi scriitorul câmpulungean Dumitru Baciu.
„Odată cu sosirea verii, câmpulungenii se pregăteau să-şi primească oaspeţii, fie membri de familie, fie prieteni sau vilegiaturişti, veniţi din toate colţurile ţării, dar mai ales din Capitală. Casele dereticate, chiar proaspăt zugrăvite, curţile respirând de curăţenie odată cu parfumul florilor din grădini sau de pe pridvoare, figurile vesele şi primitoare ale locuitorilor, totul trăda o atmosferă de sărbătoare, de ospitalitate. În Grădina Publică, muzica militară, nelipsită dimineaţa şi după-amiaza, dădea nota caracteristică acestei ambianţe deosebite, care dura toată perioada sezonului...”, scria Dumitru Baciu, în volumul „Lumini muscelene”, publicat în 1980, fragment rememorat recent, online, de profesorul muscelean Adrian Săvoiu.
Vă recomandăm să mai citiţi
Cum se vede războiul de la clasa pregătitoare. Dialog între o învăţătoare din Piteşti şi elevii ei. „Când era mic, Putin era rău?” VIDEO
Se încarcă comentariile...
