VIDEO Sărmanii pădurii care au pierdut aproape totul. Împart o odaie mică şi dorm pe scaune
0De zece luni, când un incendiu le-a mistuit casa, o familie împarte o odaie de câţiva metri pătraţi, trăind în condiţii inumane.
Marius (52 de ani) şi mama sa, Maria (73 de ani) locuiesc într-o căsuţă dărăpănată în mijlocul pădurii de la marginea satului Grâne (comuna Ghelari), din Ţinutul Pădurenilor. Împart o odaie în care încape un pat, o masă pe care au aşezat un televizor vechi şi o sobă pe lemne.
De zece luni, când un incendiu le-a transformat în cenuşă casa de cărămidă şi nu au mai putut salva nimic din ea, vechea cămăruţă de câţiva metri pătraţi ţine loc de bucătărie, dormitor şi cameră de zi. Aici, la lăsarea întunericului, Maria aduce două scaune pe care le alătură pentru a forma, împreună cu un geamantan de haine, „patul” pe care se odihneşte peste noapte.
Uitaţi în pădure
În ianuarie, flăcările iscate de o afumătoare au distrus agoniseala de viaţă a celor doi. Au privit neputincioşi cum focul le mistuie „casa cea bună”, împreună cu aragazul, maşina de spălat, mobilierul, hainele, aşternuturile şi amintirile.
La câteva zile, după ce adevarul.ro a relatat despre drama trăită de cei doi, mai mulţi hunedoreni s-au mobilizat şi le-au adus alimente, promiţându-le că îi vor face o campanie umanitară pentru a-i putea sprijini să îşi amenajeze măcar un loc unde să doarmă în odaia de vară şi ca acoperişul acesteia să nu se prăbuşească peste ei. „Poate s-au răzgândit”, spune Marius, amintindu-şi că de atunci nimeni nu i-a mai vizitat. Arată spre dărâmăturile din curte şi povesteşte că le-a lăsat acolo, în aşteptarea oamenilor care i-au spus că vor reveni pentru a-i ajuta.
Bărbatul primeşte o pensie de handicap, după ce, spune el, în urma unei injecţii s-a ales cu o paralizie, iar mama sa primeşte pensie de urmaş după ce soţul ei, fost miner la Ghelari, a decedat în urmă cu 18 ani.
„Cu mulţi ani în urmă, în valea noastră erau 24 de case, toate locuite. Acum au mai rămas câteva case, cele mai multe părăsite. Soţul meu a murit acum 18 ani, în iarnă, iar la câteva zile după cel l-am îngropat a murit şi mama. Acum m-am obişnuit cu singurătatea şi cât braţele îmi sunt în putere nu am de ce să mă plâng”, relata bătrâna. Centrul comunei Ghelari, unde femeia îşi mai trimitea fiul să cumpere alimentele necesare şi să plătească factura la curent, se află la o oră de mers pe jos, pe o potecă de pădure şi apoi pe un drum de pământ.
Vă recomandăm să citiţi şi: