Scrisorile impresionante trimise de prizonierii ruşi din Lagărul 9 - Vulcan: „Aici e foarte bine. De Crăciun ne-au dat vin şi felul I şi II, carne de porc”

Scrisorile impresionante trimise de prizonierii ruşi din Lagărul 9 - Vulcan: „Aici e foarte bine. De Crăciun ne-au dat vin şi felul I şi II, carne de porc”

SURSA FOTO: Bundesarchiv, Bil, 192-051, KZ Mauthausen, sowjetische Kriegsgefangene

Două scrisori rare confiscate de autorităţile române de la prizonierii sovietici din Valea Jiului arată cum se bucurau aceştia de traiul în cel mai mare lagăr care a funcţionat în judeţul Hunedoara, Lagărul 9 de la Vulcan, unde în anii celui De-al Doilea Război Mondial au fost peste 3.000 de sovietici.

Ştiri pe aceeaşi temă

Arhivele judeţului Hunedoara păstrează mărturii neobişnuite din viaţa prizonierilor sovietici în ultimele luni în care au fost deţinuţi în lagărele din Valea Jiului. Din primele zile ale anului 1944, când peste 3.000 de ostaşi sovietici se mai aflau în Lagărul 9 din Vulcan şi în sublagărele din oraşele miniere vecine, autorităţile române începuseră să se plângă de faptul că mulţi dintre prizonieri nu mai puteau fi stăpâniţi. Unii erau nefolositori în exploatările miniere, datorită lipsei de randament, iar conducerea minelor voia să scape de ei, trimiţându-i Lagărului 9 din Vulcan.

„Aceşti prizonieri de prisos dorim să îi restituim cu respectarea formelor legale şi contractuale (preaviz de 10 zile) Lagărului de prizonieri Nr 9 Vulcan, de la care i-am primit. În primul rând voim să îi restituim pe toţi acei prizonieri pe care i-am constatat că s-au împrietenit cu lucrătorii noştri, au învăţat româneşte şi avem temeinice motive în a-i bănui că se dedau la propagandă şi instigaţii comuniste. Totodată ţinem să remarcăm că trebuie să ne declinăm orice răspundere pentru cele ce s-ar întâmpla ca urmare a menţinerii forţate a prizonierilor în exploatările noastre ca: acte de sabotaj, instigaţii şi propagandă comunistă, comploturi, acte teroriste etc.”, informa Comandamentul Militar al Regiunii Miniere, într-o notă informativă.

Scrisorile interzise
În cel mai mare lagăr de prizonieri sovietici, cel de la Vulcan, traiul deţinuţilor era însă, pentru acea vreme, unul la care puţini dintre ei visau. Scrisorile confiscate de autorităţi de la sovieticii cantonaţi în Aninoasa arătau cum camarazii lor din Vulcan îi invitau să facă tot posibilul să ajungă în Lagărul 9. În ianuarie 1944, Comandamentul Militar al Societăţii Petroşani intrase în posesia a două astfel de epistole trimise de la Lagărul Nr. 9 din Vulcan. „Din conţinutul lor rezultă că prizonieii înapoiaţi de noi Lagărului de Prizonieri Nr. 9 Vulcan, ca nedisciplinaţi, leneşi şi neutilizabili în serviciu, în loc de a avea drept sancţionare un regim mai sever şi o întreţinere mai slabă ca la sublagărele noastre, ei nu lucrează acolo nimic, au un regim şi o întreţinere foarte bună, ceea ce îi face pe prizonierii rămaşi în sublagărele noastre să facă tot posibilul să fie înapoiaţi Lagărului Nr. 9 Vulcan. Consecinţele tratamentului aplicat de Lagărul No. 9 Vulcan prizonierilor înapoiaţi vor fi ca prizonierii rămaşi la lucru la exploatările noastre, deşi ei au fost selecţionaţi, vor căuta să dea la lucru un randament cât mai slab şi prin acte de indisciplină şi lenevie să devină inutilizabili spre a fi înapoiaţi Lagărului Nr. 9 din Vulcan, unde fără a lucra nimic au un  regim şi o hrană bună”, informa Comandamentul Militar.

Cum au sărbătorit ruşii Crăciunul
Una dintre scrisori a fost trimisă de un ostaş sovietic din Vulcan, în 8 ianuarie 1944, prietenilor săi din Aninoasa, pe care acesta îi îndemna să vină în vizită. „Salut din Vulcan, Sănătate dragi prieteni (tovarăşi) Patratie şi Sereja şi toţi ceilalţi. Am primit de la dumneavoastră scrisoarea pentru care vă foarte mulţumesc, dar mi-e tare dor de voi că n-aţi venit aici şi nici nu ştiu când veţi veni. Nouă ne este dor de voi. Nu trăim rău, 750 de grame de pâine, deseori avem şi felul II, supa e mai bună ca la Aninoasa, dimineaţa primim cafea, brânză sau marmeladă. Crăciunul l-am petrecut bine, ne-au dat câte o cană de vin şi de Anul Nou tot vin ne-au dat şi supă şi felul doi foarte bun. Nu lucrăm, trăim bine şi vă rugăm să veniţi la noi. Dacă este posibil, trimiteţi tutun, cer Petea, Vanea şi ei. Sereja, dacă o să fie ceva de acasă pentru Vanea trimite-o în Vulcan. Până una alta, la revedere cu salut, Drujinski P.I. Salut ligmarul de la Ştefan dă un pachet tutun”, scria prizonierul.

Pâine, vin şi carne de porc
O alta, de un alt prizonier din Vulcan, oferea detalii asemănătoare. „Scrisoare de la Stoianov Vasile, Scrisoare către fratele meu Sereja. Sănătate Sereja şi Patratii. Vă dau mâna mea dreaptă şi vă sărut cu drag. Sereja mi-e foarte dor de tine. Dacă poţi să scapi de acolo, scapă. Aici e foarte bine. Să nu-ţi fie frică de nimic. Crăciunul l-am petrecut bine. Ne-au dat vin şi felul I şi felul II au fostcarne de porc. Tot aşa şi Anul Nou, vin, felul I şi felul II. Sereja te rog să vii cât mai repede la noi şi la fel şi Ivan Semenovici, vă rog mai repede şi să nu vă fie frică de nimic. Sereja, Vanea, Patratii vă rog scumpii mei fraţi să nu vă supăraţi pe mine. Vă salut Sereja, Vanea şi Patratii. Vă rog dacă aveţi tutun trimiteţi prin prizonieri. Cu asta la revedere Sereja, Vanea şi Patratii, complimente de la Petea şi Leonea şi de la toţi camarazii noştri. Complimente de la Cuircan şi de la Alioşin şi de la Şura. Cu asta la revedere şi vă aşteptăm”, se arată în rapoartele Lagărului de Prizonieri din Valea Jiului, păstrate la Arhivele Judeţului Hunedoara.

În lunile următoare, Comandantului Militar al Societăţii Petroşani continua să raporteze despre viaţa prizonierilor rămaşi în Valea Jiului, semnalând numeroasele incidente şi acte de indisciplină petrecute în lagăre.

„Muncitorul român este obligat să presteze, în caz de necesitate, lucru de 10 – 16 ore pe zi. Sunt cazuri destul de dese în care muncitorul român prestează 12 şi 16 ore pe de lucru pe zi. Deci şi prizonierii sovietici ar  trebui să presteze mai mult de opt ore pe zi.Crede că nu se poate intenţiona ca lucrătorul român să fie pus în inferioritate faţă de prizonierul rus, prin aplicarea unui regim de lucru mai avantajos pentru prizonier”, arăta un raport al Comandamentului, către Lagărul nr. 9.

La 23 august 1944, ziua în care România devenise aliata URSS în Al Doilea Război Mondial, 3.000 de prizonieri sovietici încă se mai aflau în Valea Jiului. Autorităţile nu mai aveau dreptul să îi oblige să muncească, dar trebuiau ca pentru săptămânile următoare cât au mai rămas în zonă, să le asigure hrana şi cazarea, precum şi plăţile pentru munca depusă. Românii au trebuit, de asemenea, să deconteze actele de răzbunare ale unora dinter foştii deţinuţi lăsaţi liberi. „Luând contact cu ostaşii sovietici înarmaţi, foştii prizonieri merg pe la întreprinderile unde au lucrat spre a-i teroriza pe foştii conducători ai întreprinderilor şi pentru a-i jefui”, informa Legiunea de Jandarmi Hunedoara, în 30 septembrie 1944.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Episod sfâşietor din Al Doilea Război Mondial, în imagini rare: bombele aruncate din avion au devastat un vagon cu refugiaţi şi au ucis nouă oameni

Două fotografii vechi de peste şapte decenii, păstrate la Arhive, oferă detalii mai puţin cunoscute despre dezastrele celui De-al Doilea Război Mondial. Imaginile arată urmările unui raid aerian din toamna anului 1944, soldat cu nouă morţi şi patru răniţi.

Scrisoarea emoţionantă a fetei care s-a iubit cu un prizonier sovietic, fugit pe front: „Să am fericirea numai trei zile să mai trăiesc cu tine şi la urmă să mor”

O scrisoare rară, expediată de o tânără îndrăgostită de un fost prizonier sovietic, Vladimir, fugar spre frontul de vest al ţării în toamna anului 1944, a fost descoperită în arhivele Hunedoarei. Scrisoarea unică oferă detalii mai puţin ştiute despre anii tulburi ai războiului mondial şi despre dramele sale.

Măcelul comis de ostaşii sovietici în 1944 într-un sat din Ardeal: „Ne-au spus că pentru fiecare soldat rus de care ne vom atinge, vor executa cinci români”

Detalii mai puţin ştiute despre ororile comise de ostaşii sovietici care au tranzitat Hunedoara în toamna anului 1944 au fost păstrate la arhive. Cel mai cumplit caz a fost masacrul din Sulighete, petrecut după ce un soldat care pornise la jefuit prin sat a fost lovit şi dezarmat de un localnic, căruia îi împuşcase porcul.

Soarta cumplită a româncei care nu s-a lăsat violată de ostaşii sovietici de la 1944. Cum au fost pedepsiţi cei doi călăi

O crimă înfiorătoare comisă asupra unei femei, de doi ostaşi sovietici, a fost pedepsită într-un mod neobişnuit pentru toamna anului 1944, când Armata Roşie se afla în trecere prin judeţul Hunedoara. Arhivele naţionale păstrează detalii despre deznodământul celor doi tanchişti care au ucis o localnică pentru că a refuzat să fie siluită, diferit de al multor altor soldaţi anchetaţi pentru crimele săvârşite.

citeste totul despre: