Prostituata spion care i-a pus pe jar pe militarii români din anii 1940. Patimile fetei cu ochi albaştri, urmărită pas cu pas timp de doi ani
0Povestea unei foste prostituate, urmărită timp de doi ani, între 1942 şi 1944, pentru că Siguranţa statului o bănuia că se afla în serviciul de spionaj maghiar, este spusă printr-o serie de documente rare, păstrate în Arhivele judeţului Hunedoara. Lili, pe numele ei adevărat Sofia Ştefan, a fost supravegheată şi hăituită, însă anchetele îndelungate au confirmat doar că tânăra urmărea să profite material de militarii români.
În vara anului 1942, o tânără prostituată care îşi oferea serviciile militarilor români, clienţi ai unui restaurant din Orăştie, începea să atragă atenţia Siguranţei Statului Român. Sofia Ştefan avea 23 de ani, în vremea în care devenise dama de companie preferată a ofiţerilor cantonaţi în zona militară Orăştie.
Primele informaţii despre ea, transmise de Comisariatul de Poliţie din Orăştie, în notele secrete adresate Poliţiei de reşedinţă din Deva, arătau că tânăra prostituată la acea vreme era foarte apropiată de iredentiştii maghiari. În acest timp, îi atrăgea pe militarii români prin frumuseţea ei (era blondă, cu ochi albaştri, sprâncene castanii, talie mijlocie şi corpolentă, potrivit descrierii din dosar).
„Sofia Stephan, născută în 4 decembrie 1919, în Zeicani, judeţul Hunedoara, de supuşenie română, naţionalitate română, origine etnică română, de religie ortodoxă, cu patru clase primare. Informaţiuni existente: face parte din serviciile maghiare, pentru a culege relaţii din rândurile ofiţerilor români. Este motivată de iredentistul Farryo Andrei. Trăieşte în relaţii amicale cu mai mulţi ofiţeri. Informaţii care se vor culege: cu ce persoane ia contact după serviciu, cu ce ofiţeri este în relaţii amicale”, se arăta într-n referat redactat de Poliţia Orăştie, în 1 august 1942. Comisarul Iancu Alexandra avea misiunea de a o supraveghea îndeaproape pe Sofia, până la 8 septembrie 1942.
Nu au lăsat-o să plece din Orăştie
Peste o săptămână, angajaţii Siguranţei ofereau din nou informaţii despre Sofia Ştefan.
„Direcţiunea este informată că la restaurantul Lupan îşi face serviciul Stefan Sofia, zisă Lili, care este în strânsă legătură cu câţiva ofiţeri din localitate. Numita are legături cu minoritarii şi în special cu şefii lor. Poate face parte din serviciul de informaţii maghiar. Ea frecventează des locuinţele ungurilor. Numita intenţionează să meargă la Târgovişte pe timp de 10 zile, la numitul ofiţer Bărbulescu Gheorghe. În acest scop, Sofia a cerut bani de drum de la numitul ofiţer. Printr-o scrisoare trimisă ei, acesta i-a spus să vină că el va suporta cheltuielile”, se arăta într-o notă secretă adresată Comisariatului de Poliţie Deva, în 11 august 1942.
A doua zi, ofiţerii care aveau misiunea să o supravegheze aduc noi informaţii despre tânără. „Nota informativă, în supravegherea numitei Stepan Sofia, de la localul Lupan. Am constatat că numita întreţine relaţiuni amicale cu lt. Popovici Fănel, în locuinţa căruia din Strada Avram Tincu este noaptea aproape în permanenţă. Tot aici am văzut în societatea ei pe lt. Gutau şi pe lt. Simionescu. Întreţine legături prin corespondenţă cu un ofiţerde la Târgovişte, cu numele de Bărbulescu. În societatea numitului Berevay pe numită am văzut-o singură, stând mult timp. E de menţionat că preferă societatea ofiţerilor. Întreţine corespondenţă cu diferite femei de la Arad. Faţă de doamna Lupan, prostituata are relaţiuni de angajament ca de la angajat la patron. Propun facerea unei percheziţii domiciliare”, informa ofiţerul.
Doar o revistă militară
O zi mai târziu, în 12 august 1942, la domiciliul tinerei prostituate Poliţia desfăşura o percheziţie, în timpul căreia nu găsise indiciile unor infracţiuni care să ducă la arestarea ei.
„La percheziţia domiciliară am găsit revista România Militară, nr 4, din aprilie 1941, redactată de Marele Stat Major, pe care era scris numele căpitanului Bărbulescu. Alte acte compromiţătoare la Siguranţa Statului nu am găsit”, informa Comisariatul de Poliţie, într-o notă secretă, păstrată la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.
Femeia însă nu scăpa de bănuielile anchetatorilor de la Siguranţă şi Poliţie. „Ca urmare a ordinului din 11 august 1942, raportăm că numita Ştefan Sofia cu serviciul la Restaurantul Lupan este în strânsă legătură cu vreo câţiva ofiţeri. Numita cea supravegheată de noi, că este în serviciile de spionaj maghiar, cu toate eforturile noastre nu am putut stabili nimic în sarcina ei, ci doar că are legături cu diferiţi unguri, precum şi cu proprietara restaurantului Lupan, care este o unguroaică”, se arăta într-n raport al Comisariatului de Poliţie Orăştie, din 12 august 1942.
Între timp, anchetatorii au luat măsuri pentru a nu i se elibera autorizaţia de călătorie tinerei, care dorea să ajungă la amantul ei din Târgovişte. Şefii unităţii militare din Orăştie luau, la rândul lor, măsuri de precauţie. „Sofia Stefan este în strânsă legătură cu ofiţeri, însă Garnizoana le-a interzis acestora frecventarea Restaurantului Lupan”, informa Comisariatul de Poliţie Orăştie, în 12 august 1942.
Restaurantul interzis armatei
Militarii nu mai aveau voie să frecventeze localul unde tânăra îşi desfăşura activitatea, însă nu au putut întrerupe legăturile cu ea. O lună mai târziu, potrivit unui document secret, tânăra se afla în continuare în supravegherea autorităţilor.
„Faţă de ordinul din 10 august 1942, vă comunicăm noi date în legătură cu numita stepan Sofia, zisă Lili, din Orăştie. Numita întreţine de multă vreme legături cu familiile maghiare din localitate, recunoscute ca periculoase prin sentimentele ce le au faţă de statul român. Ori de câte ori Lili Stepan merge în vizite la aceste familii se controlează cu atenţie, iar dacă întâmplător se găsesc în faţa locuinţelor acestora persoane ce i-ar putea produce bănuieli, preferă să se îndepărteze, renunţând la vizită. Restaurantul văduvei Lupan, unde aceasta face serviciul fiind oprit de a mai fi vizitat de ofiţeri, întâlnirea şi contactul pe care sus-numita îl caută cu militarii continuă să îl aibă în locuinţele particulare ale acestora. De altfel, maghiarii din Orăştie au cunoştinţe de la Lili Stepan că ofiţerilor li s-a interzis accesul în sus-arătatul restaurant, tocmai pentru a-i feri de orice fel de suspiciuni. Cu toate măsurile luate, Lili Stepan caută cu insistenţă să obţină diferite ştiri din Garnizoană, întreţinând legături cu aceştia, cu predilecţie în locuinţa locotenentului Popoviciu, din Strada Avram Tincu, şi unde adeseori vin numeroşi camarazi ai ofiţerilor. Este de notat că Lili Stepan locuieşte în Strada Eminescu, nr. 5, în aceeaşi curte cu ungurul Berevay Iosif, semnalat ca fiind un aprig susţinător al cauzei maghiare. Din aceste situaţiuni s-a putut trage concluzia că între numita domnişoară şi Berevay Iosif ar exista relaţii dăunătoare intereselor siguranţei noastre de stat. Dintre cei suspecţi cu care Berevay Iosif a fost văzut în legătură este şi individul Szabsaly Nicolae. Raportaţi rezultatul până la 28 septembrie 1942”, se arăta într-o notă secretă din 24 septembrie 1942, adresată de Poliţia de Reşedinţă Deva, către Comisariatul de poliţie Orăştie şi Şeful Biroului de Siguranţă.
Supravegheată pas cu pas
Alte note din lunile următoare arătau că tânăra damă de companie era în continuare supravegheată de Siguranţă. Între timp se angajase chelneriţă la Restauranul Bulevard din Orăştie şi călătorea deseori la Deva, cu trenul, pentru a se întâlni cu diverse persoane. Autorităţile o bănuiau de legături cu iredentiştii maghiari, însă nu reuşeau să dovedească acest lucru. O notă secretă din 1 noiembrie 1943, adresată de Comisariatul de Poliţie Orăştie către Biroul Poliţiei de Siguranţă, cerea ca tânăra să nu fie lăsată să se stabilească în zona militară a Orăştiei. „
Către dl. Comandant al corpului VII Teritorial Timişoara. Alăturat avem onoarea a vă înainta cererea în original împreună cu şase acte anexe prin care numita Stepan Sofia, de profesiune casieriţă, solicită autorizaţia de stabilire în zona militară Orăştie. Vă raportăm cu această ocaziune că numita se află în tabelele noastre de suspecţi S.2, pe motivul ce se află în serviciul unui restaurant ce are ca proprietară o unguroaică şi a fost semnalată spre supraveghere, fiind văzută prea des în societatea ofiţerilor. Este bănuită că ar urmări culegerea de informaţiuni. În consecinţă avizul nostru este nefavorabil şi vă rugăm a respinge cererea spre a o îndruma la urmă”, informa Poliţia din Orăştie.
Se cerea percheziţionarea ei
Între timp, tânăra părăsise localitatea şi era dată în urmărire. O notă telefonică a Comisariatului de Poliţie Orăştie, din 8 decembrie 1943, către comisariatul de Poliţie Brad, localitate în acre aceasta s-a stabilit pentru o perioadă, cerea ”efectuarea unei percheziţii legale domiciliare şi corporale amănunţite la Stephan Sofia, zisă şi Lili, de profesie chelneriţă, fostă cu domiciliul în acest oraş, care a părăsit localitatea de aproximativ o lună şi care în acest timp s-a perindat prin diverse oraşe din ţară între care cităm Aradul. Numita figurează la acest oficiu ca suspectă şi se crede că ar face serviciul de curieră a iredentei maghiare”, se arată într-un document păstrat la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.
Câteva zile mai târziu, Lili revenea în Orăştie şi primea permisiunea de a se stabili în zona militară. „Cu onoare vă facem cunoscut că în şedinţa din 29 noiembrie 1943, comisiunea prevăzută de art. 18 din Reg. Legii pentru crearea zonelor militare a dat aviz de admitere a cererii de stabilire în zona militară a locuitoarei Stephan Sofia, din Orăştie. Faţă de relaţiunile cu care s-a motivat avizul nefavorabil al Poliţiei şi Garnizoanei, Comisiunea a hotărât ca mai sus numita sî fie continuu supravegheată de către organele Poliţiei şi Garnizoanei”, informa Direcţia Siguranţei, într-o notă secretă din 13 decembrie 1943, adresată Comisariatului de Poliţie Orăştie şi Corpului 7 de armată.
Femeia de moravuri uşoare
Urmărirea tinerei a continuat şi în primăvara anului 1944. Într-o notă de filaj din 9 februarie 1944 s-a constatat următoarele: „numita domiciliază în Orăştie pe Strada Avram Tincu, nr. 1, de unde, în fiecare dimineaţă, merge la Restaurantul Lupan unde este casieriţă. Nu s-a putut constata dacă numita mai nutreşte sentimente de stânga, nici dacă activează în vreo activitate subversivă”, arăta ofiţerul de Fuior Petru, la 9 februarie 1944. Pe informarea primită, comisarul Ioan Radu scria, în 14 februarie 1944, „la ordinul personal supravegherea va continua”. Ultima informare despre dama de companie suspectată de legături cu serviciile secrete ungare data din 1 aprilie 1944 şi era o notă de filaj, în care ofiţerul de Siguranţă oferea o ultimă descriere tinerei.
„La supravegherea suspectei Stephan Sofia am onoare a raporta următoarele: Numita este de profesiune chelneriţă la restaurantul Bulevard din Strada Regina Maria, domiciliază în Strada Avram Tincu. De obicei pleacă dimineaţa la restaurant şi se înapoiază seara. Întreţine relaţii mai intime cu ofiţerii care frecventează localul. Este o femeie de moravuri uşoare şi s-a verificat că nu urmăreşte decât chestiuni materiale. Este prezentabilă şi comunicativă. Cu iredentiştii din localitate nu se observă a fi în legătură”, arată documantul păstrat la arhive.
Vă recomandăm şi:
Prostituţia femeilor a stârnit numeroase controverse de-a lungul timpului. În Evul Mediu, pe teritoriul actual al ţării, fenomenul era fie privit cu îngăduinţă, fie pedepsit aspru, cu condamnarea femeilor la moarte, în funcţie de epocă şi de oamenii care îl gestionau. Mai multe mărturii din secolele trecute vorbesc despre adevărate clanuri de prostituate, puse tocmai în slujba clerului.
Prostituţia era un fenomen greu de controlat în perioada interbelică şi în anii 1940, când activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente păstrate la Arhivele Naţionale - Hunedoara şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea din bordeluri.
Oraşele româneşti erau aşezate în ţinuturi bogate, locuite de oameni harnici şi milostivi şi femei frumoase. Astfel erau descrise, în secolul al XVII-lea, cele mai multe dintre aşezările de pe teritoriul României, vizitate de istoricul turc Evliya Celebi.
Bolile de care sufereau românii erau tratate în secolele trecute cu ajutorul unor leacuri cel puţin ciudate, care în prezent sunt considerate aproape inutile.
Se încarcă comentariile...
