Video Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal VIDEO
0
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
Munţii Poiana Ruscă, Retezatul Mic şi Munţii Şureanu cuprind în întinderea lor unele dintre cele mai spectaculoase peşteri din România.
Unele au fost locuite de oameni din preistorie, altele au fost folosite ca sanctuare subterane pentru populaţiile antice, ori ca locuri de adăpost ale medievalilor. Mărturiile unor autori antici amintesc de importanţa pe care dacii o acordau unor peşteri.
Zece locuri în care dacii şi-au ascuns comorile de aur. Cum au fost descoperite tezaurele fabuloase
Într-una din ele, scria autorul antic elen Strabon, ar fi trăit Zamolxis, preot şi divinitate a dacilor. „Şi-a petrecut viaţa într-o peşteră, pe care a ocupat-o el şi unde ceilalţi nu puteau intra. Se întâlnea rar cu cei din afară, cu excepţia regelui şi a slujitorilor acestuia.
Regele lucra în înţelegere cu el, fiindcă vedea că oamenii ajunseseră mult mai ascultători decât înainte. Căci supuşii lui credeau că dă poruncile sfătuit de zei”, scria Strabon. Peştera în care locuia Zamolxis se afla pe muntele Kogaionon, potrivit istoricului antic Strabon. Unii cercetători susţin că muntele sfânt, aşa cum era socotit de daci, poate fi identificat cu Godeanu, aflat în apropiere de Sarmizegetusa Regia.
Dio Cassius, latinul de la care s-au păstrat cronicile războaielor daco-romane, afirma că regele dac Decebal îşi ascunsese o parte din comori într-o peşteră, probabil aflată şi ea în împrejurimile Sarmizegetusei Regia.
Peştera Cioclovina. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
„Fură descoperite şi comorile lui Decebal, deşi se aflau ascunse sub râul Sargetia, din apropierea capitalei sale. Căci Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă. Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase - mai ales dintre cele care suportau umezeala -, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pămînt, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia, pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca sa nu dea nimic pe faţă. Dar Bicilis, un tovarăş al său care cunoştea cele întîmplate, fu luat prizonier şi dădu în vileag toate acestea”, relata autorul antic.
Peştera Cioclovina. ADEVĂRUL
Peşterile - ascunzători pentru comori
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, febra comorilor i-a cuprins pe localnicii din ţinutul Streiului şi al munţilor Orăştiei, iar peşterile din zonă au fost scotocite în căutarea aurului pe care anticii l-ar fi ascuns aici. Una dintre legendele care au alimentat goana după aur arăta că într-o grotă din apropierea satului Chitid, un localnic, călăuzit de divinitate, descoperise intrarea secretă într-o cameră a comorilor.
„Uitându-mă în stâncă, am văzut un mare gol, în mijlocul căruia era o masă rotundă, domnească, din aur. Într-o parte, rezemat cu coatele de masă, era un bărbat tot din aur, iar în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur. În dosul acesteia, era o grămadă foarte mare de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă şi mai mare, dar numai din argint. Banii ăştia de argint erau mari ca iaca palma mea”, este relatarea publicată în 1966, de istoricul Jako Sigismund, în lucrarea „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului, în anii 1803 – 1804”.
Atât legendele, cât şi înfăţişarea lor, au adus câteva peşteri din munţii Hunedoarei printre cele mai atractive locuri din România.
Intrarea în peştera Ponorici. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Peşterile Cioclovina şi Ponorici, legate printr-un labirint subteran
Intrarea în peştera Cioclovina, cea mai faimoasă din Munţii Şureanu, se află într-un perete de stâncă de la marginea cătunului Cioclovina, la patru kilometri de cetatea dacică Piatra Roşie şi la circa 20 de kilometri de Sarmizegetusa Regia.
Prin deschiderea Cioclovinei, ies apele pârâului Luncani, formând o cascadă spectaculoasă. Aici se află poarta de intrare în complexul carstic Ponorici - Cioclovina, un labirint subteran, care îşi întinde galeriile pe mai mult de opt kilometri şi cuprinde aproape 70 de cavităţi. În sălile şi galeriile din interiorul ei au fost descoperite urme de locuire din prima epocă a fierului, schelete de animale, dar şi un craniu uman vechi de circa 30.000 – 40.000 de ani.
În Sala Tezaurului, a fost descoperit un tezaur valoros de podoabe vechi de la finalul epocii bronzului (1350 - 1150 a. Chr.), care conţinea peste 6.000 de obiecte de bronz, chihlimbar, sticlă şi faianţă. Piesele ar fi fost depuse ca ofrande într-un sanctuar înfiinţat sub pământ.
Mărgele din Peştera Cioclovina. SURSA: Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), fotograf Marius Amarie
În secolul XX, unele galerii ale Cioclovinei au fost exploatate după descoperirea unor zăcăminte de guano-fosfaţi („bălegar de lilieci”), întinse pe circa 1,5 hectare. Deasupra peşterii Cioclovina, se află rămăşiţele unui presupus sistem de fortificaţii dacice, format dintr-un val de pământ şi piatră cu o lungime de circa 2,5 kilometri. La capătul zidului antic turiştii găsesc Peştera Ponorici, poarta de intrare în adâncuri a izvorului Ponorici (Luncani).
Deasupra peşterilor Cioclovina şi Ponorici.
Peşterile din Munţii Şureanu
Tot în Munţii Şureanu se află Peştera Şura Mare, de la marginea satului Ohaba Ponor. „Poarta” peşterii are o înălţime de peste 30 de metri, iar în adâncuri, reţeaua de galerii săpate de apele râului Ohaba, se întinde pe mai mult de 11 kilometri.
Potrivit speologilor care au explorat-o, Şura Mare este unică în România pentru adăpostirea celor mai numeroase colonii de lilieci în hibernaţie, de zeci de mii de indivizi. În Sala Mare (Mendip) a peşterii, aflată la circa 2,5 kilometri de intrare, se află cele mai mari gururi (bazine) din ţară. Galeria principală a peşterii depăşeşte trei kilometri şi este dificil de parcurs din cauza numeroaselor lacuri, cascade şi baricade din bolovani imenşi. Tavanul ei atinge însă înălţimea de 40 de metri în unele locuri.
În apropiere se află Peştera Şura Mică, cu o deschidere înaltă de 20 de metri, în care apele formează o cascadă spectaculoasă.
Intrarea în peştera Şura Mare. Foto: gradiste.ro
Peştera Bolii se află în vecinătatea Petroşaniului şi a Petrilei, poate fi vizitată, pe întreaga sa lungime de aproape 500 de metri.
Peştera Şura Mică. Foto: Lucian Ignat
Are forma unui tunel cotit şi a fost săpată în vechile calcare Jurasice ale Dealului Bolii de către pâraiele Jupâneasa şi Galbina, la o altitudine de 720 de metri. „Poarta mare” a peşterii are o lărgime de 20 de metri şi o înălţime de 10 metri. Peştera Bolii a fost folosită încă din perioada interbelică drept loc pentru concerte şi reprezentaţii de dans, ca urmare a acusticii deosebite din interiorul ei. În apropiere de Peştera Bolii se află ruinele cetăţii dacice Băniţa, aflată în patrimoniul UNESCO alături de alte cinci foste aşezări antice din munţii Şureanu: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Luncani – Piatra Roşie, Costeşti şi Căpâlna.
Peştera Nandru. ADEVĂRUL
Peşterile locuite din cele mai vechi timpuri
Zeci de peşteri, de mai mici dimensiuni, care au păstrat însă urme ale locuirii lor din preistorie, împânzesc Ţinutul Pădurenilor, în zona de est de la poalele Munţilor Poiana Ruscă. Cele mai cunoscute dintre ele se află pe valea Roatei, în apropiere de satul Nandru şi de Hunedoara. Sunt Peştera Curată şi Peştera Spurcată, locuri unde ar fi locuit generaţii de oameni de Neanderthal. Au fost cercetate încă din secolul al XIX-lea, iar în interiorul lor, arheologii au descoperit rămăşiţe ale unor unelte pe care oamenii preistorici le-ar fi folosit la vânătoare.
Intrarea în peştera de la Roşcani. Foto: Lucian Ignat
Un alt loc aparte din Ţinutul Pădurenilor este peştera din Roşcani, folosită în anii trecuţi de „Fii Luminii”, membrii unei mişcări spirituale, conduse de Francisc Maitreya, care a stârnit o mulţime de controverse la sfârşitul anilor ´90. Peştera păstrează şi în prezent urmele amenajării sale de către „bărboşi” (aşa erau numiţi ucenicii gurului Maytreia de către localnici), iar unii dintre oaspeţii săi o consideră un loc cu totul ieşit din comun.
Peştera din Nandru, reamenajată. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Retezatul Mic, din sudul judeţului Hunedoara, se distinge prin calcarele sale jurasice cu grosimi mari, dispuse înclinat, care au făcut să se dezvolte aici o mulţime de peşteri, alături de alte numeroase doline şi chei. Peştera Zeicului, de pe Valea Jiului de Vest, este cea mai cunoscută dintre ele şi ar fi fost un loc folosit ca ascunzătoare a haiducilor din secolele trecute. Acum, este rezervaţie speologică, dar şi un loc unde se retrag la adăpost de vreme rea turmele de oi. Alte cel puţin 15 peşteri de mai mici dimensiuni împânzesc ţinutul de munte de pe valea Jiului de Vest.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat
Se încarcă comentariile...
