Celţii, vânătorii de capete ai lumii antice. 10 mărturii neobişnuite despre poporul care nu se temea decât de cer
0Celţii au stăpânit în urmă cu 2.300 de ani ţinuturi din actuala Transilvania, iar rămăşiţe ale civilizaţiei lor au fost atestate de descoperiri arheologice importante. De-a lungul timpului s-au păstrat mărturii şi dovezi impresionante despre celţi.
Celţii îşi au originea în marea familie a popoarelor indo-europene, iar în secolul al treilea î.Hr. ocupau ţinuturi vaste din Europa, inculusiv teritoriul actualei Transilvania. Limba vorbită de vechii celţi se păstrează în ţinuturile Scoţiei, Irlandei şi Ţării Galilor, însă dovezi despre existenţa lor au fost descoperite de arheologi şi în România. Potrivit istoricilor, celţii au dezvoltat o cultură unică şi impresionantă şi erau cunoscuţi pentru arta în prelucrarea fierului şi a metalelor preţioase. De asemnea, mărturiile autorilor antice îi descriu pe celţi ca fiind războinici de temut. Detalii mai puţin obişnuite au rămas în istorie despre celţi:
1 Celţii din Transilvania
Mai multe descoperiri arheologice atestă prezenţa triburilor celtice în Transilvania, iar potrivit istoricilor migraţia lor pe actualele meleaguri ale ţării a avut loc în ultima parte a secolului IV, î. Hr. Din această perioadă datează artefactele de factură celtică descoperite la Turdaş, Haţeg şi Mediaş. Aşezările celtice aveau un caracter rural, iar săpăturile efectuate în necropolele acestora arată că practicau incineraţia şi inhumaţia. Din secolul II î. Hr., s-a constatat dispariţia acestora în Transilvania.
2 Ultimii celţi, alungaţi de Burebista
Mărturii istorice vorbesc despre faptul că în jurul anului 60 î.Hr., armatele regelui Burebista au alungat triburi celtice (boii şi tauriscii) din estul Europei. Burebista îşi câştigase renumele de „Nimicitorul de celţi”. „A pustiit astfel pe celţii care se amestecau cu tracii şi illyrii, iar pe boiii, care se aflau sub ascultarea lui Critasiros, precum si pe taurisci, i-a şters de pe faţa pământului”, informa istoricul Strabon.
3 Druizii - preoţii celţi
Autorii antici au acordat o mare importanţă practicilor magico-religioase întâlnite la celţi. Preoţii lor se numeau druizi şi erau consideraţi personaje sacre şi misterioase, cu un statut privilegiat. Druizii oficiau cultul, sacrificiile publice, aveau rol hotărâtor în comunitate. „Ei discută şi împărtăşesc tinerilor multe lucruri despre stele, poziţia şi mişcările lor, întinderea pământului, natura lucurilor şi despre respectul pentru puterea şi forţa zeilor”, informa Iulius Cezar în „Comentari de Bello Gallico”. Druizii au fost asemuiţi de istorici ca Ion Horaţiu Crişan preoţilor geto-daci. „Aceşti oameni prezic viitorul, observând zborul şi cântecul păsărilor şi prin sacrificarea animalelor sacre: toată ordinea societăţii se află în puterea lui”, informa istoricul antic Diodor Siculus.
4 Cum arătau celţii
Autorii antici îi descriau pe celţi ca fiind înalţi şi cu trupuri musculoase, cu pielea albă şi părul blond, pe care uneori îl decolorau artificial. „Adesea îşi spălau părul în apă calcaroasă şi apoi îl dădeau pe spate de la frunte la ceafă, astfel încât aspectul lor era ca al unor Satiri sau Pani (n.r. fiinţe mitologice). Unii dintre ei îşi rad bărbile, dar alţii le lasă să crească, iar nobişii se rad lăsându-şi mustăţile să crească până când le acoperă gurile”, afirma Diodor Siculus
5 Vânători de capete
Autorii antici afirmau despre celţi că erau vânători de capete, crezând că sufletul locuieşte în cap. Ţeasta celui învins era considerată cel mai mare trofeu al unei bătălii. Războinicii care aveau colecţii de capete se bucurau de prestigiu, iar unii îşi decorau şeile cailor şi uşile caselor lor cu capetele retezate ale duşmanilor. Deseori, ţestele celor învinşi erau decorate cu bijuterii de preţ şi folosite pe post de cupe, penru ritualuri. Obiceiuri similare aveau şi sciţii.
6 Invenţiile celţilor
Potrivit istoricilor, celţi erau meşteri pricepuţi, iar printre invenţiile care le-au fost atribuite se numără cămaşa cu zale, potcoavele, cuiele, coifurile folosite mai târziu de romani în lupte, şi carele de luptă cu roţi întărite cu fier
7 De ce se temeau celţii
Celţii erau războinici neînfricaţi, potrivit istoricilor din Antichitate. Unii istorici latini afirma că luptătorii celţi apăreau goi pe câmpurile de luptă, însă acest lucru pare puţin probabil. Arian oferea detalii despre răspunsul pe care i l-au dat celţii care i s-au înfăţişat lui Alexandru cel Mare, după ce armata acestuia a cucerit mai multe cetăţi ale geţilor, de pe malurile Dunării. „Pe celţi îi întrebă de ce lucru omenesc se tem ei mai mult, în nădejdea că - deoarece marea sa faimă va fi ajuns până la ei şi încă şi mai departe - au să răspundă că se tem de el mai mult decît de toţi. Dar răspunsul celţilor îi spulberă nădejdile, într-adevăr, cum locuiau departe de Alexandru - iar în ţinuturile ocupate de ei se putea cu greu pătrunde - văzându-l pe Alexandru că porneşte spre alte locuri, îi spuseră că se tem ca nu cumva vreodată să cadă cerul pe dânşii. Alexandru le dădu numele de prieteni, îi făcu aliaţi şi îi trimise acasă, după ce adăugă doar atât: celţii sunt nişte flecari”, se arată în volumul “Izvoare privind istoria României” (Bucureşti, 1964).
8 Coiful celtic
În anul 1960, un localnic din Ciumeşti, judeţul Satu Mare, a descoperit unul dintre cele dintre cele mai spectaculoase artefacte din lumea celţilor, aflate pe teritoriul ţării: un coif din fier încoronat cu un şoim, o cămaşă de zale din fier, cnemide, fibule din bronz, un inel, două brăţări şi vase din lut toate de factură celtică. Coiful datează din secolul IV I.Hr. şi este lucrat cu o atenţie deosebită pentru detalii. Acesta are apărători pentru ceafă şi pentru obraz, iar pe creştetul coifului sunt atasate picioarele unui şoim ce are prinse în balamale aripile pentru ca acestea să se poata mişca în timpul deplasării. Coiful de la Ciumeşti a fost considerat de arheologi unul dintre cele mai senzaţionale artefacte din întreaga lume a celţilor. Ar fi aparţinut unei căpetenii celte, care, probabil, cutreiera la vremea aceea în Europa.
8 Brăţara celtică
Şi muzeul din Deva păstrează în colecţiile sale un artefact celtic preţios: o brăţară cu semi-ove, descoperită în situl de la Uroi, pe malul Mureşului. Asemenea brăţări provin din descoperiri funerare şi se purtau fie la mână, fie la gleznă, exclusiv de femei, deseori având în inventar şi lănţişoare de bronz pentru gât şi centură din fier pentru talie. Piesa a fost confecţionată prin turnare, două dintre semi-ove fiind turnate împreună, iar a treia – separat. Dimensiunile piesei indică probabilitatea ca această podoabă să fie destinată purtării pe gleznă, susţin arheologii.
9 Calendrul celtic
Mărturii arheologice despre celţi arată preocuparea lor pentru ştiinţe. La sfârşitul secolului al nouăsprezecea, istoricii anunţau descoperirea unui calendar celtic, la Coligny, în Franţa, în fapt, un sistem de măsurare a timpului folosit de antici, realizat din piese misterioase de bronz, decorate cu linii, găuri, numere şi simboluri greceşti, latine şi celtice. După aproape un secol, calendarul vechi de peste 2.800 de ani a fost decriptat, iar arheologii susţineau că era folosit pentru calcularea timpului, bazat pe ciclurile solare şi lunare. Calendarul făcea dovada, dincolo de acurateţea lui, triburile celte erau capabile de calcule matematice şi ştiinţifice. „Ei păstrează zilele de naştere şi începuturile de luni şi ani într-o astfel de ordine că ziua urmează nopţii", scria Iulius Cezar. Dacă o zi era considerată „nefastă”, celţii puteau chiar să modifice calendarul astfel încât o sărbătoare să nu nimerească într-o astfel de zi, susţineau unii istorici.
10 Celţii, fraţi cu codrii
Pădurea era considerată o „biserică” a celţilor, iar distrugerea unui sanctuar forestier al celţilor era la fel de important precum masacrarea trupelor lor pe câmpurile de luptă.
Vă recomandăm şi:
Matriţa de la Sarmizegetusa Regia, considerată printre cele mai valoroase piese arheologice descoperite în ultimele decenii în România, ascunde enigme care până în prezent nu au putut fi descifrate. Unele dintre ele sunt legate de prezenţa animalelor fabuloase încrustate în artefactul antic din bronz: grifoni cu capete de lup şi cozi de leu, înfăţişări extrem de rare în arta popoarelor din Antichitate.
Nicolae Ceauşescu şi-a anunţat vizita la Sarmizegetusa Regia la începutul anilor ’80. În aşteptarea lui, vechea capitală a Daciei din Munţii Orăştiei urma să treacă printr-una dintre cele mai mari transformări: a fost „împodobită“ cu blocuri şi discuri din beton şi prefabricate. Lucrările au lăsat urme adânci.
Geţii aveau obiceiul să îşi ia mai multe soţii, la sarmaţi femeile care nu deprindeau mânuirea armelor şi nu ucideau erau pedepsite să nu se căsătorească, sciţii erau desfrânaţi, dar o parte a populaţiei suferea de afecţiuni sexuale, iar tracii îşi lăsau fiicele să ducă o viaţă libertină, înainte de căsătorie. Sunt doar câteva dintre relatările din Antichitate despre obiceiurile din viaţa privată a strămoşilor noştri.
O serie de anecdote ce datează din Antichitate i-au prezentat pe daci în roluri mai puţin obişnuite. Autorii povestirilor scurte şi amuzante relatau despre cum au reuşit dacii să le înşele vigilenţa romanilor, de ce au renunţat la vin sau de ce trăgeau cu săgeţi spre cer, în timpul furtunilor.
Vechile temple din Sarmizegetusa Regia şi altarele celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei au dat naştere unei serii nemărginite de ipoteze şi interpretări. Unii istorici au atribuit sanctuarelor antice rolul de calendare, iar teoriile asupra modului în care strămoşii noştri măsurau trecerea timpului sunt numeroase.
Cele peste 20 de unelte de fierărie antice, descoperite întâmplător în urmă cu o săptămână de jandarmi au dat naştere unor controverse. Jandarmii au declarat că piesele din vremea dacilor ar fi fost scoase la iveală după ce ploile au spălat pământul, dar au fost contrazişi de reprezentanţii Serviciului Public de Administrare a Monumentelor Istorice.
Aproape nu există sat în Ardeal din care să lipsească poveştile faimoaselor descoperiri de comori, afirma istoricul Iulian Marţian. Istoria celor care au dat naştere unor poveşti fascinante se întinde pe aproape 2.000 de ani, începând cu povestea comorii ascunse de regele Decebal şi până la descoperirile recente ale pieselor antice preţioase, din Sarmizegetusa Regia.
Se încarcă comentariile...
