Casa memorială a lui Crişan, lider al răsculaţilor din 1784, în pericol: „Există riscul unui colaps total al acoperişului”
0Timpul şi-a pus amprenta pe casa memorială a lui Crişan, unul dintre martirii Răscoalei iobagilor din Transilvania, de la 1784. Acoperişul monumentului este în pericol de prăbuşire.
Casa memorială a lui Crişan, unul dintre martirii Răscoalei iobagilor din Transilvania anului 1784, a ajuns în pericol de prăbuşire, potrivit expertizei tehnice realizată în cadrul unui proiect de restaurare.
„Starea fizică a casei natale Crişan a suferit degradări importante. Umiditatea de infiltraţie pătrunsă prin acoperişul degradat a afectat semnificativ elementele structurale din lemn. Există riscul unui colaps total al acoperişului, similar ca în cazul casei lui Horea (Horea Lupuţ din Cezar, judeţul Sălaj – tot monument istoric)”, se arată în DALI-ul realizat de specialişti. Pentru restaurarea monumentului din satul Crişan şi a busutului de bronz al fostului lider al răsculaţilor, Primăria Ribiţa a obţinut o finanţare de 1,7 milioane de lei, fonduri europene, iar execuţia lucărilor a fost scoasă la licitaţie.
Casa memorială Crişan, aflată pe vatra gospodăriei acestuia, a fost reconstruită în anul 1979, după o fotografie publicată de către istoricul Ioan Lupaş în anul 1934. Clădirea are aspectul unei case ţărăneşti din secolul al XVIII-lea. Are fundaţia din piatră, iar cele două camere şi cămara sunt din bârne de lemn.
Tavanele au fost realizate din scândură geluită şi fălţuită, profilată, din lemn de brad.Acoperişul a fost realizat din paie de grâu secerate şi îmblănite manual, montate cu şarpantă de lemn. Târnaţul cu stâlpi cu arcade şi acoperişul cu paie îi dau acestei case un farmec deosebit. Aspectul exterior are elemente de arhitectură specifice zonei: prispă cu stâlpi sculptaţi, parapet cu scânduri din lemn traforate, arcade sculptate din lemn. Toate tâmplăriile au motive culptate şi elemente de feronerie decorative.
În faţa Casei memoriale se găseşte bustul lui Crişan, realizat de sculptorul Marcel Olinescu în anul 1929. „Ansamblul are o împrejmuire masivă, inestetică, din stâlpişori de beton şi lanţuri metalice amplasate între aceştia”, se arată în DALI-ul monumentului.
Sfârşitul groaznic al lui Crişan
Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan în toamna târzie a anului 1784 a marcat un moment crucial în istoria poporului român, iar mărturiile despre împrejurările în care s-au petrecut continuă să stârnească numeroase controverse. Prin amploarea şi violenţa lor, dar şi prin modul în care au fost reprimate, revoltele ţărănimii iobage au stârnit un adevărat cutremur, potrivit unor istorici, în comunităţile din Transilvania sfârşitului secolului al XVIII-lea. Un destin neobişnuit a avut Crişan, pe numele său real Marcu Giurgiu. A fost prins în 30 ianuarie 1785, într-o casă din satul Mogoş, după ce timp de mai multe săptămâni se ascunsese, deghizat, prin satele şi pădurile din Apuseni. Adus la Abrud şi apoi închis la Alba Iulia, Crişan a fost supus unui interogatoriu în care a relatat despre împrejurările răscoalei. A recunoscut că a fost cel care, purtând crucea, i-a mobilizat pe iobagi să se răscoale împotriva nobililor. A declarat că nu a ucis şi nu a jefuit pe nimeni, însă mulţimea care l-a urmat de la început nu a mai putut fi stăpânită, după primele conflicte izbucnite în satul Curechiu. Crişan nu a mai aşteptat pedeapsa, ci s-a spânzurat în închisoare, în 13 februarie 1785. Moartea sa nu i-a oprit pe oamenii legii să îl condamne, chiar a doua zi. Capul i-a fost tăiat, iar trupul i-a fost despicat în patru. Autorităţile au ordonat „să i se pună capul în ţeapă la locul domiciliului său în Cărpiniş, iar celelalte patru bucăţi pe roate, anume, o parte de sus a corpului la Abrud, o parte din jos la Bucium, în comitatul Albei de jos, a doua parte de sus la Brad şi a doua parte de jos la Mihăileni în comitatul Hunedoarei”, se arăta în sentinţa pronunţată la Alba Iulia, în 14 februarie 1785.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
