Video Aici era El Dorado al Europei. Adevărata poveste a aurului aflat în cantităţi uriaşe în Munţii Metaliferi VIDEO
0
Fostul El Dorado din Europa a fost un sat din Munţii Metaliferi, Hunedoara. Aici a fost descoperit un uriaş zăcământ de aur şi telur.
Înconjurate de păduri vaste din care ies, ca nişte colţi cenuşii, conurile proeminente ale vulcanilor stinşi în urmă cu milioane de ani, câteva sate înfiinţate de mineri în Munţii Metaliferi înfăţişează privelişti grandioase.
GALERIE FOTO - SĂCĂRÂMB, HUNEDOARA
VIDEO - MUNŢII METALIFERI, HUNEDOARA
Frumuseţea locurilor, completată de istoria bogată a mineritului şi de legendele aurului au dat o şansă turismului în ţinutul mai puţin prielnic agriculturii.
Un sat pitoresc din Munţii Metaliferi a rămas complet pustiu. În trecut avea 300 de locuitori VIDEO
Aşezările de la Băiţa – Săcărâmb din Hunedoara au o istorie de peste trei secole, iar în epoca de pionierat a mineritului, când aurul şi metalele preţioase puteau fi găsite la adâncimi mici în galeriile dăltuite în munţi, au atras familii de mineri din mai multe colţuri ale Europei.
Săcărâmb, imagini aeriene. VIDEO: ADEVĂRUL
Aici a fost El Dorado al Europei
O mulţime de locuri şi vestigii istorice amintesc de vremurile în care satele de la poalele Calvariei, Setrasului, Bulzului, Făeragului şi Gurguiatei – cele mai faimoase vârfuri din Munţii Metaliferi – erau considerate un „El Dorado” (n.r. ţinut legendar al aurului) al Europei, datorită bogăţiilor subterane.
Monument minier vechi de peste două secole, în Săcărâmb. ADEVĂRUL
În centrul regiunii se află Săcărâmbul, o aşezare minieră înfloritoare în trecut. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, împrejurimile celui mai faimos vulcan din Munţii Metaliferi, numit de localnici Calvaria Mare, nu erau ocupate de nimic altceva în afara unor întinderi de pădure sălbatică.
Rocile cenuşii desprinse din versantul proeminent al Săcărâmbului – un deal ascuţit cu formă piramidală - cu greu ar fi putut să atragă atenţia căutătorilor de aur şi de metale preţioase. Familiile de mineri din Ardeal s-au aşezat în ţinuturile mai accesibile ale Metaliferilor, Băiţa, Certej şi Brad, unde zăcămintele erau cunoscute încă din Antichitate, iar aurul putea fi zărit sclipind în munţi şi ape.
O descoperire norocoasă, făcută de un român, a adus faima locului care avea să fie numit Săcărâmb şi să devină pentru următoarele aproape două secole, un „El Dorado” al Europei.
Cum a fost descoperit aurul din Săcărâmb
A fost nevoie de un test al focului, pentru ca aurul, dar şi telurul - mineralul necunoscut până atunci, care nu nu se dezlipise de el - să poată fi descoperite la Săcărâmb.
Calvaria. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Descoperirea minei de aur se datoreşte întâmplării. Un român numit Ion Armindean a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă deasupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros ca să dea atenţie spuselor acestui om de treabă. A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câţiva ani. În cele din urmă s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o ultimă încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur, ce se înfăţişa sub forma unor lamele negre. Din cauza aceasta, l-a privit mai întâi ca minereu de fier cu mică şi nu s-au convins de contrariu decât după ce l-au încercat în foc. Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare“, scria omul de ştiinţă Ignaz von Born, într-o scrisoare trimisă din Săcărâmb, în vara anului 1770.
O altă variantă a legendei aurului din Săcărâmb, mai autentică potrivit unor autori, a fost consemnată de savantul Andreas Stütz (1747–1806), apropiat al lui Ludwig von Born. Potrivit acestuia, românul îl convinsese pe arendaşul minelor din zonă să nu caute un anume loc, ci îi arătase o bucată de minereu, p ecare Born a cercetat-o la Alba Iulia şi s-a convins de bogatul conţinut al acesteia în aur. Apoi s-a întors la locul descoperirii, marcat de o veche sculptură minieră, şi a început explorarea acestuia.
Zeci de tipuri de minerale şi cristale
Nu doar telurul şi aurul au fost descoperite în Săcărâmb. Peste 40 de minerale, unele rare şi valoroase, au fost scoase la suprafaţă din adâncurile muntelui, arătau savanţii care în secolele trecute au cercetat Săcărâmbul. Mulţi dintre ei călătoreau spre locul din munţi pentru a colecţiona mineralele şi cristalele rare şi cu forme deosebite descoperite în minele sale.
Privelişti în Munţii Metaliferi. Vârful Setraş. ADEVĂRUL
„Mineritul din Nagyág (n.r. Săcărâmb) a devenit evident în interesul ştiinţific oferit de minereurile şi zăcămintele sale. Descoperirea mineralizării aurului real a fost ceva nou şi surprinzător, iar importanţa acestor noi minerale a crescut atunci când Müller von Beichenstein a descoperit în ele un nou element chimic în 1782, pe care l-a numit telur. Dar nu numai aceste minereuri telurice interesante de aur, ci şi cristalizările deosebit de frumoase ale mineralelor deja cunoscute, precum blenda de mangan, bealgar, bournonite etc. au atras atenţia mineralogiştilor şi colecţionarilor la Nagyág. Mai târziu a existat interes pentru diversele trăsături structurale ale acestor zăcăminte, iar apoi caracteristica petrografică a formaţiunii de trahit de la Nagyág a atras cercetătorii. Astfel s-a întâmplat că mineralele, zăcămintele de minereu şi rocile din Nagyág au făcut obiectul multor studii ştiinţifice şi că literatura geologico-mineralogică despre acest loc de munte conţine o cantitate mare de date valoroase”, arătau autorii volumului „Condiţiile geologice şi miniere de la Nagyag”, publicat în 1885 de Societatea Ungară de Ştiinţe ale Naturii.
Pe lângă minereurile telurice, ca nagyágitul, sylvanitul, petzitul şi altele mai puţin cunoscute, în zăcămintele Săcărâmbului apăreau numeroase sulfuri, cu conţinut scăzut de metale preţioase. Cele mai des întâlnite minereuri sulfuroase erau sulful şi calcopirita, galena, boumonitul, luciul argintiu, magnetit, marcazitul (purtător de aur), arătau autorii studiului.
Orăşelul din munţi
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Săcărâmbul devenise un mic orăşel minier, în care trăiau şi munceau români, germani, ungari, slovaci şi italieni, dar şi familii venite din colţuri îndepărtate ale Europei. Mai multe biserici şi cimitire vechi din secolul al XVIII-lea, monumente minereşti, troiţe, o fostă şcoală minieră şi ruine miniere oferă mărturii despre cât de animată era ţinutul aurului şi al telurului.
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, potrivit unor autori, peste 40 de tone de aur au fost extrase din minele Săcărâmbului. Alte documente arătau că în perioada 1748 – 1882, din Săcărâmb au fost extrase peste 12 tone de aur. Minele din zona Certej – Săcărâmb şi cele din zona Băiţa, aflată în vecinătate şi cu un relief asemănător, au fost închise la mijlocul anilor 2000.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
