Răspunsul medicilor pentru femeia gravidă care a avut „pretenţia“ să fie tratată cu decenţă la spital: „Nu se poate“
0
În urmă cu două săptămâni, o viitoare mamă din Focşani, care urmează să nască la începutul lunii iulie, a formulat o solicitare în 15 puncte către principalul spital din judeţ, Sf. Pantelimon, în care cerea medicilor să i se respecte condiţii de internare şi tratament, dar şi alte drepturi conferite de Legea pacientului.
Raluca Maria Simion, care a mai trecut printr-o naştere acum doi ani, dar la un spital privat, cerea, printre altele, să i se permită soţului ei să-i fie alături la naştere, insistând totodată să fie tratată cu răbdare de cadrele medicale. Alte doleanţe ale tinerei mai erau legate de alăptarea copilului la cerere, cerând de asemenea ca micuţului ei să nu i taie cordonul ombilical imediat după naştere.
Tânăra a făcut publică solicitarea sa către spital iar sute de mămici, dar şi bărbaţi au felicitat-o pe pagina de socializare pentru curajul de a lua atitudine.
Zilele acestea Raluca a primit răspunsul mult aşteptat, aceasta fiind surprinsă neplăcut să constate că multe dintre cererile ei au fost tratate cu refuz.
“În sala de travaliu nu putem permite accesul unei persoane din exterior, fie soţ sau alt aparţinător, deoarece încălcăm dreptul la intimitate al celorlalte paciente aflate în travaliu”, este răspunsul medicului ginecolog Ioan Plăcintă.
“Mi s-a refuzat dreptul de a fi însoţită de soţul meu sau de către oricine altcineva, pe motiv că acest lucru ar afecta intimitatea altor paciente în travaliu. Dar încă din clipa în care într-o sală de travaliu/naşteri este mai mult de o pacientă, intimitatea nu mai există, deci ce avem de protejat mai exact? Dacă ar exista o minimă separare între paciente, cu un paravan de exemplu, problema ar fi rezolvată, iar travaliul fiecărei gravide ar decurge mult mai uşor având alături o persoană de suport. Oare nu acesta ar trebui să fie şi interesul echipei medicale?”, spune Raluca Simion.
Şi în ceea ce priveşte programul de alăptare al copilului, răspunsul a fost unul negativ din partea cadrelor medicale
“Dacă bebeluşul meu cere să fie alăptat la o oră sau două şi nu la trei cum e programul de alăptat, cum se procedează? Îmi lasă copilul să plângă de foame, mă va chema cineva la alăptat sau îi vor da lapte praf? Şi cum e posibil ca în anul 2016, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomanda alăptarea din primele ore de viaţă, exclusiv şi la cerere, cel mai mare spital din judeţ să nu aibă condiţii minime pentru a susţine această recomandare?”, spune cu mâhnire gravida.
Raluca Simion, care este de profesie psiholog, susţine că nu are pretenţii nefondate şi nici nu doreşte condiţii de lux, ci doar bun simţ, astfel încât naşterea să decurgă firesc. Totuşi, având în vedere acest răspuns, pe care îl consideră dezamăgitor şi chiar absurd, tânăra a ţinut să precizeze că din acest motiv Spitalul Judeţean din Focşani a pierdut-o ca pacientă, urmând să ia altă decizie cu privire la unitatea medicală unde va naşte.
Care este răspunsul Spitalului
Cum contraatacă gravida
Când am rămas din nou însărcinată, primul meu gând a fost: unde nasc?
Îmi ştiu foarte bine drepturile, nu am pretenţii nefondate ştiinţific şi nici nu doresc condiţii de lux, ci doar bun simţ şi un curs firesc şi natural al naşterii… la fel cum am avut parte la prima naştere.
La urma urmei, e ceea ce orice medic ar trebui să-şi dorească pentru pacientele sale, sau nu?
Reputaţia Spitalului Judeţean Focşani în rândul mămicilor lasă de dorit şi cum nu există opţiunea de a alege medicul care va asista naşterea, am vrut să mă asigur că voi fi tratată cum am fost şi la prima naştere de către oricine va fi de gardă în acea zi. Aşa că am făcut deja celebra cerere.
Am fost plăcut surprinsă de rapiditatea cu care am primit răspunsul şi ţin să mulţumesc tuturor celor implicaţi în acest proces!
Totuşi, răspunsul în sine a fost unul dezamăgitor şi pe alocuri chiar absurd! Iar acest lucru face ca Spitalul Judeţean Focşani să mă fi pierdut ca pacientă, cu excepţia unei urgenţe medicale sau a unor controale de rutină. Şi foarte probabil nu sunt singura care va evita acest spital, mai ales în vederea naşterii, atât timp cât lucrurile vor rămâne aşa. Mai mult, a insinua faptul că anumite solicitări ar fi chiar periculoase pentru mine şi bebeluş, mi se pare foarte grav din partea reprezentanţilor spitalului, din moment ce nu am avut decât solicitări bine susţinute ştiinţific şi care sunt puse în practică în multe spitale din ţară, fără efecte negative!
Ce m-a nemulţumit? Detaliez în cele ce urmează, iar răspunsul în sine va fi făcut public şi pus la dispoziţia oricui doreşte:
1. Mi s-a refuzat dreptul de a fi însoţită de soţul meu sau de către oricine altcineva, pe motiv că acest lucru ar afecta intimitatea altor paciente în travaliu. Dar încă din clipa în care într-o sală de travaliu/naşteri este mai mult de o pacientă, intimitatea nu mai există, deci ce avem de protejat mai exact? Dacă ar exista o minimă separare între paciente, cu un paravan de exemplu, problema ar fi rezolvată, iar travaliul fiecărei gravide ar decurge mult mai uşor având alături o persoană de suport. Oare nu acesta este/ar trebui să fie şi interesul echipei medicale?
Punctele 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 11, 13, 14 mi-au fost aprobate, după cum era şi normal, însă s-a omis răspunsul la solicitarea de a putea consuma lichide şi alimente în timpul travaliului şi s-a inclus strategic sintagma ”conform protocoalelor existente” deci în orice moment, protocolul poate avea prioritate în fata dorinţelor mele. În plus, s-a omis complet din discuţie momentul tăierii cordonului ombilical, aspect important pentru mine.
7. Aici m-am lovit de sintagma ”medicul care DIRIJEAZĂ travaliul este cel care HOTĂRĂŞTE…” şi peste acest lucru chiar nu pot trece!
În primul rând, travaliul şi naşterea sunt fenomene naturale, care nu necesită dirijare decât în cazuri excepţionale. În al doilea rând, am solicitat că travaliul şi naşterea să fie lăsate să se desfăşoare de la sine, fără intervenţii inutile/conform protocolului, atât timp cât nu apar semne REALE de suferinţă fetală.
EU NASC, nu medicul. Corpul meu ştie ce are de făcut, iar rolul medicului este să asiste, să sprijine acest proces şi să intervină în cazul în care apar indicii de suferinţă fetală şi complicaţii. Dar până acum văd că se pun doar beţe în roate.
Şi la punctul 12 se menţionează că naşterea va fi supravegheată şi dirijată de medic… de ce ai vrea să dirijezi un proces natural? Şi pentru ce? Mi se va spune cum şi când să respir, cum şi când să împing... de ce, dacă se poate şi e chiar recomandat să nu? De ce, dacă ştiu şi simt ce am de făcut? Poate un medic să simtă mai bine decât mine?
10. ”Pentru siguranţa mamei şi a fătului” nu mi se va permite să nasc decât pe masa ginecologica, în poziţie ginecologică, adică cu picioarele în sus. Din nou absurd! Există tone de studii care arata ca o femeie naşte mai uşor şi cu mai puţine probleme din multe alte poziţii, care beneficiază de ajutor din partea gravitaţiei, cea ginecologica fiind confortabilă doar pentru medic în sine.
Cred că am fost destul de naivă să cred că medicii sunt la curent cu beneficiile poziţiilor alternative de naştere şi că îşi doresc că viitoarele mame să aibă parte de o naştere cât de cât plăcută (da, poate fi şi plăcută naşterea naturală!) şi nu doar să le fie lor confortabil când e de prins nou-născutul!
Dar mă întreb, în caz că refuz să mă urc pe masă, vor încerca să mă oblige? Şi cum rămâne cu drepturile mele? Cum ar putea să mă oblige? Mă vor urca cu forţa pe masa ginecologica, mă vor lăsa să nasc neasistată, refuzând să mă asiste, mă vor împiedica să nasc? Din nou, absurd şi potenţial vătămător, mai ales dacă, în loc să mă asiste în etapa de expulzie, mă presează/stresează/obligă să fac ceva ce nu doresc! Stresul cauzat e enorm şi atunci da, se poate ajunge la suferinţă materno-fetala şi se poate lăsa cu plângeri penale şi procese de malpraxis. Din partea mea garantat, dacă ajung într-o astfel de situaţie!
Şi punctele 15 şi 16 mi-au fost refuzate pe motiv ca spitalul nu are în dotare saloane în sistem ”room-in”. Din nou, absurd! Pentru că o mamă să stea non-stop cu nou-născutul ei şi să îl alăpteze la cerere nu e nevoie decât de un pat sau un scaun unde să poată sta cu nou-născutul în braţe. Nimic complicat! Şi chiar mai simplu şi convenabil pentru personalul medical.
Şi atunci mă întreb: dacă bebeluşul meu cere să fie alăptat la o oră sau două şi nu la trei cum e programul de alăptat, cum se procedează? Îmi lasă copilul să plângă de foame, mă va chema cineva la alăptat (dar parcă nu era personal disponibil pentru acest lucru?) sau îi vor da lapte praf - deşi am specificat să nu doresc să îi se dea şi mi s-a promis că îmi vor cere acordul pentru orice i se va administra?
Şi cum e posibil ca în anul 2016, când Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomanda alăptarea din primele ore de viaţă, exclusiv şi la cerere, cel mai mare spital din judeţ să nu aibă condiţii minime pentru a susţine această recomandare? În această situaţie, nici nu e de mirare că rata alăptării în judeţul Vrancea este atât de scăzută!
E absurdă şi tristă acesta situaţie şi o spun cu mare părere de rău, mai ales în contextul în care există la Spitalul Judeţean Focşani, medici competenţi, foarte bine informaţi, pe care îi admir, care mă susţin şi ar dori o schimbare în sensul menţionat de mine şi cărora ţin să le mulţumesc pe această cale pentru tot sprijinul oferit!
Nu este locul meu să arăt cu degetul său să găsesc vinovaţi, dar cred că lucrurile ar putea sta mult mai bine, dacă ar exista interes.
Repet, nu este prima mea naştere, ştiu cum stau lucrurile în cazul unei naşteri naturale, fără anestezie de orice fel, la prima naştere într-un spital din România, mi s-au respectat toate aceste solicitări fără probleme şi fără a le cere eu în mod explicit. În plus, există foarte multe spitale în care aceste solicitări sunt respectate, inclusiv spitale mici, de stat, mulţi medici şi tone de studii serioase care susţin că ceea ce cer este natural, firesc şi benefic pentru mama şi nou-născut.
Nu ţin să demonstrez nimic nimănui, cui nu-i convine ceva din ce am scris, îşi poate exprima nemulţumirea în orice fel doreşte, atât timp cât o face civilizat, cu respect şi o informare temeinică înainte!
P.S. Mulţumesc din nou tuturor celor care mă susţin în demersul meu: soţului meu, familiei mele, medicilor mei şi tuturor mămicilor care mi-au încurajat demersul!
Se încarcă comentariile...
