Secretul pe care Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret, l-a luat cu el în mormânt
0
După moartea lui Mihail Moruzov, agentura secretă nu a putut fi reconstituită, întrucât acesta a refuzat să dezvăluie informaţii altcuiva în afară de Ion Antonescu, şeful Guvernului. Cum mareşalul a refuzat să îi acorde o întrevedere, Moruzov a luat cu el secretul în mormânt.
Încă din perioada de început a structurilor secrete de informaţii româneşti, discreţia şi precauţia caracterizau întreg sistemul, scrie Alexandru Iordache în revista SRI-ului. Ofiţerilor recrutaţi nu li se comunica o decizie de numire, legitimaţiile de serviciu erau primite doar după lungi verificări şi doar pentru realizarea unor activităţi profesionale.
Era interzisă deconspirarea sediului instituţiei (acesta era mutat în momentul în care se suspiciona că vecinii intuiesc natura activităţii desfăşurate) şi apartenenţa la instituţie chiar şi în raport cu familia sau prietenii. De asemenea, era instituită obligativitatea stabilirii unei identităţi separate, conspirative. Toţi angajaţii serviciilor de informaţii foloseau nume conspirative, inclusiv Mihail Moruzov („inginerul Ştefănescu“), existând chiar situaţii când ofiţerii şi agenţii între ei nu îşi cunoşteau numele reale.
„Virusul secretomaniei“ a fost preluat şi dezvoltat şi de către Eugen Cristescu. La încadrare, fiecare salariat al SSI-ului primind un nume conspirativ sub care era cunoscut pe toată durata îndeplinirii serviciului. Numele adevărat era cunoscut numai de Direcţia Personal, de şeful secţiei sau biroului unde lucra. Numele conspirativ era folosit cu toate ocaziile: semnarea lucrărilor, primirea drepturilor materiale, în relaţiile cu colegii sau relaţiile curente de muncă.
Secţiile SSI-ului aveau sedii bine camuflate şi au funcţionat ca birouri ale unor instituţii particulare, fără a fi identificate şi semnalate la intrare ca firmă până în august 1944, unele şi după aceea. Teama de a nu se repeta vânătoarea de vrăjitoare, după arestarea lui Mihail Moruzov, a fost mobilul ce l-a determinat pe Eugen Cristescu să recurgă la astfel de măsuri.
Nu se făceau excursii în comun
O atenţie deosebită s-a acordat chiar şi conspirării unor activităţi particulare ale funcţionarilor SSI. Nu se făceau excursii în comun şi era complet interzis ca un salariat să se intereseze de situaţia altora, înţelegând prin aceasta unde locuieşte, dacă este căsătorit, dacă are copii etc. Încălcarea acestei norme era sever pedepsită şi cel care o comitea era sancţionat drastic.
Principiile secretizării şi compartimentării în activitatea de informaţii au fost aplicate cu sfinţenie (uneori duse chiar la extrem) şi în raport cu activitatea cu sursele secrete umane şi personalul acoperit. Dacă despre personalul descoperit documentele de arhivă atestă faptul că, în perioada supusă atenţiei, nu a depăşit mai mult de 228 de angajaţi, dintre care 111 erau ofiţeri, despre personalul acoperit cunoaştem prea puţine detalii. O explicaţie ar putea fi aceea că, înainte de a fi arestat, la 5 septembrie 1940, Mihail Moruzov a procedat la distrugerea mai multor documente.
Secretomania atinsese asemenea cote încât, în situaţii în care existau scurgeri de informaţii, divulgări sau deconspirări, se ajungea chiar şi la eliminarea fizică a celui vinovat.
Cum a sfârşit Mihail Moruzov
La începutul lui septembrie 1940, Mihail Moruzov a plecat la Veneţia, în Italia, la o întâlnire cu Giacomo Carboni, şeful Serviciului Secret Italian, şi cu Wilhelm Franz Canaris, şeful Serviciului de Spionaj Militar German, unde au discutat despre o colaborare între cele trei servicii.
Anterior, Canaris i-a spus lui Moruzov: „Am informaţii că regele Carol al II-lea va fi silit să abdice şi în locul lui va fi numit Ion Antonescu“. Acest lucru ar fi fost o piedică în calea unei alianţe, fiind cunoscute relaţiile deosebit de proaste dintre Moruzov şi Antonescu. „Mă descurc eu cu el“, i-ar fi răspuns Moruzov. În timp ce se aflau la Veneţia, Ion Antonescu a fost numit în fruntea Guvernului, iar Carol al II-lea – debarcat.
În zadar Canaris a încercat să-l determine pe omologul român să-şi amâne întoarcerea în ţară până când aveau să se liniştească apele. Moruzov s-a întors în ţară şi, după o zi, a fost arestat. Legio-narii se aliaseră cu Ion Antonescu, fiind proclamat Statul Naţional-Legionar, în al cărui guvern legionarii constituiau principala forţă politică.
Aversiunea lui Antonescu faţă de şeful spionilor era veche. Moruzov ştia date compromiţătoare despre Antonescu: aflase că militarul era bigam. Pe lângă Maria, cu care era căsătorit în România, Antonescu mai avea o soţie la Paris.
Mihail Moruzov a fost dus la arestul Poliţiei Capitalei, însă ulterior a fost transferat de legionari la Jilava, unde a fost închis în celula nr. 1, unde stătea singur. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie, un grup de legionari, avându-l în frunte pe comisarul Gheorghe Creţu, i-a împuşcat pe toţi cei 64 de miniştri închişi în 12 celule, care colaboraseră cu Carol al II-lea, dar şi pe Mihail Moruzov.
Toate cadavrele au fost înhumate noaptea, la repezeală. Trupul neînsufleţit al lui Mihail Moruzov a ajuns într-o groapă săpată pe o alee din Cimitirul Bellu, din Bucureşti. După 11 ani de la moartea acestuia, Aurora Florina Moruzov, fiica lui Mihail Moruzov, a fost anunţată că tatăl său trebuie să fie dezgropat, pentru că urma să se toarne o alee pe locul mormintelor.
„Era perfect conservat, apoi după ce cadavrul a luat contact cu aerul, a început să se descompună“, povesteşte ea. „Am luat osemintele şi le-am depus la capelă. Lădiţa lui avea numărul 32, urmând să aşteptăm autorizaţia de la Tulcea, pentru a putea să-l îngrop acolo. Dar a durat ceva timp. Când m-am dus să ridic lădiţa de la capelă, nu mai era acolo. Oasele fuseseră aruncate la groapa comună. Trebuia să fie aruncate osemintele din lădiţa cu numărul 31, dar ei au luat-o din greşeală pe cea de lângă ea. Asta a fost soarta lui“, povesteşte cu tristeţe fiica lui
Moruzov.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
