Pastorala la Naşterea Domnului. „Să zămislim şi noi pe Pruncul Hristos în inima şi în viaţa noastră, prin curăţia gândurilor şi a faptelor“

Publicat: 25.12.2014 09:32

Ultima actualizare: 07.08.2022 08:14

Pruncul Iisus, adus pe lume ]ntr-o iesle

În ziua naşterii Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, arhiepiscopul Teodosie al Tomisului a transmis credincioşilor un cuvânt de învăţătură şi de mulţumire pentru această sărbătoare.

† Teodosie, prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Tomisului,
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, har şi pace de la Hristos Cel Înviat, slăvit împreună cu Tatăl şi Duhul Sfânt, iar de la noi, părinteşti binecuvântări.

„Hristos se naşte slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ înălţaţi-vă. Să-I cântăm toţi imn de slavă şi să I ne închinăm!”

Fiul lui Dumnezeu Se naşte astăzi din Fecioara, unind firea dumnezeiască cu firea cea oamenească; fără să le amestece pe cele două, fără să le schimbe, fără să le împartă şi fără să le despartă. Dumnezeu Se naşte ca om, dovedind astfel preţuirea pe care o are faţă de noi. El vine asemenea unei pâini, pentru că Se dăruieşte pe Sine nouă cu învăţătura, cu puterea, cu dragostea şi cu toată firea pe care o primeşte de la oameni. Sfântul Leon cel Mare, spune că ”Mântuitorul nostru născându-Se astăzi, toţi trebuie să ne bucurăm... Nimeni nu este alungat de la împărtăşirea acestei veselii, deoarece pricina bucuriei noastre este comună tuturor oamenilor”.

Şi, continuă Sfântul Leon cel Mare, ”ia aminte, creştine, la cinstea ce ţi-a fost dată! Făcându-te părtaş firii dumnezeieşti, te-ai mutat în Lumina şi în Împărăţia lui Dumnezeu şi cu dreptate te va judeca pe tine, cel ce prin mare mila Sa te-a răscumpărat! Aceasta este ceea ce au aşteptat Patriarhii cu mare dor, proorocii au prezis, drepţii au dorit să vadă şi s-a împlinit în ziua de astăzi: Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ şi a locuit între oameni. De aceea, să ne bucurăm şi să ne veselim, iubiţilor!

La această dumnezeiască sărbătoare a mântuitoarei pogorâri la noi a ”Fiului Celui Preaînalt” (Luca 1, 32), Cel Care, după cuvântul Psalmistului, a auzit ”suspinul celor ferecaţi” şi a venit ”să-i dezlege pe fii celor omorâţi” de păcat (Ps. 101, 20), Sfânta noastră Biserică tresaltă, chemându-ne astfel la marea bucurie de obşte, a Cerului şi a pământului deopotrivă: ”Veniţi să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade; sabia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzeşte pomul vieţii; iar eu mă împărtăşesc din dulceaţa din rai, de la care m-am îndepărtat prin neascultare”.

”Veniţi să ne bucurăm”, ne cheamă Biserica, fiindcă de acum, Hristos, Soarele dreptăţii, răsărind, chinul întunericului din noi ia sfârşit. De aceea, nu trebuie să rămânem acoperiţi de întunericul neştiinţei şi al nepăsării faţă de poruncile lui Dumnezeu, după cuvântul Sfântului Ioan Casian: ”Dacă judecata nostră rătăceşte în noaptea neştiinţei, atunci şi gândurile, şi faptele noastre, cărora le lipseşte cântarul dreptei judecăţi, sunt învăluite în marele întuneric al păcatelor”.

Dreptmăritori creştini,
Ce a găsit Mântuitorul când a coborât pe pământ? A aflat pustiu şi tristeţe, pentru că aici stăpâneau întunericul şi moartea. Acestea ni se vădesc şi din faptul că Fecioara Maria nu găseşte loc să nască în casa niciunui om. Călătorind împreună cu bătrânul Iosif, Maicii sfinte i-a sosit vremea să nască şi a căutat din casă în casă, loc de găzduire, însă nu au găsit sălaş. Dar iată că pământul, cel ce fusese blestemat să rodească spini şi pălămidă, oferă o peşteră, ca loc de naştere pentru Fiul lui Dumnezeu. Vieţuitoarele care se aflau în peşteră participă la acest moment pentru că şi ele suportau fără de vină robia păcatului.

Se cuvine să observăm că după ce strămoşii au păcătuit, Dumnezeu a venit în grădina raiului, să vădească păcatul şi să îl pedepsească, iar venirea Sa a fost înfricoşătoare, încât omul s-a ascuns. Acum nu vine întru măreţie şi slavă dumnezeiască să-l întrebe pe om despre păcat, ci Prunc smerit îmbrăcat în haina trupului, curat dar rănit de păcatul cel dintâi al neascultării, ca să-i scape pe toţi urmaşii lui Adam de robia păcatului.

Dacă până acum taina Fecioarei Maria nu fusese înţeleasă decât de bătrânul Iosif şi de Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, iată că de la Betleem lumina se arată vestind tuturor început de viaţă nouă. Căci în această smerită coborâre a Fiului lui Dumnezeu, nu se poate ascunde cu totul strălucirea dumnezeirii. Lumina nu dispare în întuneric, ci străluceşte mai mult în noianul adâncului păcatelor noastre. Lumina pruncului Iisus, născut în iesle, este bucurie, cum ne tălmăceşte Sfântul Teodor Studitul: ”Bucurie ca aceasta nu s-a făcut de când este lumea, căci nu prin grai S-a apropiat de noi, ci S-a arătat nouă faţă către faţă. Nu este nici un lucru mai fericit şi mai mântuitor între neamuri decât acesta... este minunea cea mai înaltă decât toate minunile pe care le-a făcut Dumnezeu de la începutul lumii”.

Iubiţi fii duhovniceşti,
La această sărbătoare, numită din vechime ”a luminilor”, când prăznuim ivirea în lume a ”luminii cunoştinţei”, este dator fiecare dintre noi, creştinii, să se întrebe câtă împărtăşire are cu această lumină. Fiindcă, ne spune Domnul că acela care umblă în întuneric, adică în păcat, ”se împiedică, pentru că lumina nu este întru el” (Ioan 11, 10). Este adevărat, în zilele acestea vedem peste tot sclipind feeric mulţime de lumini şi preocuparea pentru alegerea şi oferirea de daruri a început de mult. S-a dorit ca toate cele din jurul nostru să fie acum cât mai strălucitor împodobite.

Citește și: Timişoreanul Octavian Coifan, singurul român creator de parfumuri din Paris: „Pentru a face parfumuri trebuie să ai nas. Aici nu se poate improviza“

Dar toate acestea devin simple desfătări lumeşti dacă nu reuşesc să ne îndrepteze mintea şi sufletul către nevoia noastră de luminare lăuntrică, de curăţire de patimi şi împodobire cu virtuţi şi binefaceri, pe care să le aducem ca smerite daruri Celui pe care Tatăl L-a dăruit lumii spre a o mântui. Cel ce se desfată într-un chip exterior şi superficial a pierdut înţelesul şi folosul cel dăinuitor al prăznuirii celei mai mari taine: înomenirea lui Dumnezeu pentru noi; a pierdut harul sărbătorii care-i putea aduce pacea dinlăuntru şi din afară, cu Dumnezeu şi cu semenii, şi bucuria nefăţarnicei iubiri de fraţi (I Petru 1, 22).

Iubiţi credincioşi,
Să sprijinim şi să sporim viaţa, căci prin aceasta ne facem împreună lucrători cu Dumnezeu. Ne naştem din dragoste, iar Fiul lui Dumnezeu vine la noi prin puterea nemăsuratei Lui iubiri de oameni. Este darul cel mai sfânt, cel mai ales şi de dorit să-l primească fiecare. Cine refuză acest dar, de fapt nu vrea să-L primească pe Hristos, Cel care, prin naşterea Sa, aduce pe pământ viaţă. Dar viaţa şi fericirea nu se pot împlini decât în pace, iar imnul îngeresc al nopţii de Crăciun, preluat în versurile colindelor, ne arată că venirea Pruncului Iisus înseamnă armonia şi dragostea între oameni la care suntem chemaţi de fiecare dată de Crăciun.

Răspunsul nostru la chemarea Mântuitorului, a Celui ce vine să ne aducă viaţa, este să zămislim şi să naştem şi noi pe Pruncul Hristos în inimile şi în viaţa noastră prin curăţia gândurilor şi a faptelor şi prin dragostea curată şi fierbinte către Dumnezeu şi către semenii noştri.

Dreptmăritori creştini,
Noi, cei din Dobrogea, deşi nu avem peştera Betleemului, avem răsadul acesteia adus de Sfântul Apostol Andrei şi aşezat în peştera ce-i poartă numele. Ne-am închinat în acest an în biserica ridicată drept ofrandă Mântuitorului Hristos prin mijlocirea părintelui sufletesc al tuturor românilor. Colindul Sfântului Andrei ne arată că trebuie să venim cu lumânări aprinse, având candelele împodobite, cu sufletele primenite şi cu inimile deschise ca să ne umplem de darul vieţii.

Acestea toate trebuie să aprindă înlăuntrul nostru virtuţile care să ducă lumina de la noi până la cer. Cu aceste gânduri vă împărtăşesc tuturor dragostea părintească şi bucuria comuniunii, rugând pe Pruncul Iisus să aducă sănătate, pace, binecuvântare şi viaţă sfântă ca şi Noul An ce îl vom întâmpina să fie bogat în daruri duhovniceşti şi să ne îmbrace în sfinţenie.

Al vostru Arhipăstor,
Către Hristos Cel născut în ieslea Betleemului de tot binele rugător,

† T E O D O S I E
ARHIEPISCOPUL TOMISULUI