FOTO Românul care dă direcţia în lumea automobiliştilor. Profesorul Cornel Stan, dirijorul de motoare
0Cornel Stan, un reputat profesor universitar din Germania, îşi poartă prin toată lumea dorul de Constanţa. „Am respirat aerul sărat al mării, aici am crescut şi aici mi-am format sensibilitatea“, mărturiseşte el. În liceu a renunţat la visul de a studia Conservatorul şi a ajuns să exceleze în Motoare. A devenit un specialist recunoscut pe plan mondial, fiind în conducerea Societăţii Inginerilor Automobilişti, care reuneşte 130.000 membri.
Reputatul profesor Cornel Stan s-a născut la malul mării în 1951, fiu al unui maestru mecanic („un geniu în motoare, fără diplomă“) care a lucrat în port. Mama sa, constănţeancă, s-a dedicat creşterii celor doi copii. Când tatăl s-a mutat cu serviciul la Bucureşti, familia l-a urmat. Aşa a ajuns Cornel Stan să înveţe la Liceul Gheorghe Lazăr.
„Ce şcoală... Colosală! Diriginte mi-era profesorul Novac de fizică. Când mă scotea la tablă îmi spunea: «De la tine vreau 3 soluţii la această problemă». Credeţi că mergea să mă eschivez? Nicio şansă. A fost foarte sever, dar mi-a prins tare bine mai târziu“, surâde profesorul.
Pasiunea lui declarată era muzica şi cânta în Corul Radio de la 6 ani. Îşi dorea enorm să studieze Conservatorul, să devină dirijor sau cântăreţ de operă. Dar mama şi-a impus punctul de vedere: daca o fată poate să urmeze o carieră în muzică, un băiat trebuie să fie inginer.
„Dacă n-a fost să fie Conservatorul, atunci am ales cea mai grea facultate posibilă - Aeronavele. Abia se înfiinţase, era în 1971, iar eu am făcut parte din prima promoţie. Am avut colegi remarcabili: Dumitru Prunariu - primul cosmonaut român sau Radu Viehmann – actualul CEO de la Turbomecanica“, spune profesorul Stan.
Aeronavele, facultatea înfiinţată din ambiţia lui Ceauşescu, a fost determinantă pentru tânărul care încă visa muzică. Profesorii l-au „forjat“ forţându-l să-şi depăşească limitele.
„De la decan am învăţat că oul nu se fierbe în apă călduţă. Pentru unii trebuie chiar temperaturi înalte“, râde fostul student. În suflet îl păstrează pe profesorul de mecanică, academicianul Radu Voinea, de care evoluţia l-a legat pentru posteritate. În 2005 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Transilvania din Braşov. Ca un făcut, în galeria din Sala Senatului a savanţilor omagiaţi de şcoală, portretul profesorului Cornel Stan a fost aşezat vis-a-vis de cel al academicianului Radu Voinea. Învăţăcelul îşi egalase, iată, mentorul.
Frâna din carieră. Stop. Altă rută
Repartiţia comunistă din 1976 l-a trimis în colectivul specialiştilor de la Turbomecanica, unde a început să lucreze la dezvoltarea de turboreactoare. Cariera începuse să funcţioneze în forţă, era propus pentru a fi şef de licenţă la Toulouse, într-un proiect româno-francez, când inima i-a pus frână. Îşi cunoscuse jumătatea, pe Ulrike, o studentă nemţoaică de la Stomatologie. Îşi făcuseră planuri să rămână în România, ea absolvise cu notă maximă, dar nu găsise post de medic în Bucureşti, nici măcar în împrejurimi.
„Primise un post pe undeva pe lângă Vaslui, ce trebuia, să facem naveta toată viaţa? Le-am spus că dacă nu ne ajută să rămânem împreună, plec după ea, afară din ţară“.
Au încercat cadrele să rezolve problema tânărului cuplu, dar nu au reuşit să obţină aprobare de la partid. Întreprinderea a trebuit să fie de acord cu decizia specialistului să părăsească ţara. „Până am primit actele, nu mi-a făcut nimeni nicio şicană. Au fost de o corectitudine exemplară. Totuşi urma să plec din ţară şi lucram într-o fabrică cu regim militar, condusă de generalul Ion Trofin. Ne-am strâns mâna şi ne-am despărţit“.
Noul culoar
La fel ca la răspântia de la majorat, alegerea l-a silit să-şi găsească noul parcurs în care să exceleze. A găsit culoar la Universitatea Saxonia de Vest din Zwickau, oraşul lui Ulrike. Văzându-i CV-ul, nemţii i-au acordat şansa de a evolua în colectivul lor. În 1984 şi-a dat doctoratul în Motoare cu combustie internă, iar în 1989 a devenit doctor docent în Ştiinţe inginereşti. La 40 ani a devenit profesor universitar pentru mii de studenţi, în special germani, într-o şcoală cu tradiţie recunoscută.
De la pepiniera profesorului Stan, marii producători de automobile - ca Mercedes, Porsche, Volkswagen, BMW, Opel etc - îşi recrutează inginerii. Din 100 absolvenţi pe an de la Automobile, niciunul nu rămâne şomer.
„Să nu-şi imagineze nimeni că dacă te duci din Balcani în Germania, te primeşte cineva cu covorul roşu şi îţi spune: «Bine ai venit, hai să ne înveţi“. Dar poţi fi sigur că nici nu vei fi împins în prăpastie. Corectitudinea este natura nemţilor. Or fi ei mai slabi la teorie, dar la practică dau lecţii. Studiază atât de aplicat şi atât de disciplinat, încât este imposibil să dea greş. Pentru neamţ este onoarea lui în joc, în tot ce face, chiar şi atunci când montează un şurub. Acesta trebuie să funcţioneze perfect. Nu există pentru ei altă cale“, relatează profesorul.
Pentru un român care îşi petrecea toate vacanţele la Constanţa, căldura latină părea să nu se încadreze în rigoarea nemţească. „Noi avem o fantezie spumantă, ei au o disciplină prusacă. Trebuie să găseşti echilibrul. Nu intri în concurenţă cu nimeni, nu aşa trebuie să gândeşti. Pentru toţi am un sfat: ţine capul sus, în nori, dar rămâi cu picioarele pe picioare. Numai aşa devii înalt.
Important este să adaptezi calităţile tale mediului lor. Prima fază traversată este cea de «Este un balcanez, lasă-l să mănânce şi el o pâine, că e băiat bun». Am rupt această mentalitate când mi-am dat doctoratul, cu 7 profesori din 7 universităţi. Şeful comisiei era chiar rectorul. Am obţinut titlul cu «summa cum laudae» (n.r. excepţional, superior calificativului de «magna cum laude»).
Şi aşa am trecut în faza a doua, unde nimeni nu e scutit de invidie. Mi-am dat seama că dacă nu îmi asum rolul de lider nu pot face faţă printre ei. Trebuie să le câştigi respectul, prin profesionalism. Am vrut să intru pe uşa din faţă în lumea lor“, spune profesorul Stan.
Acum, românul este membru în conducerea Societăţii Inginerilor Automobilişti, o organizaţie mondială cu sediul la Detroit şi cu 130.000 membri, este autor de lucrări în publicaţii de prestigiu şi predă la universităţile din Pisa, Perugia şi Sorbona.
Nessum dorma
Acasă, la Zwickau, românul Cornel Stan mai are în sertare câteva proiecte legate de creaţia ştiinţifică. Proiectele din viaţa de familie merg ca unse. Are două fiice, Claudia şi Carola, şi doi nepoţi. Ca să-i ducă numele mai departe, unul dintre nepoţi a fost botezat Tristan. „Dacă nu e Stan, atunci să fie de 3 ori Stan“, râde bunicul fericit.
Şi-acum mai visează cu ochii deschişi că dirijează ariile de operă de la pupitrul unei filarmonici. Ştie exact când trebuie să intre fiecare instrument şi cântă partiturile lui Pavarotti pe de rost. „Te întrebi mereu cum e mai bine, ca părinte: să laşi copilul să îşi urmeze calea după aptitudini sau să îţi impui punctul de vedere? Eu am ascultat de mama, care a considerat că un băiat trebuie să aibă o formaţie tehnică. Poate acest melanj a fost secretul devenirii mele“.
Poate din lucrul cu motoarele, poate din muzică, profesorul a înţeles că reuşita are o cheie: armonia. „Privesc la echipele de specialişti care lucrează, de exemplu, pentru Ferrari. Sunt de naţionalităţi diferite, din toată lumea. Eu cunosc 6-7 limbi străine, comunic uşor cu fiecare în parte. Niciunul nu este individualist, niciunul nu ţine morţiş să demonstreze că este mai bun decât celălalt. Întrebarea lor este: «Cu ce pot să fiu de ajutor?». Este important să lucrezi într-o echipă, este important să faci ca angrenajul să funcţioneze. Numai aşa se pun lucrurile în mişcare“.
Profesorul Stan a fost invitatul de onoare al festivităţii de absolvire a promoţiei 2013 de ingineri de la Autovehicule Rutiere din Universitatea Ovidius din Constanţa. „După Revoluţie am fost reticent să reiau legătura cu ţara. Nu-mi plăcea ce auzeam: multă neseriozitate, multă vorbă, puţină acţiune. Pentru asta nu aveam timp. Dar am primit invitaţia de la Braşov, m-am documentat, am văzut că sunt acolo oameni de excepţie, şcoală de excepţie... Aşa a fost şi cu cei de la Constanţa. Am studiat terenul, mi-a plăcut ce realizări au. Am găsit în ţară o structură de oameni oneşti şi am prins din nou gustul de România. Am zis atunci: «Hai să ajutăm!»“.
Vă mai recomandăm
SmARty, autoturismul cu motorul în vitrină FOTO
FOTO Invenţie la Ovidius: Un Lăstun circulă pe o şosea virtuală
Prototipul Dacia TrenD va fi lansat la Constanţa
Studenţii de la Facultatea de Autovehicule Rutiere pot învăţa să conducă pe simulatorul auto
Se încarcă comentariile...
