Destinul lui Sergiu Nicolaescu, legat de Marea Neagră: „Dintotdeauna am vrut să mă fac marinar“. Interviu de colecţie cu marele regizor care a murit în 2013

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Viaţa marelui regizor a fost strâns legată de Marea Neagră. În adolescenţă a visat să se facă marinar şi, cum sistemul politic i-a dat planurile peste cap, şi-a construit pe ţărmul mării o casă de vacanţă unde obişnuia să se retragă în fiecare vară.

Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit la 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani. În urma sa a rămas o carieră actoricească şi regizorală, contestată de unii şi adulată de alţii, dar fără drept de apel una dintre cele mai bogate. Din 1954, Sergiu Nicolaescu a regizat peste 50 de filme de lung metraj şi a jucat în zeci de producţii. 

Sergiu Nicolaescu n-a rezistat decât câteva luni la Şcoala Navală din Constanţa. Intrase primul pe listă în septembrie 1947 şi era comandant de companie, însă a părăsit şcoala de ofiţeri fără să dea nicio explicaţie. Tatăl său fusese arestat în ianuarie 1948, dar încă un eveniment dramatic avea să marcheze lunile petrecute la Marină. 

FOTO Ultimul drum la mare. Sergiu Nicolaescu şi-a vizitat casa de vacanţă din 2 Mai înainte de Crăciun
FOTO Ultimul drum la mare. Sergiu Nicolaescu şi-a vizitat casa de vacanţă din 2 Mai înainte de Crăciun

Vila din localitatea 2 Mai FOTO Mariana Iancu

Deşi a mărturisit că dintotdeauna şi-a dorit să devină marinar, Sergiu Nicolaescu a recunoscut în interviul acordat revistei „Marea Noastră“ că n-a mai făcut faţă tensiunii care se instalase în Marină, din cauza regimului comunist.

El a părăsit Şcoala Navală din Constanţa în primăvara anului 1948. Arestarea tatălui său, dar şi a unuia dintre camarazii săi apropiaţi, l-au marcat pe viitorul regizor.

Cu un anumit coleg din Şcoala Navală, Sergiu Nicolaescu avea să se întâlnească însă într-o postură inedită: la realizarea filmului „Mihai Viteazul“. Mihai Crişan făcea parte din cercul său de prieteni de la Marină şi a fost directorul de producţie al peliculei.

Interviul este luat de preşedintele Ligii Navale Române, Laurenţiu Mironescu, fiind publicat în ediţia din iulie 2012.

Iată ce scrie Laurenţiu Mironescu, în prefaţa interviului:

„Dintre toate filmele lui Sergiu Nicolaescu, «Zile Fierbinţi» mă loveşte cel mai tare. Pentru că este despre vapoare. Vapoare româneşti. Despre lumea noastră dispărută.

În film, Sergiu Nicolaescu este Mihai Coman, directorul Şantierului Naval Constanţa, angajat într-o cursă contra-cronometru pentru finalizarea mineralierului Bocşa. Pentru dramatism, mineralierului îi lipsea taman elicea.

Pe parcursul filmului se derulează conflictul între directorul Sergiu şi un birocrat de la centrală care dorea din suflet o elică din import, mai precis Japonia. Normal, piesa din Japonia nu soseşte la timp, dar motonava Bocşa iese în termen, cu elicea turnată de ai noştri, în şantier.

Ca în orice film de actualitate din perioada ante 1989, partidul, secretarul de partid omenos, prim-secretarul curajos şi corect sunt ingrediente indispensabile.

FOTO Aventura de marinar a lui Sergiu Nicolaescu. „Era tare cuminte şi cam nătăfleţ“
FOTO Aventura de marinar a lui Sergiu Nicolaescu. „Era tare cuminte şi cam nătăfleţ“

Sergiu Nicolaescu, elev la Şcoala Navală din Constanţa FOTO Marea Noastră

Chiar şi aşa, schimbul de replici purtat, normal, de Sergiu Nicolaescu, este extrem de curajos pentru anul turnării, 1975: «Economiile le facem pentru oameni, nu împotriva lor şi dacă nu te conduci după acest principiu, atunci toată economia pe care o faci e pură demagogie»; «Pânză, tovarăşe director general, să acoperim materialele ruginite din curte şi gardul vechi»; «De ce sunt oamenii ăştia aşa prost îmbrăcaţi, chiar şi inginerii»; Secretarul de partid: «În anonima asta scrie că la dumneata în casă locuieşte o fată tânără»; Sergiu Nicolaescu: «Săracu’ de tine, că trebuie să te ocupi şi cu mizeriile astea». Nu-mi dau seama cum au scăpat la cenzură.

De atunci, filmul «Zile Fierbinţi» a fost dat în reluare de câteva ori. Astăzi, mineralierul Bocşa, navă de 55.000 tone deadweight - a treia din serie, după motonava Tomis şi motonava Bârlad - este de mult tăiat.“

INTERVIUL DIN MAREA NOASTRĂ, IULIE 2012

„Dintotdeauna am vrut să mă fac marinar“

- Cum a fost, domnule senator, treaba cu „Zile Fierbinţi“?

- Domnule, a fost treabă serioasă cu filmul acesta… E o poveste întreagă, în condiţiile în care n-am avut nicio intenţie să-l fac. Am fost chiar nevoit, oarecum.

- Păi, de ce?

- Ei, vedeţi dumneavoastră, Dumitru Popescu, responsabilul cu cenzura în perioada respectivă, îmi blocase alt proiect, Osânda, un film pe care ţineam să-l fac în mod deosebit. La un moment dat, directorul Casei de Filme 5, un domn Fernoagă, îmi spune: „Domnule, de ce nu faci un film de actualitate? Poate aşa sensibilizezi barajul ăsta la Osânda“. Şi, zis şi făcut, mă apuc de „Zile Fierbinţi“, care nu era, de fapt, „Zile Fierbinţi“…

- Cum aşa?

- Era, la momentul respectiv, un scenariu al lui Francisc Munteanu, „Copacii mor în picioare“. L-am luat şi l-am adaptat şi aşa a ieşit filmul, deşi chiar şi forma de final a suportat multe modificări. Culmea e că la vizionare, Dumitru Popescu a aplaudat în picioare: „Extraordinar, fantastic… asta da actualitate“. Eu, care ştiam exact ce făcusem, mă uitam tâmp la el.

Istoria controversei strânită de moartea lui Sergiu Nicolaescu

- La ce vă referiţi, ce făcuserăţi, adică?

- Filmul a avut multe învârtite. La momentul ăla, chiar am riscat, am avut mare curaj. Dacă vă mai aduceţi aminte, la un moment dat, prin curtea şantierului treceau mai mulţi muncitori cu pancarte, bucăţi de lozinci. Toate erau cu fundul în sus. Sau în film, la un moment dat, mă duc la Mircea Albulescu acasă.

- Albulescu, prim-secretarul?

- Albulescu, prim-secretarul, da. Ei, la un moment dat, intră copilul lui Albulescu şi întreabă: „Tată, e adevărat că Dumnezeu nu există?“ Iar Albulescu rămâne încurcat, nu răspunde. Asta este o scenă care a căzut, am tăiat-o, cum au fost şi altele, de altfel. Finalul era cu totul schimbat, în final, eu muream… vă aduceţi aminte, călăream prin mare. Muream, că aveam crizele alea de inimă din film, iar călăritul prin valuri arăta ca o eliberare… Iar după asta, Elena Ceauşescu ar fi botezat o navă, nimeni alta decât Independenţa, navă care după 2 ani se duce la fund. Şi asta s-a schimbat, au căzut la montaj.

- Interesant. Era păcat să muriţi în film, totuşi...

- Da… Oricum, e un film la care eu ţin, e un film cinstit. L-am turnat în 21 de zile, un record absolut. Cristian Tudor Popescu a vorbit urât de el, a spus că e un film comunist, despre comunişti, ceva de genul asta. M-a deranjat, îţi spun sincer. I-am zis că n-a văzut filmul, doar atât i-am zis …

- Mie mi-a plăcut. Eu sunt subiectiv, e drept. Dar dumneavoastră cum de-aţi ajuns la Marină tocmai din Timişoara? Ştiţi că aţi fost coleg cu preşedintele de onoare al Ligii, viceamiralul Ilie Ştefan? De la el ştiu că aţi intrat primul la examen.

- Da, aşa e. Eu am făcut liceul la Timişoara, la Liceul Diaconovici Loga. Dintotdeauna am vrut să mă fac marinar, de mic copil. Ştiam navele de război, caracteristicile, numărul de echipaj, armamentul, tunurile, lungime, lăţime. Cum era Bismark, cum era Prince of Walles… bătăliile navale, tot. Da, am intrat primul pe ţară, primul pe şcolile militare.

- Şi de ce aţi plecat?

- Tatăl meu a fost arestat. Eram copil de burghezi, aşa eram perceput atunci… Şi după ce a fost arestat tatăl meu, a fost foarte clar că trebuie să plec, era şcoală militară, era comunism deja. Şi am profitat de o hiperstensiune pe care am avut-o de tânăr şi am plecat medical. De acolo m-am angajat muncitor, la uzinele încă Ford, în Floreasca, iar din vara lui 1948 am dat examen la Politehnică şi, în 1952, am ieşit inginer. Aşa a fost să fie.

- Deci aşa cu „Zile Fierbinţi“...

- Da. Asta a fost cu „Zile Fierbinţi“… Mai e ceva care mi-a rămas în minte. La filmări intram, ieşeam dintr-un vapor. În lucru, se muncea acolo. Acolo am văzut pentru prima oară undeva scris cu creta pe tabla navei: „Jos Ceauşescu“… Ştergeam repede să n-avem probleme. Dar acolo am văzut prima oară aşa ceva.

 În 1952, a absolvit Universitatea Politehnică Bucureşti ca inginer mecanic.14 ani mai târziu în anul 1966 a debutat în cinematografie cu filmul “Dacii”. Marele regizor a fost în  primele rânduri ale Revoluţiei din decembrie 1989 şi a fost senator al României între 1990 şi 2004. În 2008, Nicolaescu a fost reales parlamentar. 

În decembrie 1989, în timpul Revoluţiei, Sergiu Nicolaescu a apărut la televizor, printre primii, în după-amiaza căderii lui Nicolae Ceauşescu.

Sergiu Nicolaescu
Constanţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite