De ce n-a călcat nicio femeie pe Muntele Athos din secolul al XV-lea. „Călugării ar opri şi zburătoarele de parte femeiască“
0
Muntele Athos, locul interzis cu desăvârşire femeilor, este, după descrierea unui mare cărturar român, Edenul pământesc.
O frumoasă descriere a Muntelui Athos, tărâmul pustnicilor şi al călugărilor, a fost făcută în anul 1882 de Teodor T. Burada, folclorist, etnograf şi muzicolog român, membru al Academiei Române.
Reportajul, publicat într-o revistă a vremii apărută sub patronajul lui Grigore Tocilescu, se află acum la dispoziţia publicului pe Biblioteca Digitală a Bucureştilor.
Expediţia a avut loc în anul 1882, călare pe un catâr. Despre Muntele Athos, aflat la sudul Macedoniei, aflăm că are „o poziţiune pitorescă, încântătoare. E acoperit de jaduri răcoroase şi grădini pline cu flori şi pomi roditori. Legumile pe cât şi fructele ajung la o mărime de necrezut; aşa am văzut păstăi de fasole de o lungime până la patru palme domneşti, încât din două păstăi poţi face o mâncare pentru mai mulţi omeni; cât despre bostănei (dovlecei) ei ajung la o lungime colosală, aprope până la un col şi jumătate. Poma (strugurele) care se cultivă în mare câtime, ajunge iarăşi la o mărime de bobiţi aprope cât aceea a unei prune, şi este de o dulceaţă ca mierea. Piersicele ajung până la mărimea unui mer domnesc, şi smochinele din acest munte sunt vestite prin mărimea şi bunătatea gustului lor. În genere, această regiune este bine cuvântată de natură şi nu fără temeiu a ales-o călugării drept adăpost a vieţii lor“, descrie regiunea Teodor Burada.
Marea, continuă el, este la fel de darnică. Este plină de peştii cei mai gustoşi. „În genere, această regiune este binecuvântată de natură şi nu fără temei a ales-o călugării drept adăpost al vieţii lor“.
Muntele Athos FOTO http://marturieathonita.ro/
Poştă, telegraf şi atelier de fotografie
Capitala este Careia sau Caries, o comună la fel de încântătoare. Locuitorii ei sunt toţi negustori, având fiecare magazii cu obiectele necesare într-o gospodărie. Unii dintre ei vând iconiţe, cruciuliţe din sidef, de os sau lemn de chiparos, dar şi alte lucruri bisericeşti, lucrate foarte frumos de sihaştri.
În centrul oraşului se află casa administraţiei centrale a comunităţii religioase din Sfântul Munte, iar fiecare mănăstire are câte un reprezentant numt epistat.
În Careia se mai găseau un birou de poştă şi telegraf şi un atelier de fotografie. În vechime, aici era şi o şcoală unde se învăţa teologia.
Bir către turci
Orânduirea muntelui era încredinţată autorităţilor turceşti, care se compunea dintr-un caimacan, un poliţist, un vameş şi 10 soldaţi. Era obiceiul care oricine venea să se închine la Sfântu Munte să treacă la Careia „să-şi arate teşchereaua Caimacanului şi să vadă şi pe epistaţi“. Toate mănăstirile plăteau annual guvernului turc suma de 625 de lire otomane.
El face şi o scurtă istorie a Muntelui Athos. Cândva, pe vârful cel mai înalt al peninsulei s-a ridicat un altar închinat lui Jupiter, de la care muntele a primit numele Athous. În secolul XI-lea, peninsula a devenit lăcaşul mai multor mănăstiri, devenit Sfântul Munte.
Înainte de a ajunge în munte, spune povestitorul, se văd la baza peninsulei urmele canalului pe care Xerxes, imperatorul Perşilor l-a săpat după ce flota lui Mardonius a fost nimicită în anul 494 în anul 494 înainte de Christos de către furtunile ce se nasc.
Vechii locuitori ai peninsulei erau greci, dar şi barbari, care au venit atraşi de bogăţiile insulei.
Muntele Athos FOTO http://marturieathonita.ro/
Primii călugări
Primii călugări bizantini au ajuns la Muntele Athos în secolul IX. Ei au zidit mănăstirea Xeropotam, deşi alte izvoare istorice spun că mănăstirea Lavra ar fi cea mai veche.
Din aceaşi lucrare aflăm că Împăratul Constantin Monomac, în anul 1406, a introdus un regulament prin care interzice femeilor să vină la Muntele Athos. Interdicţia, culmea, privea şi animalele. Teodor Burada povesteşte că atâta timp cât a stat la Sfântul Munte nu a văzut niciun „animal de parte femeiască: precum vaci, capre, epe, mâţe, nici măcar găini. Dacă călugării ar fi stăpâni şi pe văsduh, ar opri desigur şi păsările sburătoare de partea femeiască să profaneze aerul repirat de ei“, spune el.
Restricţia a fost impusă, potrivit izvoarelor, din cauza faptului că unii călugări tineri au fost seduşi de femei care se dădeau ciobani şi urcau la chilii pentru a-i corupe şi a întreţine relaţii sexuale cu ei.
Lucru vrednic, adaugă Burada, de luat aminte, este că nici turcii nu au voie să locuiască cu femeile lor în sfântul munte.
Pe Muntele Athos în anu 1992 de aflau următoarele mănăstiri: Lavra, Caracal, Filoteu, Ivir, Cotlomuş, Stavronichita, Pantocrator, Vatoped, Castamanit, Duheriu, Csenof, Esfigmen, Xeropotam, Simopetra, Sf. Pavel, Dionisiu, Chilindar Zograf şi Sf Pantelimon.
Pe lângă mănăstiri se mai află şi schituri, dintre care două erau româneşti: Lacu şi Prodomu.
Teodor T. Burada (1839-1923) Sursa foto wikipedia.org
Teodor Burada s-a născut la 3 octombrie 1939, la Iaşi, Face studii complexe şi cu orientări diferite: Şcoala Militară de Artilerie din Iaşi (1857), Academia Mihăileană (1858-1860), Facultatea de drept (1858 - 1861) şi apoi studii muzicale la Conservatorul de Muzică din Paris (1861 - 1865). În paralel, a urmat Şcoala de Poduri şi Şosele din Paris şi Facultatea de drept din capitala Franţei.
Debutează în publicaţia „Almanahul muzical”. Membru al Junimii din anul 1878, Teodor Burada activează mai ales în cadrul Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi, al cărei preşedinte este timp de mai mulţi ani şi colaborează la „Convorbiri literare”, „Arhiva”, „Revista pentru istorie, arheologice şi filologice” şi „Românul”. Îşi câştigă existenţa lucrând, totodată, ca magistrat şi profesor la Conservatorul de Muzică din Iaşi.
Preocupările în domeniul istoriei literare se concretizează în cărţile: „Istoria teatrului în Moldova” (I-II, 1915-1922) şi „O călătorie în Dobrogea” (1880).
A fost, de asemenea, un foarte bun violonist care susţinea recitaluri şi concerte în ţară şi peste hotare. A realizat culegeri de folclor, cercetări de arheologie, etnografie, istorie, filologie, bizantinologie.
Teodor Burada a murit la 17 februarie 1923.
Pe aceeaşi temă:
FOTO Fascinantele chipuri ale Dobrogei, la început de secol XX
FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei
Se încarcă comentariile...
