Amintirea de neşters din localitatea 23 August: „Noi ne-am obişnuit cu numele satului, nu văd de ce ar trebui schimbat. Nu tot ce se schimbă este bun“
0
Locuitorii satului dobrogean 23 August se consideră privilegiaţi pentru aşezarea lor de pe litoral, dar şi pentru numele istoric ce evocă sărbătoarea naţională a României de pe timpul comunismului.
Fosta sărbătoare naţională are o amintire de neşters în Dobrogea. O localitate situată chiar la şosea, pe Drumul Naţional 39 ce leagă Constanţa de Mangalia, poartă numele de 23 August, în amintirea marelui eveniment de la 1944. „Nu este o sărbătoare comunistă, este data la care România a întors armele împotriva ocupaţiei naziste“, pune lucrurile la punct viceprimarul comunei 23 August, Dănuţ Truşcă. Este localnic get-beget, iar numele aşezării sale nu îl deranjează câtuşi de puţin.
Ca fiu al satului este chiar mândru că denumirea aminteşte de o decizie istorică pe care o consideră benefică pentru România. Iar ca edil, ideea schimbării numelui localităţii este nu doar inoportună, ci şi generatoare de birocraţie şi complicaţii administrative. „Câte acte ar trebui schimbate, toate documentele de identitate ale localnicilor etc. Mi se pare o chestiune inutilă. Oamenii nu-s deranjaţi de nume, nu există o mişcare în sensul acesta. A fost un curent la un moment dat pentru schimbarea denumirii în «Unirea», dar nu a prins. În fond, 23 August este o zi importantă în istoria noastră“, consideră viceprimarul Truşcă.
Împăcaţi cu trecutul
Unul dintre înţelepţii satului, profesorul de română Crinu Popescu, a fost împăcat dintotdeauna cu numele localităţii care s-a chemat întâi Tatlageac, apoi Domniţa Elena şi pe care comuniştii au decretat-o 23 August. Profesorul Crinu este muscelean care a lăsat Argeşul prin anii '60, pentru o tătăroaică din Dobrogea. Pe Şucuran a cunoscut-o în tabără la Rucăr, ea era învăţătoare venită cu copiii, el profesor. A luat-o de nevastă şi acum sunt bunicii unui student la Marină, Narcis, pe care vor să-l vadă la casa lui.
„Satul se chema deja 23 August când am venit noi aici. În acei ani era o mândrie să porţi numele ăsta, era mare sărbătoare pe-atunci... Eram toţi tineri, entuziaşti, activi, munceam cu avânt, credeam în ceea ce făceam. Serbam şi noi ca toată lumea, cu defilări, ne duceau pe toţi la Constanţa, apoi făceam mese câmpeneşti. A fost şi Ceauşescu pe aici în ziua de 23 August, dar mergea pe câmp, vizita CAP-ul, nu trecea prin sat. Era mereu cu câinele după el, ţinut în lesă, unul mare, maro. Noi ne-am obişnuit cu numele de 23 August, nu vedem de ce-ar mai trebui schimbat. Nu tot ce se schimbă este bun“, spun bătrânii.
Satul fără raţie
La marginea satului, maşinile opresc la ţăranii care vând legume şi fructe, în micul târg improvizat lângă şoseaua unde se circulă sălbatic. Periodic aici sunt accidente cumplite, provocate de viteză şi neatenţie. „Câte-am văzut aici... Nu ne e frică, se poate întâmpla şi în casă să mori. Şi altfel cum să ne vindem marfa? Muncim întruna şi vindem pe nimic. Ştiţi cât ne-a costat apa luna trecută? 400 de lei. Iar roşiile le dau şi cu 1 leu kilogramul. Dacă am noroc, vând câteva kile pe zi. Faceţi socoteala să vedeţi când ne scoatem banii“, este nemulţumită Lenuţa, precupeaţa de la 23 August.
Colegii ei de tarabă, Costică şi Ion, se laudă cu marfă bună, dar ce folos, dacă o dau aproape pe degeaba. Aşa că asta cu numele satului îi lasă indiferenţi. „Dar să ştiţi că noi suntem privilegiaţi. Stăm pe litoral, între staţiuni, avem plajă, cât om mai avea. Înainte, pe vremea comuniştilor, n-aveam raţie, că eram pe drumul litoralului, lângă Olimp şi Neptun, pe unde veneau toţi tovarăşii. La noi, la Tuzla, la Costineşti, în satele astea de la mare, luam ulei, zahăr, făină, lapte de la magazin când voiam, fără nicio restricţie. Mai veneau şi de pe la Constanţa să ia şi ei, pe sub mână, câte ceva“, spune Costică.
Atracţiile de la 23 August
Satul este una dintre comorile ascunse ale litoralului românesc. Are o plajă sălbatică, preferată de nudişti, pentru care mergi vreo 3 kilometri pe un drum pietruit. Un complex rezidenţial de lux s-a ridicat pe faleză, un centru sportiv ultramodern este construit spre Moşneni, aproape de plajă există o mănăstire ortodoxă şi un centru budist, iar toate cherhanelele şi cramele faimoase din zona Olimpului aparţin tot 23-ului.
Cea mai „exotică“ podgorie aparţine franţuzoaicei Anne Marie Rosenberg, descendenta unor evrei înstăriţi din Moldova, emigraţi înainte de Cel de-al Doilea Război Mondial. Într-o română cu parfum franţuzit, stăpâna de la Clos des Colombe ştie exact ce s-a întâmplat în România la 23 August. „Cred că pe cei tineri nu îi interesează astfel de detalii, ei aşa s-au născut, în localitatea numită 23 August. Iar pentru cei bătrâni e prea târziu să mai schimbi ceva. Am clienţi care mă întreabă: «Dar totuşi, să se cheme 23 August?». Eu voi sta aici până la sfârşitul vieţii. Am venit în 2001 atrasă ca de magnet, locul m-a ales pe mine şi rămân aici pentru totdeauna, indiferent cum s-ar numi“.
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
