Sacrificiile primilor piloţi militari de avioane cu reacţie. Lipsa de experienţă şi nesăbuinţa aviatorilor tineri, cauze ale catastrofelor

Sacrificiile primilor piloţi militari de avioane cu reacţie. Lipsa de experienţă şi nesăbuinţa aviatorilor tineri, cauze ale catastrofelor

Aterizare eşuată a unui Mig-15               Sursa foto: flythebush.blogspot.com

În zilele noastre, piloţii români de avioane subsonice şi supersonice sunt foarte bine cotaţi printre aliaţii din NATO, însă puţini ştiu că experienţa generaţiilor de aviatori a fost clădită cu multe sacrificii. Perioada de pionierat a aviaţiei reactive din România este o etapă neagră din istoria aeronauticii militare româneşti, iar o dovadă clară o reprezintă bilanţul pierderilor suferite de baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu.

Ştiri pe aceeaşi temă


Catastrofele aeriene au apărut încă din primul an de prezenţă pe aerodromul dobrogean, 1955 fiind anul mutării la Mihail Kogălniceanu a Regimentului 172 de la Ianca, judeţul Ialomiţa. Unul dintre motivele redislocării unităţii de aviaţie a fost fuga în Turcia a unui hidroavion He-114 de la Palazu Mare.
 
Piloţii români nu aveau decât trei, patru ani de experienţă în zborul cu avioane reactive, cumpărate de statul român din Uniunea Sovietică.
 
”Două accidente aeriene au avut loc în anul 1955, soldate cu pierderea a trei piloţi, a două avioane, dar şi demoralizarea personalului navigant şi tehnic. ”În aviaţie a învăţa din greşelile altora nu a fost şi nici nu va fi o regulă. Poate pentru că piloţii cred, la un moment dat, că pot face orice. Atunci noi eram la începuturile zborului pe avioane reactive, iar avionul MIG-15, a fost un avion care nu prea înghiţea greşelile în tehnica de pilotaj, fapt ce a făcut ca după venirea celorlalte tipuri de avioane reactive, să avem zburatori care puteau concura cu orice pilot din oricare aviaţie a lumii. Aceasta s-a vazut bine după decembrie 1989”, scrie comandorul de aviaţie Moise Filipaş, în lucrarea ”Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare”.
 
Acestea nu au fost însă primele catastrofe în care au fost implicaţi piloţi de avioane cu reacţie
 
Seria neagră a accidentelor a început în toamna anului 1954, când Regimentul 172 era dislocat temporar pe aerodromul Siliştea - Gumeşti. Locotenentul major Ion Ioniţă, cap de formaţie, şi lt.maj. Ion Ghiţu, coechipier, au decolat cu două avioane Mig-15, pentru a executa un exerciţiu de luptă aeriană deasupra localităţii Costeşti. Ghiţun nu s-a întors la aerodrom, a intrat cu avionul în pământ la 15 septembrie 1954 pierzându-şi viaţa. Comisia de anchetă nu a stabilit cauza clară a  producerii catastrofei şi doar s-a presupus că a fost o angajare sau că pilotul nu a avut masca de oxigen pe figură şi a leşinat.
 
După numai 15 zile, la 30 septembrie 1954, au decolat tot de la Siliştea - Gumeşti, căpitanul Apostică Ghiur, cap de formaţie, şi locotenentul Ion Bănică, coechipier, cu două Mig 15, într-o misiune de navigaţie pe traiect. ”La înapoiere, în apropierea aerodromului, locotenentul Bănică a părăsit formaţia fără a cere permisiunea şi a intrat în pământ. Comisia de anchetă nu a putut stabili nici de această dată cauza producerii catastrofei, presupunând, la fel ca în cazul anterior, că pilotul a scos masca de oxigen de pe figură, la o înălţime mai mare de 4000 de metri şi a leşinat”, scrie comandor av. (r) Dumitru Cristian (Foto jos), în cartea ”Aviaţia - Fascinaţie şi risc”.
 
Sursă foto: Arhiva personală Dumitru Cristian
   
     
În vara anului 1955, Regimentul 172 a fost adus la Mihai Kogălniceanu 
 
La puţin timp după instalarea pe aerodromul de bază Mihail Kogălniceanu, pe 2 august 1955, căpitanul Apostică Ghiur, instructor în cabina din spate, şi locotenentul Sacicov Gavrilă, în cabina din faţă, cu Uti-Mig-15, au decolat pentru a executa zbor instrumental cu cabina acoperită. ”La decolare, dovedind lipsă de pregătire, au desprins avionul de pe pistă la viteză mai mică faţă de cea normală, avionul s-a angajat şi ambii piloţi şi-au pierdut viaţa. Comisia de anchetă a stabilit cu uşurinţă cauza catastrofei”, relatează comandor av. (r) Dumitru Cristian.
 
După 36 de zile, la 7 septembrie 1955, avea să îşi piardă viaţa, din cauza teribilismului, locotenentul Ioan Platogea Ioan, pilot tânăr, în al doilea an de instrucţie.
 
”A decolat cu un avion Mig-15 şi în loc să zboare spre zona care i-a fost repartizată, a zburat către satul său natal, Reviga, unde a executat un razmut (zbor orizontal la înălţime foarte mică n.r.) ca să arate consătenilor lui cât de formidabil pilot este el pe un avion cu reacţie. Zgomotul avionului a scos oamenii din case. A repetat razmutul pentru ultima dată deoarece a percutat pământul în mijlocul satului, sub privirile năucite ale părinţilor, ale rudelor, ale fetei cu care urma să se căsătorească, ale consătenilor săi. Comisia a stabilit uşor cauza producerii catastrofei: indisciplină!”, scrie autorul cărţii ”Aviaţia - Fascinaţie şi risc”.

 
O dublă catastrofă aeriană care a umbrit activitatea bazei aeriene de la Kogălniceanu a avut loc pe data de 25 ianuarie 1957. Şi-au pierdut viaţa locotenentul major Ludovic Cociş, cap de formaţie, şi locotenent Dumitru Babone, coechipier, care decolaseră cu două avioane Mig-15 într-un zbor de navigaţie pe un traiect la joasă înălţime. 
”Aceştia au decolat în formaţie cu Mig-15, având misiunea de a executa un raid Kogălniceanu-Tulcea-Brăila-Hârşova-Kogălniceanu. În unele zone, mai ales în văi şi în zona fluviului Dunăre, erau porţiuni de ceaţă. Lt. maj. Cociş, care era capul de formaţie, a schimbat înălţime de zbor coborând la travers Hârşova, pentru a ieşi sub plafon. Din cauza ceţii groase au luat contact cu solul aşa cum zburau în formaţie. Efectul a fost cât se poate de neplăcut, în special pentru personalul navigant, până la terminarea cercetărilor şi aducerea la cunoştinţă a concluziilor comisiei de anchetă”, scrie Moise Filipaş, în”Scurt istoric al Regimentului 57 Aviaţie Vânătoare”.
”Cei doi piloţi şi-au pierdut viaţa stupid, neprofesionişti, neantrenaţi, lipsiţi  total de calităţile necesare unui pilot. Când am simţit de această dublă catastrofă, m-am simţit vinovat  de decesul lui Babone, pentru faptul că m-am înşelat în aprecierea calităţilor lui, în zborul pe care l-am făcut cu el, când era elev, ca să constat dacă trebuie opărit de la zbor atunci, poate trăia şi astăzi”, mărturiseşte, în cartea sa, comandorul av. (r) Dumitru Cristian.
 
 
Anii '50 s-au încheiat cu încă o tragedie. Pe data de 3 decembrie 1958, comandantul Regimentului 57 aviaţie vânătoare, maiorul Oliviu Târnăveanu, cap de formaţie, şi locotenentul major Dumitru Toma, coechipier, au decolat în formaţie cu avioane Mig-15. Târnăveanu a desprins aparatul de pe pistă la viteză mai mică decât cea normală, s-a angajat şi la contactul cu pista betonată pilotul şi-a pierdut viaţa. ”Coechipierul său nu s-a grăbit, a deslipit avionul la viteză normală şi pista fiind blocată a aterizat pe aerodromul de rezervă Borcea. Comisia de anchetă a stabilit drept cauză a catastrofei de aviaţie greşeală în tehnica de pilotaj”. (”Aviaţia - Fascinaţie şi risc”, autor comandor av. Dumitru Cristian)

 
Din 1954, până la sfârşitul deceniului, baza aeriană Mihail Kogălniceanu pierduse opt piloţi şi şase aparate subsonice Mig-15. Următoarea catastrofă a fost după patru ani de la ultimul sacrificiu uman, cel al maiorului Târnăveanu. 
 
În 1962, la 12 iunie, maiorul Gheorghe Săvoiu, cap de formaţie, şi locotenentul Stănilă Gheorghe, coechipierul acestuia, au decolat cu două avioane Mig-15 într-un zbor pe traiect. ”Stănilă, la începerea rulajului de la locul de pornire, a fost oprit de către tehnicul de avion, deoarece nu semnase pentru luarea avionului în primire. Fiind întârziat, grăbit, a închis cupola dar a omis să o ermetizeze. După decolare, la aproximativ 200 de metri înălţime, cupola s-a deschis şi pilotul în loc să reducă viteza şi să menţină înălţimea, a împins de manşe şi a intrat în pământ în curtea gospodăriei agricole din comuna Grădina, judeţul Constanţa, la 15 kilometri nord de aerodrom”, povesteşte Dumitru Cristian.

 
La 4 februarie 1965, a fost înregistrat primul accident aviatic cu o aeronavă supersonică, Mig-21, nou intrată în dotarea aviaţiei române. Protagonist a fost căpitanul Costache Ciuraru, aflat la un zbor de antrenament în vederea tragerilor cu rachete aer-aer, pe un tronson special stabilit, la 15.000 de metri înălţime, cu viteză supersonică. 
 
Iată cum relatează comandorul av. (r) Dumitru Cristian episodul morţii stupide de care a avut parte colegul său:
”După terminarea misiunii în zbor către aerodrom, sub 4.000 de metri înălţime, a scos vizorul de la casca etanşă şi în loc să îl prindă în paftaua special montată pe hamul paraşutei l-a aşezat pe picioarele sale, pe principiul merge şi aşa. La vericala aerodromului, la 500 de metri înălţime, la virajul pe stânga vizorul a alunecat pe picioare şi a pătruns între manşe şi cuva scaunului. Fiind un pilot în formare, nu a sesizat  cauza pentru care manşa se blocase şi nu mai făcea cursa înapoi completă pentru scoaterea Mig-ului din coborâre. Avionul nu a mai putut fi redresat din coborârea în care s-a înscris după virajul executat la verticală şi a intrat în pământ la un kilometru travers de pistă. Indisciplina pilotului a fost cauza producerii catastrofei aeriene.”
La 12 iunie 1975, au murit într-un accident aviatic locotenent colonelul Aurel Pop, aflat în cabina din faţă a unui a unui avion supersonic Uti-Mig-21, şi locotenent colonel Dumitru Bulancea, în canina din spate, după o deplasare la aerodromul militar Gearmata unde au executat zbor pe traiect la distanţă maximă, cu aterizare pe un alt aerodrom pentru refacerea capacităţii de zbor. ”La înapoierea lor la Mihail Kogălniceanu, la virajul patru, din neatenţie, Pop a depăşit axul pistei şi în loc să repete venirea la aterizare, fără să ţină seama de faptul că avionul zbura cu viteză mică, cu trenul şi flapsul scos, pentru remedierea greşelii a înclinat foarte mult avionul şi a creat suprasarcină la acel viraj. Avionul s-a întors pe spate şi a intrat în pământ la 4 kilometri faţă de pragul pistei, decolare, aterizare. Ambii piloţi şi-au pierdut viaţa”, scrie Dumitru Cristian.

 
La 20 mai 1976, maiorul Dumitru Costache a murit în timpul unui zbor demonstrativ, cu un avion reactiv supersonic Mig-21. Înlocuise în ultimul moment pilotul care se antrenase special pentru acest eveniment. Costache efectuase un singur antrenament în dimineaţa acelei zile, în timp ce se executa sonda meteorologică. La aterizare, după zborul demonstrativ, a luat contact cu pista în mod incorect. Aflăm din relatările comandroului Dumitru Cristian că Dumitru Costache a încercat să îndrepte greşeala cu mişcări ale manşei în contratimp şi din izbitura avionului în pista betonată, pilotul a fost catapultat şi a decedat în contactul cu aceasta.
 
Tot în 1976, pe 13 iulie, a murit locotenentul Ştefan Radu, pilot aflat în primul său an de instrucţie. Era planificat să execute cu un avion reactiv supersonic Mig-21 două zborur deasupra localităţii Nuntaşi. În loc să execute exerciţiul stabilit, a făcut 2-3 treceri în razmut, de la est spre vest, deasupra unei clădiri în care funcţiona un restaurant. ”Când a întors avionul pe spate, l-a scăpat de bot şi a intrat în pământ exact pe verticală, exact ca o bombă, făcând un crater adânc de 3 - 4 metri şi diametrul de 4-5 metri. Indisciplina pilotului a fost cauza accidentului.” (Dumitru Cristian, ”Aviaţia - Fascinaţie şi risc”)
 
La 18 octombrie 1977, locotenentul Ilie Istrate, cu un avion supersonic Mig-21, în timp ce executa o interceptare pe timp de noapte, la joasă înălţime, 1.500 - 2.000 de metri, zburând paralel cu braţul Sfântu Gheorghe, între Dunavăţ şi Mahmudia, a dispărut de pe ecranul radio-locaţie deoarece a ieşit din raza radarului. Avionul micşorase înălţimea de zbor. Aparatul a zburat în linie dreaptă într-o uşoară pantă de coborâre, 7 - 8 kilometri, a percutat pământul la un unghi foarte mic, 10 - 15 grade, şi pilotul şi-a pierdut viaţa. 
 
Comisia de anchetă a concluzionat incorect, crede comandorul Dumitru Cristian, că a fost posibil ca radiolocatorul de bord să fi încadrat o ţintă de pe sol, după care ar fi zburat avionul. ”O altă presupunere, mai realistă, a fost aceea că pilotul Istrate, pentru câteva secunde, şi-a pierdut cunoştinţa şi avionul a zburat guvernat doare de pilotul automat, cuplat în regim de stabilizare”, scrie Dumitru Cristian. 
 

 
Coincidenţă nefastă: în aceeaşi zi, 18 octombrie, dar doi ani mai târziu, locotenentul Traian Opriţa, pilot pe un Mig-21, după executarea unei misiuni, în timp ce se afla pe panta de aterizare, difuzorul de aer al motorului a aspirat o pasăre care a determinat oprirea acestuia şi implicit scăderea tracţiunii, reducerea vitezei, pierderea înălţimii şi impactul cu solul. Pilotul nu a mai avut timp să se catapulteze.
 
Tot cu un Mig-21 s-a prăbuşit, la 29 noiembrie 1984, locotenentul Mihai Roşu, la executarea virajului patru. A depăşit axul pistei şi, ca urmare a unei erori de pilotaj, a pierdut înălţimea şi a percutat pământul la 3.500 - 4.000 de metri de pragul pistei.
 
 
La 6 iulie 1992, a avut loc la Kogălniceanu prima catastrofă în care era implicat un Mig-29, avion supersonic din noua generaţie. În timp ce se pregăteau pentru un zbor demonstrativ programat deasupra aeroportului Băneasa, locotenent-colonel Ion Tudor, aflat în cabina din faţă, şi maiorul Adrian Edu, în spate, au murit după ce s-au prăbuşit în partea de nord a pistei.
 
La 1 martie 1994, s-a produs ultima catastrofă pe aerodromul constănţean, scrie Dumitru Cristian. ”Maiorul Ionel Vasile, pilot de Mig-29, a executat un zbor în zona dispusă la verticala localităţii Cobadin. Comisia de anchetă, după interpretarea parametrilor înregistraţi ai zborului, a constatat că pilotul a executat multe loopinguri, legate între ele. Probabil îşi propusese în mod nesăbuit să stabilească un record peronal, cu care să se poată lăuda, însă prilejul l-a ratat pentru totdeauna. Din cauza efortului supraomenesc prelungit, şi-a pierdut cunoştinţa şi avionul său a percutat pământul.” (”Aviaţia - Fascinaţie şi risc”, autor comandor av. Dumitru Cristian)
 
                                                                              Sursa foto: arpiaconstanta.ro
 
În memoria celor 20 de piloţi care şi-au pierdut viaţa în catastrofele aeriene de pe aerodromul militar Mihai Kogălniceanu, filiala ARPIA din Constanţa şi membrii filialei Cultul Eroilor, în colaborare cu ofiţeri din regiment, au ridicat un impunător monument în incinta cazărmii fostului Regiment 57 aviaţie vânătoare, care a fost dezvelit la 5 mai 2010.
 
 
 
citeste totul despre: