La pas prin Bistriţa în 1865. Cum descrie scriitorul englez Charles Boner micul burg săsesc din inima Transilvaniei
0
O vizită în Transilvania întreprinsă înainte de 1865 l-a determinat pe poetul şi jurnalistul englez Charles Boner să-şi pună experienţele pe hârtie. Vizita s-a materializat în volumul „Transilvania, produsele şi poporul său”, care descrie aproape în totalitate Ardealul din acele vremuri. Boner a poposit şi în Bistriţa-Năsăud, unde s-a arătat impresionat de saşii bistriţeni, de meşteşugurile de pe Valea Bârgăului sau de grănicerii din Năsăud.
O carte scrisă de un poet şi jurnalist englez vine să descrie în detaliu Transilvania din 1850, începând de la relaţiile dintre cele trei naţionalităţi care convieţuiesc în aceste ţinuturi: românii, saşii şi maghiarii, până la aspectul oraşelor, gradul de civilizaţie şi educaţie şi peisajele surprinse pe traseu.
Volumul, care se întinde pe 650 de pagini, poartă numele „Transilvania, produsele şi poporul său” şi reprezintă o descriere a vizitei scriitorului englez în Ardeal.
Scriitorul poposeşte în mai multe localităţi din Bistriţa-Năsăud, pe care le descrie în amănunt, codimentând povestirea cu personaje pe care le-a întâlnit pe traseu şi care l-au impresionat, dar şi cu detalii din istoria locală.
Coperta volumului semnat de Charles Boner (Foto: Charles Boner)
Despre Bistriţa spune că aproape toate străzile sunt drepte, iar clădirile sunt noi pentru acele timpuri. Acestea dadează din perioada 1836-1850, iar acest fapt se datorează unor incendii care au distrus câteva zeci de case. În urma acestor incendii, autorităţile locale au hotărât ca toate casele să fie construite din piatră, pentru a se feri de incendii.
„Fiecare eveniment organizat în oraş arată cât de înfloritor este acesta. Şcolile arată bine, iar meşteşugurile sunt înfloritoare. Deşi în 1554, o treime din locuitorii oraşului au murit din cauza ciumei, în 1560 începea construcţia unei biserici mari”, precizează Boner în volumul său.
Boner descrie şi legile din localităţile săseşti, româneşti şi ungureşti care erau diferite şi adesea se băteau cap în cap. De asemenea, acesta descrie şi o masă organizată de autorităţile locale săseşti din Bistriţa la care a participat.
„Ce m-a impresionat a fost fluenţa şi uşurinţa cu care fiecare dintre vorbitori îşi ţinea discursul. Mă îndoiesc că dacă ne refeream la un orăşel din Germania puteam vorbi asemenea abilităţi. Această uşurinţă a discursului îşi are originile în sistemul guvernării locale săseşti, care a fost unul dintre drepturile germanilor pe parcursul a şapte sute de ani”, crede scriitorul.
Jurnalistul şi poetul descrie saşii bistriţeni ca fiind buni şi primitori. Englezul s-a arătat impresionat de reprezentantul ţăranilor, care a ţinut un discurs coerent şi inteligent. Despre acesta, jurnalistul spune că a însoţit un deputat la Viena unde şi-a spus păsurile în faţa împăratului, asta în ciuda faptului că era un simplu ţăran, care a învăţat să scrie şi să citească abia când avea 25 de ani.
Printre locurile pe care le-a vizitat Boner s-a numărat şi Valea Bârgăului, unde s-a arătat impresionat de o tânără de doar 17 ani cu ochi albaştri, ce „nu aducea deloc cu o fiică de ţăran”.
Următoarea oprire a făcut-o la Năsăud, „o localitate românească, ce te uimeşte cu casele trainice şi frumoase şi prin oamenii de grad înalt”. Acest lucru se datorează, potrivit scriitorului, faptului că acolo era graniţa, iar ţinuturile erau populate cu grăniceri.
„Localitatea nu seamănă cu niciun oraş românesc din ce am văzut. Educaţia era de calitate, făcându-se investiţii majore în acest domeniu. Mai mulţi români au studiat la Viena pe banii Guvernului, pentru a preda elevilor din noile şcoli năsăudene. În Transilvania, printre români, oamenii educaţi pot fi număraţi pe degete atât de puţini sunt”, explică scriitorul.
Scriitorul s-a oprit şi la Rodna, o localitate despre care spune că a înflorit datorită minelor sale, care „sunt aici de pe vremea romanilor şi sunt încă operabile”. Boner se arată impresionat şi de biserica evanghelică din Herina, despre care spune că este una dintre cele mai interesante lăcaşuri de cult din ţară, din punct de vedere arhitectural.
Gravură a bisericii evanghelice din Herina, prezentată în carte (Foto: Charles Boner)
Vă mai recomandăm:
Multă vreme privilegiul de a locui în Cetatea Bistriţei le revenea doar saşilor, românii fiind toleraţi la marginea acesteia. Acest lucru s-a schimbat însă în secolul al XIX-lea, interdicţia de a locui în cetate fiind înlocuită cu cartierele, componenţa acestora fiind dictată de statutul social sau etnie.
Nu puţine au fost capetele încoronate care au vizitat de-a lungul timpului Cetatea Bistriţei. Dacă vizita unora a trecut neobservată, alţii au dus la moartea unor mai mari ai cetăţii. Este şi cazul conducătorului cetăţii Andreas Beuchel, care a fost decapitat în piaţa centrală, fiind acuzat că a dezertat în oştile lui Petru Rareş.
Printre capetele încoronate care au vizitat Cetatea Bistriţei de-a lungul vremii s-a numărat şi Regina Isabella, văduva lui Ioan Zapolya, care şi-a făcut apariţia la Bistriţa însoţită de fiul său, dar şi de un alai impresionant. Deşi a poposit la Bistriţa doar câteva zile, cetatea a cheltuit aproape 600 de florini, cât o casă impunătoare, pentru capriciile reginei.
Se încarcă comentariile...
