Holocaustul din Baia Mare: 6.000 de evrei înghesuiţi în vagoane de vită, trimişi spre Auschwitz-Birkenau

6000 de evrei au plecat in lagrele de exterminare din Germania

Evreii din Baia Mare, la fel ca mulţi semeni de-ai lor din Maramureş, au avut de pătimit în cel De-al Doilea Război Mondial. Erau trataţi mai ceva ca animalele, erau înfometaţi şi lăsaţi să moară fără ca nimănui să îi pese. Nu mai puţin de 6.000 de evrei au fost deportaţi în zilele de 31 mai, respectiv 5 iunie din vechea gară a Băii Mari, acum actualul Bulevard Bucureşti, în spatele Agenţiei Tarom.

La nivel de judeţ Maramureş au fost trimişi în lagărele de exterminare din Germania circa 31.000 de evrei. Sunt zone, cum este Vişeu de Sus, unde încă se păstrează fotografii ale evreilor, cu casele lor, cu sinagogile care existau. Peste tot în Maramureş sunt cimitire evreieşti, un exemplu fiind cel de la intrarea în localitatea Săpânţa. 

De altfel în actuala Gară a Băii Mari există amplasată şi o plăcuţă care să amintească de aceste deportări, un eveniment care a avut loc în luna mai a acestui an.

“În urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, Transilvania de Nord a fost anexată Ungariei şi armata maghiară a pătruns în zonele realipite, în Baia Mare la data de 7 septembrie.

Începând cu 21 aprilie 1944, prin ordinul ministrului de război, evreii au fost obligaţi să predea autorităţilor aparatele radio, s-a ordonat închiderea imediată a magazinelor, farmaciilor, cabinetelor medicale aflate în proprietatea evreilor şi transmiterea lor unor „specialişti creştini dispunând de suficient capital”. Evreii au fost de asemenea obligaţi să-şi înregistreze întreprinderile industriale, le-au fost sechestrate imobilele, terenurile agricole, animalele şi bunurile gospodăreşti.  

Începând de la data de 1 mai le-au fost reduse raţiile alimentare, li s-a interzis editarea unor lucrări beletristice şi ştiinţifice, frecventarea băilor publice etc. Evreilor din Baia Mare li s-a pretins predarea a 500 de cearceafuri, 200 de covoare, 200 de confecţii de blană, 300 de pături. 

Pentru strângerea bunurilor de la evrei au fost formate două grupe de cetăţeni conduse de Gergely Gyula, şeful grupării „Crucilor cu săgeţi” şi Nagy Jenő, şeful poliţiei locale”, a declarat Varga Szolt, de la Arhivele Nationale Maramures.

Acesta a mai adăugat că în judeţul Satu Mare au fost înfiinţate două ghetouri, unul în oraşul de reşedinţă al judeţului şi al doilea în oraşul Baia Mare. “La sfârşitul lunii aprilie 1944 Endre László s-a deplasat la Baia Mare pentru a da instrucţiuni pe teren referitoare la internarea evreilor în ghetouri. La consfătuirea care a avut loc la sediul Partidului Crucilor cu Săgeţi a participat Dr. Rosner István, locţiitorul primarului dr. Tamássy Károly, dr. Nagy Jenő, şeful poliţiei, Vajai Sándor, fostul secretar general al primăriei, căpitan dr. Várhelyi Tibor, comandantul legiunii de jandarmi, Gergely Gyula, preşedintele Partidului Crucilor cu Săgeţi pe Ardeal şi Moracsek József, preşedintele societăţii Baross.”

Participanţii conferinţei s-au deplasat apoi pe teren şi au găsit locul ghetoului pentru evreii din Baia Mare pe un teren viran cu 3-4 şoproane al Fabricii de sticlă „Phönix”, iar pentru evreii din plasele Baia Mare, Şomcuta Mare şi Copalnic Mănăştur la o fermă, constând dintr-un grajd şi o şură, situată în comuna Valea Borcutului, la o distanţă de 2-3 km de oraşul Baia Mare. Ghetoul a fost fixat astfel încât, într-un perimetru unde abia ar fi încăput 250 de persoane, au fost înghesuiţi aproximativ 3500 de locuitori evrei.

Executarea tehnică a ghetoizării evreilor concentraţi le revenea primarilor. În Ungaria erau pe alocuri primari care, contrar presiunii din partea Ministerului de Interne, s-au străduit    să rezolve într-un mod mai omenesc plasarea evreilor. Aşa s-a întâmplat la Satu Mare, Debreţin, Miskolc, Oradea, Seghedin şi în mai multe oraşe mai mari. 

La Baia Mare situaţia era alta. Că aici au avut loc evenimente ruşinoase, răspunderea le revenea în mod exclusiv lui dr. Rosner István şi lui dr. Nagy Jenő, faimosul căpitan al poliţiei. În sensul instrucţiunilor date de Ministerul de Interne primarului, prim-funcţionarul administraţiei oraşului, evreii trebuiau izolaţi de celelalte părţi ale oraşului prin garduri, în străzi şi cartiere separate. 

Călăuzit de dorinţa de răzbunare şi ură, dr. Rozner István nu a considerat satisfăcătoare această soluţie, deşi din partea conducerii oraşului Baia Mare au existat propuneri ca evreii să fie plasaţi pe strada Szombat şi pe uliţele adiacente. Împreună cu dr. Nagy au găsit un loc unde nu încăpeau nici 100 de oameni. S-au deplasat la clădirile din afara fabricii Bernath, nişte şandramale gata să se prăbuşească, şi au hotărât să-i plaseze aici pe cei 3400 de evrei din Baia Mare. 

În acele localuri nu puteau fi îngrămădiţi mai mult de 100 de persoane. Restul de 3300 de evrei au fost plasaţi în curtea fabricii, fără ca cineva să se îngrijească de vreun acoperiş. Primăria nu a luat nicio măsură ca nenorociţii oameni să nu sufere de ploaie şi vânt şi au fost lăsaţi să doarme pe pământ umed şi sub cerul liber, astfel că, după câteva zile copiii mici şi femeile s-au îmbolnăvit, încât a fost necesară internarea lor în spital, nefiind primiţi de autorităţi în sinagoga evreiască”, a adăugat Varga Zsolt.

Ridicarea evreilor din case şi confiscarea bijuteriilor s-a hotărât în noaptea de 2 spre 3 mai 1944. Toţi evreii trebuiau ridicaţi în maximum 8 ore de la casele lor. “Strângerea şi plasarea evreilor în ghetou a început în dimineaţa zilei de 3 mai, într-un mod cumplit şi brutal.

Pe la ora 2 după masă, operaţiunile de strângere au fost terminate în întregul oraş. În ghetou, evreii au fost sortiţi să stea sub cerul liber, fără apă, fără mâncare, în ploaie şi vânt, pentru că Primăria nu a luat nicio măsură pentru asigurarea convieţuirii evreilor, a săpat numai câteva gropi înconjurate cu garduri primitive, destinate pentru closet şi a împrejmuit ghetoul cu un şanţ. Nu s-a asigurat apa potabilă, timp de 3 săptămâni oamenii au fost siliţi să consume apă murdară dintr-o fântână infectată. 

Alimentaţia era aproape inexistentă. Văzând situaţia deplorabilă, evreii dintr-un detaşament de muncă l-au rugat pe comandantul batalionului, Reviczky Imre, să le permite să ducă alimente în ghetou. Ei au oferit raţia lor de pâine din fiecare a doua zi pentru cei aflaţi în ghetou, 1.000 de pâini şi un cazan de ciorbă, însă după o zi, dr. Nagy Eugen le-a interzis să continue.

Concomitent cu internarea evreilor din Baia Mare în ghetou, jandarmii au procedat în mod similar la concentrarea evreilor din plasele Şomcuta Mare, Baia Mare şi Copalnic Mănăştur pe care i-au escortat şi internat în ghetoul fixat la Valea Borcutului. Într-o fermă compusă dintr-un grajd şi o şură au fost înghesuite cca. 2500 de persoane, majoritatea lor au fost lăsate sub cerul liber.

La 31 mai, respectiv 5 iunie majoritatea celor 3073, respectiv 2844 evrei, alimentaţi cu 400 gr. de pâine, înghesuiţi în vagoane de vită, au pornit pe ultimul lor drum, spre Auschwitz-Birkenau”, a concluzionat consilierul de la Arhivele Naţionale.