Detaliile care îi trădează pe aproape toţi infractorii. Un fost ofiţer explică şi care este categoria care „te lichidează pe loc”
0Câteva gesturi involuntare făcute de un infractor sunt, uneori, indiciile esenţiale care le ridică primele semne de întrebare investigatorilor. Arghir Berciu, fost ofiţer judiciar timp de zeci de ani, a explicat, pentru „Adevărul”, într-un interviu acordat în cadrul campaniei „România infractorilor necunoscuţi”, câteva comportamente-tipice care sunt piste clare pentru un „ochi avizat” în depistarea celor certaţi cu legea
Nu mai este niciun secret faptul că gesturile ne trădează stările sau, uneori, şi cele mai ascunse gânduri, chiar şi atunci când prin vorbe enunţăm cu totul altceva. Desigur, e nevoie de o atenţie foarte mare şi de cunoştinţe solide pentru a trece dincolo de ce transmite o persoană prin cuvinte.
Arghir Berciu, fost ofiţer judiciar, colonel în rezervă cu o experienţă de câteva zeci de ani în meserie, explică, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, în cadrul campaniei „România infractorilor necunoscuţi”, felul în care a reuşit să se folosească de aceste cunoştinţe şi să „miroase” un infractor doar analizându-i comportamentul. Unul dintre gesturile care îi dădeau cel mai mult de bănuit era comportamentul unei persoane în momentul în care intra într-un loc necunoscut. „Atunci când intră într-o încăpere, mai întâi cercetează foarte bine locul. Se uită peste tot, privirea lor se plimbă peste tot. Se vede cum scanează locul ca să vadă, eventual, ce poate fi furat de acolo sau vreo altă ieşire”, descrie Arghir Berciu un prim indiciu care îi trădează pe infractori.
O altă pistă care îi duce pe oamenii legii spre infractori este că, în timpul unui dialog, acesta nu-şi priveşte niciodată interlocutorul în ochi: „Cei vinovaţi nu se pot uita direct în ochii omului cu care discută. Când vorbesc, ei se uită ori în stânga, ori în dreapta, sus sau jos. Apoi, observăm că bate din picior când stă jos, ori cu mâna, ori se uită în diverse părţi”. Acestea, spune fostul ofiţer judiciar, sunt câteva gesturi pe care oricât s-ar strădui o persoană, nu ar reuşi să şi le controleze.
„Categoria care te-a lichidat pe loc”
În schimb, cei mai periculoşi dintre infractori, mai spune specialistul, sunt cei taciturini. Fostul poliţist explică de ce e cel mai greu de identificat aceste persoane: „Un infractor taciturn nu vorbeşte mai nimic, pentru că el tot timpul frământă, coace, gândeşte ceva, dar nu se exprimă. Poţi să-i vorbeşti despre orice, dar el nu va scoate o vorbă sau va spune ceva negativ sau monisilabic. Trebuie să ştii că din categoria asta sunt cei mai mulţi infractori spontani. Adică este categoria care se enervează din nimic şi te-a lichidat pe loc”, mai explică judiciaristul.
Totodată, fostul ofiţer arată că, în toată cariera sa, a împărţit infractorii în două mari categorii: cei care o fac instinctiv şi cei care ajung infractori prin natura împrejurimilor:
„Am avut şi infractor care a comis fapta datorită unor împrejurări care l-au favorizat, deşi el, ca individ, nu avea în genă trăsături de caracter cu acest aspect. Însă este suficient să intri în anturajul nepotrivit, care pe urmă te atrage încet, încet şi, fiind slab, ajungi infractor. La început eşti un infractor mai mic şi, apoi, unul mare”.
Obsesia pentru un pantof l-a dus spre infractor
Despre cazul în care a cunoscut un astfel de individ povesteşte că totul a pornit de la un furt dintr-o şcoală din Baia Mare, de unde a dispărut un televizor. Interesant este că, în acea perioadă, din tot judeţul Maramureş, dispăreau, peste noapte, televizoarele din şcoli. Memoria vizuală a jucat, în acest caz, un rol foarte important, după cum mai povesteşte specialistul. O urmă de pantof lăsată într-un ciment încă neîntărit aproape l-a obsedat prim mărimea piciorului, astfel că, vreme de peste trei ani, privirea lui Arghir Berciu se îndrepta obsesiv în jos, la încălţămintea oamenilor.
„În memoria mea, mergând pe drum, tot ce era în faţa mea, toţi cei ce mergeau la 10 - 20 de metri, le priveam încălţămintea. Nu era individ să nu-l trec prin sita asta vizuală. Se face, uneori, şi o obsesie pentru câteva lucruri din astea. Şi, într-o iarnă, în centrul vechi din Baia Mare, pe lângă farmacie, era zăpadă mică şi, în faţa mea, la vreo 30 de metri, a apărut un tip cu încălţăminte foarte mare. Am văzut urma foarte mare de încălţăminte şi mi-am zis: «Ăsta este!». A intrat la Ignişul (un restaurant celebru din oraş, până în 1989 - n.r.) şi a lut un coniac, iar eu am intrat după el. L-am studiat cu gesticula, cum privea, pentru că infractorul, când intră într-o încăpere, oriunde ar intra, primele lui preocupări sunt să cunoască spaţiul, împrejurarea, bunurile şi, mai ales, să vadă dacă este vreun poliţist acolo”, explică fostul ofiţer judiciarist.
Din pasiune, fura televizoare
Apoi, omul legii a intrat în vorbă cu bărbatul, i-a spus o „legendă” precum că un infractor prins deja de Poliţie susţine că l-ar cunoaşte şi, astfel, l-a ademenit la sediu, unde l-a ţinut un pic de vorbă. Între timp, o percheziţie la el acasă avea să dea peste cap toate cercetările lor. Deşi au găsit în podul case încălţămintea care mai păstra cimentul din seara jafului de la şcoală, oamenii legii au mai descoperit multe alte componente electronice, lămpi de televizoare care erau foarte importante pe acea vreme şi multe alte aparate. Familia, însă, era foarte săracă.
„Am constatat că băiatul de vreo 25 de ani acum era foarte deştept, făcuse doi ani de facultate, la Politehnică, dar renunţase. A intrat într-un anturaj care nu i-a fost favorabil şi, cum pasiunea lui era electronica, fura televizoare şi lua piese din ele şi făcea reparaţii ca să poată trăi de pe o zi pe alta”, povesteşte specialistul. După ce infractorul a recunoscut tot, i s-a întocmit dosar penal. Totuşi, fostul ofiţer spune că avea un sentiment că tânărul nu e un individ periculos şi că a ajuns în aceată situaţie dintr-o greşeală.
„Aveam posibiltiatea legală să analizez ce pericol prezintă pentru societate şi dacă poate fi recuperat fără închisoare. Şi asta pentru că, în 90% din cazuri, după ce intră în puşcărie, cei pedepsiţi ies de acolo mai rău. Mi-a fost milă de situaţia lor, de el, de mama lui, pentru că erau săraci, aveau două capre, iar tânărul făcea bani din reparaţiile televizoarelor ca să trăiască de pe o zi pe alta. M-am dus la locţiitorul şefului Poliţei şi i-am propus să nu-l trimitem în judecată. A zis să fac un referat, dar să merg la procurorul-şef, pentru că numai el poate decide. I-am spus şi procurorului-şef că l-am verificat foarte atent, până la cele mai mici amănunte, am stabilit caracterul şi comportamentul, ce pericol prezintă el pentru societate şi am desprins de aici că nu are caracter de infractor. Procurorul-şef a aprobat raportul”, mai explică Arghir Berciu.
Astfel, relatează acum fostul ofiţer, tânărul în care a avut încredere s-a reabilitat şi nu a mai comis infracţiuni, însă, spune el, a fost extrem de important să cunoască foarte bine trăsăturile care trădează caracterul unei persoane.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
