Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

Satul din Alba unde sătenii şi-au tras biserica, cu boii, mai aproape de case. Comuniştii au căutat acolo petrol şi au dat de sare

Publicat: 08.05.2017 14:16

Ultima actualizare: 05.08.2022 13:38

Biserica din Copand a fost mutată mai aproape de vatra satului cu ajutorul boilor

Într-un sat din Alba, locuitorii şi-au tras cu boii biserica mai aproape de locuinţe. Se întâmpla în urmă cu 160 de ani. Acesta este unul dintre evenimentele importante din istoria satului Copand, situat în estul judeţului Alba, pe malul râului Mureş. Pe vremea comunismului, aici s-a căutat de petrol, dar s-a găsitbun mare zăcământ de sare.

Copand este un sătuc cu aproape 200 de locuitori, uitat de timp lângă malul Mureşului. Este o comunitate multiculturală, cu români şi maghiari care trăiesc aici în armonie de sute de ani.

Prima atestare documentară a localităţii datează de prin anul 1285, având posibile legături cu rebeliunea Koppanilor din regiunea Somogy de la începutul secolului XI în Transilvania „ungurilor negri” de unde şi denumirea de Koppand. ”Localitatea apare pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 sub numele de „Maros Koppand”. Primele menţiuni despre o biserică ortodoxă ori greco-catolică apar în 1733-1750, cu o biserică construită de Toader Todoraş şi Todor Rad. Biserica actuală, de lemn, Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din satul Copand, este construită în 1803 pe un amplasament mai sus decât cel actual. În 1856 a fost mutată (trasă cu boii) pe actualul amplasament, mai jos, spre a fi mai aproape de sat. Tot atunci a fost acoperit interiorul cu pânză de cânepă şi pictată de fraţii Ştefan şi Matei Şarlea din Feisa”, afirmă Iulian Olariu Iakab, locuitor al satului.

Biserica se afla pe lista a monumentelor istorice din judeţul Alba. ”Înfăţişează varianta tipologică, de veche tradiţie, regăsită pe întreaga arie de formare a poporului, român, a navei dreptunghiulare, cu absida în prelungire, poligonală cu trei laturi. Acoperirea interioară, a acesteia din urmă, cu o boltă semicilindrică şi trei fâşii curbe, este la aceeaşi înălţime cu aceea a naosului, amintind o structură veche. Elementele constructive menţionate, secondate de tradiţie, înlătură data de 1856 pentru înălţarea bisericii, ea reprezentând de fapt strămutarea de pe deal a lăcaşului străbun, amplificarea sa spre vest. Mare parte din haina picturală a fost cândva curăţată de ploi, din fragmentele rămase adunându-se următoarea iconografie: pronaos, muceniţe şi mironosiţe; naos, registre de mucenici în decor de arcade, iar naşterea bolţii, reprezentări din viaţa lui Hristos, încadrate de evanghelişti, detaşându-se, ca realizare artistică, Cina cea de taină”, astfel descrie biserica Ioana Cristache-Panait în lucraarea ”Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei”.

Pentru că turla bisericii este prea fragilă pentru a susţine un clopot de metal, la intrarea în curtea acesteia a fost amenajat un turn, prevăzut cu scară de acces, în care au fost montate clopotele de chemare la rugăciune. Recensământul din 1930 spune că în Copand erau 364 de locuitori (174 români, 189 unguri şi 53 ţigani). În 1931 a avut loc un nou eveniment important în istoria satului, care a avut consecinţe negative. ”Un incendiu a afectat 20 de case ca urmare a unui foc provocat de un copil. Din vorba satului am aflat ca acel copil, de 4 ani, nu a mai fost găsit niciodată. Acum satul are sub 200 de locuitori, majoritatea celor tineri fiind plecaţi în ţări străine. Natalitatea în ultimii 4 ani zero. Cei care trec în eternitate au în general vârste de peste 80 sau 90 de ani. Până acum vreo 4 ani, un localnic, acum în vârstă de aproape 100 de ani, mergea la Alba Iulia, de Ziua Naţională cu căruţa. Acum e prea bătrân, cu greu mai merge până la prăvălia din sat”, spune Iulian Olariu Iakab. În sat se mai află o biserică reformată-calvină, din epoca renaşterii. În interior se gaseşte monumentul funerar al familiei Somlyai, cu o inscripţie în limba latină, datată din anul 1622.

Citește și: Ciupercăria din Alba care salvează o comunitate

Imagine de ansamblu a satului Copand

Cei rămaşi în Copand se ocupă cu agricultura şi cu creşterea animalelor. Unii cultivă plante „neconvenţionale” – lavandă, gălbenele, urzici, busuioc şi câştigă mult mai bine decât de urma clasicelor porumb, grâu ori cartofi. Asta poate însemna o posibilă revigorare economică şi socială a satului, având în vedere că suprafeţele agricole sunt fărâmiţate în parcele mai mici de 1 hectar fiecare. Aici se mai văd încă urmele celor două sonde de prospectare de pe vremea comunismului. Atunci căutau petrol dar au găsit sare, multă sare, la 800 m adâncime. Un pârâu la care se adăpau până acum vreo 50 de ani oile a devenit dintr-o dată sărat. Prezenţa sării este justificată. În apropiere se află oraşul Ocna Mureş cu o exploatare sa sării veche de sute de ani.

Reprezentantul comunităţii locale oferă şi răspunsuri la întrebarea cum s-ar putea revitaliza satul aşa cum a fost odată: ”poate o posibilă locaţie de agroturism care să folosească apele sărate din zonă. Poate o posibilă locaţie de turism care să folosească cu cap frumuseţile Mureşului şi a dealurilor şi pădurilor care înconjoară satul.