Crăciun în 1948, primul în Republica Populară Română: „Bradul e al tuturor, stau doldora piramidele de acadele de toate culorile“
0
Atmosfera Crăciunului din 1948 poate fi reconstituită şi cu ajutorul articolelor publicate în presa vremii. În centrul relatărilor sunt bucuriile pregătite pentru copii.
Autorii artocolelor scrise la sfârşitul anului 1948 fac o demarcaţie clară între felul în care se sărbătorea Crăciunul înainte şi cum urma să fie primul în Republica Populară Română.
Într-un articol publicat în revista „Realitatea ilustrată“, în 26 decembrie 1948, autorul ne descrie, la început, atmosfera din piaţă, unde „brazii stau culcaţi, acolo în piaţă, în grămezi înalte, verzi, cu vârfurile drepte şi ţepoase, înălţate semeţ şi închirciurate de brumă groasă, aşteptând lumini şi bucurii pentru ochii copiilor“.
„Astăzi bradul e al tuturor“
În fraza imediat următoare, autorul face legătura cu perioada anterioară venirii comuniştilor la putere în România.(n.r.Romnia fusese proclamată Republică Populară în 30 decembrie 1947, după ce Regele fusese obligat să renunţe la tron).
„Şi’n alţi ani stăteau aşa. Şi limuzine luxoase sau sănii uşoare cu clopoţei şi telegari sprinteni îi purtau spre casele oamenilor bogaţi care îşi îngăduiau pentru copiii lor toate bucuriile din lume. Şi rămâneau în urmă ceilalţi copii, cei foarte mulţi, care înfruntau gerul şi asprimea serilor de iarnă cu ochii măriţi, ca în extaz, cu inimile stinse de înfrigurare şi sufletul jinduind după bucurii care nu erau pentru ei. Şi brazi şi jucării şi lumini şi artificii erau pentru acei ce le puteau plăti, cu bani mulţi. Ale lor credeau ei că sunt toate bucuriile din lume. Şi fulgii de nea care pluteau ireal de uşor în văzduh şi troienii albi de zăpadă şi luciul gheţii bună de patinat şi brazii pădurilor. Pentru copii cei mulţi şi necăjiţi erau doar nevoile, mizeria, lipsurile“.
Tot în articolul din 26 decembrie 1948 se vorbeşte despre ziua „în care s’au răsturnat stări de fapte care păreau de neînlăturat“.
„A dispărut vitrina care despărţea bradul de Crăciun, luminat şi împodobit, de ochii şi mânuţele copiilor. Ale tuturor copiilor care au dreptul la bucurii. Astăzi bradul e al tuturor. Copiii i-au pipăit crengile ţepoase, acolo sus în munţi, în vara care a fost pentru ei o întâlnire cu sănătatea, cu munţii, cu marea. Iar acum îl aşteaptă să coboare în mijlocul lor, în căsuţele frumos zugrăvite“
Nu puteau fi ocolite nici vitrinele cu dulciuri, pe care „stau doldora piramidele de acadele de toate culorile, de bomboane de toate specialităţile şi gusturile, de fursecuri şi prăjituri“. Autorul ne şi explică cum s-a ajuns aici. „O producţie mărită şi raţionalizată a făcut posibil ca piaţa să fie inundată de aceste articole în ajunul sărbătorilor“.
„Fabricile de zahăr au lucrat din plin iar cele de produse zaharoase nu mai prididesc cu prelucrările. Ca şuvoaiele curg siropurile dulci şi parfumate, iar cazanele mari, ca într’o poveste minunată, mestecă pasta care va prinde formele cele mai diverse“.
Autorul ne introduce şi în atmosfera de la sindicat, unde pe o masă lungă erau aşezate grămezi de sculuri şi bobine de lână moale, de toate nuanţele. În scenă intră ţesătoarele, a căror mâini „au prins andrelele, degetele au început să se joace cu firele moi şi ţesătura creşte văzând cu ochii.Ciorăpei, jacheţele, mănuşi, bonete pentru copii... Pentru toţi copiii din fabrică...“.
Din articol aflăm că în Republica Populară se lucrau doar jucării care să „formeze un spirit sănătos, constructiv, copilului, cetăţeanul de mâine al unei lumi noi, de muncă, de cinste, de sănătate morală. Cuburi de construcţie, maşini şi unelte, traforaje, vapoare şi avioane care să-i desvolte gustul pentru tot ce înseamnă muncă constructive“.
Copii ai clasei muncitoare/Sursa foto Biblioteca Digitală BCU Cluj
Din articol aflăm că vechiul cântec popular românesc cântat de copii de Crăciun, colindul, fusese înlocuit în regimul comunist cu un cântec trimfător de muncă şi de luptă. „Glasurile de copii se înalţă cristaline, dincolo de ferestrele şcolii şi pornesc să se împrăştie deasupra oraşului care freamătă în ritmul muncii intense. Cântecul pregăteşte clipa în care copiii, toţi copiii din ţara aceasta vor porni să înalţe, în jurul bradului, sub crengile frumos împodobite, imn de mulţumire celor care le-au redat copilăria”, se spune în încheierea articolului din „Realitatea ilustrată“, ce poate fi citit pe Biblioteca Digitală BCU Cluj.
Citiţi şi:
Revoluţia de la Cugir, între revolta populară şi crimele comise la Miliţie
Se încarcă comentariile...
