Despre buşteni, pur şi simplu

Zonă în care s-au tăiat copaci în mod ilegal

De curând, am trecut prin Viena, cu trenul. Pe mai multe linii ferate, laterale, am observat numeroase vagoane cu buşteni de brad şi de fag. I-am recunoscut. Erau din România. Mă mai întâlnisem cu ei şi pe drumurile de munte din ţară, căraţi în TIR-uri speciale către Austria, Ungaria etc.

În alte câteva locuri am zărit depozite de buşteni, care aşteptau să fie prelucraţi. Mi-am amintit că zarva cu tăierile abuzive, dar şi furturile masive de lemn românesc a încetat cu câteva săptămîni în urmă, după o furtună care a durat cam tot atâta. Opinia publică este şi ea ca omul, adică oboseşte la un moment dat, uită. Scandalul privind Codul Silvic a fost pur şi simplu uitat. Societatea civilă adoarme şi ea la un moment dat, dacă o ţii tot timpul în priză.

La ce să te gîndeşti mai mult, când vezi că în jurul tău se fură pe rupte de 25 de ani? Cum să nu uiţi de buşteni când la noi sintagma „ziua şi scandalul” funcţionează ca un ceas elveţian? Iar când constaţi că acest lucru se face cu sprijinul politicienilor pe care i-ai ales tu, te simţi ultimul om, neputincios, de pe planetă.

Klaus Iohannis este sau a fost deja, în Austria. O fi discutat cu cineva, ceva, despre tăierile ticăloase de păduri în România? Nu credem. El este doar la „primul pas”. Până la „lucrul bine făcut”, deocamdată o minciună cu care ne-a îmbrobodit pe toţi, mai are mulţi paşi de făcut. Mă îndoiesc că aceştia se vor mai face vreodată..

Când am constatat că a ajuns preşedintele României, după ce l-a votat şi eu, m-am bucurat. Vine sasul ăsta, mi-am spus, şi pune ţara la punct. Plin de un entuziasm adolescentin, chiar am scris ceva pe blog, am salutat evenimentul, apoi am spus: „No, hai!” N-a fost să fie aşa.

Domnul preşedinte se comportă ca un şef de partid, nu de ţară. Cu sintagma „guvernul meu”, dar şi altele, va intra în istorie la capitolul „aşa nu”. În urmă cu câteva luni, i-am adresat şi o scrisoare deschisă în legătură cu dezastrul „aurului românesc”, tot pe adevarul.ro. Au mai fost şi alte nenumărate trageri de mânecă de către societatea civilă legate de acelaşi subiect. Într-adevăr, modul de a face politică a lui Traian Băsescu trebuia schimbat. Oricum, nu aşa. Dar, să revenim mai bine la buşteni...

În jurul Vienei am văzut păduri nesfârşite de brad. Arborii sunt mai subţiri ca ai noştri, mai firavi. Se vede că mulţi dintre ei sunt plantaţi de 10-20 de ani doar, la distanţe egale (prea multă geometrie, totuşi!), pentru a aduce aerul parfumat, curat, necesar Vienei. Nimeni nu se atinge de ei, sunt păziţi cu străşnicie, deoarece legile sunt foarte aspre, iar acestea sunt respectate.

Apoi, nu departe de Viena, de la geamul trenului poţi vedea o apă curgătoare de munte, cam de patru ori mai mare decât Prahova noastră. Este limpede ca un cristal şi străjuită de munţi de o rară frumuseţe. Nu mai frumoşi ca ai noştri. Singura deosebire constă în faptul că la noi aceştia sunt despăduriţi într-un mod sălbatic mai ales de austrieci şi unguri, iar la ei nu se atinge nimeni, de nimic, nici cu firul de păr...

Aud că Prinţul Charles vrea să cumpere vreo 100.000 de hectare de pădure românească, pentru a o transforma într-o rezervaţie naturală. Este clar că osul domneasc este îngrijorat de ceea ce se întâmplă cu pădurile noastre, transformate tot mai mult în buşteni. Bravo lui, ruşine nouă! Dezastrul ecologic continuă, iar guvernanţii noştri îşi văd mai departe de-ale lor, strict personale. Dacă se poate, grăbiţi-vă, Alteţa Voastră!
,