O secvenţă din războiul Occidentului cu pickpockeţii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Textul de sub desen trage sirena de alarmă în italiană, engleză, franceză, germană, spaniolă. Lipseşte româna. Explicabil: cei mai mulţi pickpokeţi sunt români”
„Textul de sub desen trage sirena de alarmă în italiană, engleză, franceză, germană, spaniolă. Lipseşte româna. Explicabil: cei mai mulţi pickpokeţi sunt români”

S-au scris cărţi, eseuri, studii cu duiumul despre multele războaie pe care le-a dus şi le duce Occidentul, pentru a supravieţui într-o lume tot mai complicată.

Nu cred să se fi scris ceva despre un război la fel de crâncen pe care-l duce Occidentul, mai ales după admiterea României în Uniunea Europeană, cu pickpockeţii, cum le zic englezii sau hoţii de buzunare, cum le zicem noi.

Ca toate războaiele moderne, şi acesta stimulează creativitatea naţiunilor. Să luăm, de exemplu, Italia.

În unele vagoane de metrou din Roma, pe aparatele de confirmat biletul din staţii, îţi sare în ochi un desen cum nu se poate mai convingător. Un domn definit social de o pălărie călătoreşte spânzurat de bara metroului. E vorba mai mult ca sigur de un domn care a ţinut neapărat să meargă în popor, asemenea narodnicilor ruşi, care descindeau din caleşti direct pe podelele izbei, pe care se apucau să le spele  în genunchi, în timp ce locatarii, mujicii adică beau votcă sau îşi băteau nevestele. După înfăţişare, cetăţeanul din afiş are nu o maşină, ci mai multe, şi mersul cu metroul e o aventură asumată conştient. Pe la spate, fără ca domnul să-şi dea seama, îl încolăceşte perfid un ins cu şapcă. Călătorul cu pălărie e un om ca toţi oamenii. Încolăcitorul e un ins ieşit din comun, mai mult ca sigur, un extraterestru. Poartă ochelari negri, ca să nu-i dibui în priviri intenţiile criminale. Are trei mâini, lungi şi elastice, ca braţele unei caracatiţe, terminate în nişte palme uriaşe, cam cât un sfert din statura lui. Cum era şi de aşteptat, mâinile extraterestrului nu l-au încolăcit pe domnul cu pălărie din iubire gen bărbat-bărbat, nici măcar ca să se ţină de cineva în viteza metroului. O mână îi şterpeleşte portofelul din buzunarul de la piept. Cealaltă îi goleşte buzunarul din dreapta. Ultima nu stă nici ea degeaba. Îi desface valiza diplomat.

Textul de sub desen, redactat în cinci limbi de circulaţie internaţională, dezvăluie cine e fiinţa terifiantă, cu care n-ai vrea nici în ruptul capului să te întâlneşti pe o stradă mărginaşă, la o oră târzie.

E un hoţ de buzunare. În varianta internaţională, un pickpocket. Sau, mai precis, un pickpocket aşa cum şi l-a imaginat autorul.

De-a lungul secolelor, Diavolul a stârnit fantezia unor întregi generaţii de artişti. Fiecare personalitate, dar şi fiecare popor, şi l-a imaginat într-un fel. După cum spun marxiştii, în funcţie şi de apartenenţa la o clasă sau alta.

Pickpocketul de la Roma pare a fi suferit şi el acelaşi proces de transfigurare artistică. Fiinţa cu ochelari negri sub şapcă de activist de la raion, cu trei mâini rapace, în stare să te stoarcă mai ceva ca pe o lămâie, reflectă viziunea mai marilor Romei asupra pickpocketului. Lucru ciudat de-a dreptul, dacă ne gândim că nici primarul, nici consilierii municipali n-au de ce să se teamă de hoţii de buzunare. Din simplul motiv că ei nu merg cu metroul decât cel mult în campaniile electorale.

Textul de sub desen trage sirena de alarmă în italiană, engleză, franceză, germană, spaniolă. Lipseşte româna. Explicabil: cei mai mulţi pickpokeţi sunt români.

Autorii afişului au socotit c-ar fi absurd să atenţioneze pickpockeţii să se ferească de ei înşişi.

În staţia Barberini, cât pe aci să mă răstoarne două ţigăncuşe care alergau pe peron după ce şterpeliseră ceva. Lipseşte şi rusa. Explicabil: ruşii n-au treabă cu şterpelitul din buzunare. Ei jefuiesc bănci, aruncând în aer seifurile blindate.

Desenul cu pickpocketul în acţiune se adresează călătorului străin cu metroul. Nu pentru a-l avertiza asupra pericolului reprezentat de pickpokeţi, ci pentru a-i produce o vie emoţie artistică. Vie şi de neuitat. Nu de alta, dar, rămas locului şi căscând gura la fiinţa cu şapcă şi cu trei mâini, călătorul se poate trezi fără portofel. Şterpelit de un pickpocket normal: fără şapcă şi cu două mâini.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite