Femeia, acest chip angelic care ascunde „o multitudine de defecte”
0„The Art To Know Men (Arta de a cunoaşte bărbaţii)”, scrisă de John Davies, în 1665, dezvăluia bărbaţilor la acea vreme cum feţele drăguţe ale femeilor sunt doar o faţadă pentru „multitudinea infinită de defecte” ale acestora.
Generaţii întregi de burlaci şi-au trăit vieţile urmând cartea devenită manual, „Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”. Detaliind diferenţele esenţiale dintre sexe, cartea scrisă de John Gray în 1992 a devenit rapid best-seller. Dar se pare că înaintea acestuia, cu aproape patru secole mai exact, un text victorian explica diferenţele fundamentale dintre bărbaţi şi femei, când vine vorba de dragoste şi romanţă, dar chiar şi când este vorba de aparenţele fizice.
„The Art To Know Men (Arta de a cunoaşte bărbaţii)” include capitole despre tipurile existente de bărbaţi şi femei, categorisind după principii şi virtuţi sau în funcţie de lipsa acestora, dar şi despre diferenţele majore dintre sexe. Bărbaţii sunt descrişi drept „lei cu guri mari şi corpuri musculoase”, în timp ce femeile beneficiau de o înfăţişare potrivită, dar care nu făcea altceva decât să „ascundă multitudinea de defecte”.
Cartea scrisă în 1665 venea în ajutorul înţelegerii sexelor, mai ales a diferenţelor emoţionale, chiar şi fizice. A fost scrisă iniţial în franceză şi tradusă în engleză de către John Davies.
Pe lângă capitolele legate de suflet, care este „în general, înclinat către bine”, opera conţine o secţiune extrem de detaliată a diferenţelor fizice dintre bărbaţi şi femei, dar şi despre tipurile de bărbaţi pe care o femeie îi poate întâlni în calea sa către dragoste.
Formele masculine sunt comparate cu cele ale unui leu, la care se adaugă trăsături precum „o gură mare, păr des şi carne tare, musculoasă”. Femeile, în schimb, „au un aspect echitabil, care ascunde o multitudine infinită de defecte, inclusiv slăbiciunea, gelozia, neîncrederea şi ingratitudinea”.
În timp ce bărbaţii sunt trecuţi prin ciur şi dârmon, femeile sunt obişnuite să trăiască în puf. Cu toate acestea, recunoaşte că, poate, nu toate femeile sunt nişte scorpii fără bariere. Ce poate părea într-adevăr ciudat este descrierea fizică a reprezentantei sexului frumos, ca şi cum ar fi fost o prezenţă scumpă la vedere în acele zile. Femeia „este mai scundă şi mai mică decât bărbatul, iar ochii mari şi negri trădează o anumită modestie şi blândeţe”.
Davies mai susţine că slăbiciunile femeilor pot fi recunoscute din vocea sa, dar şi din felul în care aceasta se mişcă.
Cartea rară a stat ani buni într-o casă din Dorset, Marea Britanie. Proprietarul nu a ştiu potenţialul până când nu a dus-o la o casă de licitaţii.
„Această carte arată cum s-au format bazele felului în care ne vedem astăzi, ca femei şi bărbaţi. Atunci, lucrurile erau mult mai neclare, se pare”, a spus Amy Brenan, reprezentant al casei de licitaţii.
„În secolul al XVII-lea exista o distincţie clară între sexe, iar oamenii credeau toate lucrurile de acest fel, precum cele expuse în carte. Acum, când citim acest volum patru secole mai târziu, ni se pare cel puţin amuzant, deşi a fost scris cu toată seriozitatea. În realitate, cartea încearcă să chestioneze anumite prejudecăţi sau principii înrădăcinate, deci avea chiar o viziune radicală pentru acea perioadă”, a explicat aceasta.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
