Lumea după Trump merge spre stele?

Nu este o întrebare metaforică. Dimpotrivă, vrea să semnaleze una dintre cele mai mari schimbări pe care le anunţă Administraţia Trump, reluând poate, în alt sens şi la cu totul alte dimensiuni, tema centrală a celei mai importante şi crâncene bătălii din perioada Războiului Rece, cea pentru cucerirea spaţiului cosmic.

O bătălie care, poate unii dintre dvs. îşi mai amintesc, a început oficial pe 12 septembrie 1962, la ora 10 dimineaţa, la Universitatea Rice de lângă Huston (Texas) momentul când Preşedintele John Fitzgerald Kennedy pronunţa un discurs extraordinar, intrat în legenda secolului XX.

Spunea atunci:

"Spaţiul cosmic este acolo şi acolo vom merge, acolo sunt stelele şi acolo sunt planetele, purtătoare de noi speranţe, de noi surse de cunoaştere şi acolo se găseşte şi pacea. Iată de ce, înainte de a ne îmbarca pentru această aventură, cea mai nesigură şi cea mai primejdioasă dintre toate cele în care a pornit vreodată omenirea, să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu!".

O aventură ale cărei elemente ulterioare le cunoaşteţi: cursa pentru supremaţie între cele două super-puteri adunând, în ţărle respective şi în cele partenere, în programe speciale cu bugete imense, cei mai buni specialişti din domenii extrem de diverse. Pe mai multe dimensiuni de cercetare: după aselenizările succesive, priorităţle s-au definit şi concentrat pe domenii diverse. Unul fiind tehnologia de sondare a planetelor îndepărtate şi a realizării unor telescoape spaţiale care să pătrundă cât mai departe în sistemul nostru solar şi să întrezărească realităţile de dincolo de el.. Altul fiind studierea condiţiilor de supravieţuire şi lucru în pe staţiile internaţionale aflate de mulţi ani în orbită. În fine, şi aceasta a devenit politica prioritară a ultimilor ani, folosirea tehnologiei spaţiale pentru monitorizarea cât mai corectă a proceselor dramatice care ameninţă să distrugă Terra, cum ar fi schimbările climatice din ce în ce mai violente şi acoperind zone din ce în ce mai extinse. 

Dar totul se poate schimba radical căci, pe de o parte, devine din ce în ce mai limpede că Administraţia Trump nu va mai vrea să focalizeze resursele şi finanţările de proiecte ale NASA în direcţia supravegherii schimbărilor climatice, primul semnal fiind numirea în fruntea Agenţiei americane de protecţia mediului (EPA) a lui Myron Ebell, un climatolog care s-a remarcat prin scepticismul afirmat la adresa aderării SUA la prevederile Acordului de la Paris.

Bob Walker, consilierul lui Donald Trump pe probleme spaţiale, intervievat de The GUARDIAN, aruncă o adevărată bombă, afirmând câ creditele alocate până acum diviziei "Ştiinţele pământului" din cadrul NASA vor fi suprimate şi reinestite în favoarea explorărilor spaţiale, ambiţia fiind ca, înainte de sfârşitul acestui secol, sistemul nostru solar să fie explorat în întregime. Asta înseamnă că vor fi anulate toate programele consacrate studiului evoluţiei temperaturilor terestre, a calotelor glaciare şi marilor procese climatice terestre lansate în 1991 şi devenite realitate prin desfăşurarea începând cu 1999 a unei reţele de sateliţi de observaţie. Transferul de programe s-ar putea opera către organizaţii ca National Oceanic and Atmospheric Administration. Aceasta deoarece observaţia de acest gen, explică Walker, un program "corect politic de supraveghere de mediu...va fi mai bine plasat în alte tipuri de agenţii....cercetarea în domniul climatic fiind necesară numai că foarte tare politizată, ceea ce a compromis o mare parte din munca cercetătorilor".

Pentru USA Today, Jeff Foust face un sumar ale celor afirmate de Bob Walker cu ocazia celei de-a 26-a reuniuni a COMSTAC (Federal Aviation Administration’s Commercial Space Transportation Advisory Committee ), puncte care concentrează o platformă pentru o schimbare fundamentală în politica americană din domeniu.

Cel mai important punct îl constiutie "un angajament pentru obţinerea unui leadership global în domeniul spaţiului care "urmează să producă tehnologie, securitate şi locuri de muncă", cele necesare Americii secolului XXI. Interesantă este şi propunerea reinstituirii unui Consiliu Naţional al Spaţiului condus direct de vice-preşedinte, cel care va coordona absolut toate activităţile, eaxct aşa cum s-a petrecut în perioada preşedinţiei George W,Bush. Scopul final este "explorarea de către om a întregului sistem solar până la finele secolului", idee în care, într-adevăr, toate resursele NASA vor fi transferate către obţinerea unor "deep space achivements"...Dar investiţiile vor fi direcţionate şi către zona "tehnologiilor pentru micii sateliţi" folosiţi de armată  dar şi, extrem de important, pentru obţinerea superiorităţii globale în tehnologia supersonică, incluzând aici, evident, aplicaţiile militare.

Una dintre cele mai importante indicaţii date de Walker a fost cea privind posibila reactualizare a unui alt program din perioada administraţiei George W.Bush, "Vision for Space Exproation"  în care una dintre ideile de bază era că Luna trebuie să devină baza pentru posibilele viitoare expediţii către Marte şi mai departe.

Dincolo de dimensiunea teoretică fascinantă a acestei discţii despre priorităţi, mai există altceva? Cu siguranţă, îmi spunea un expert de la Bruxelles implicat în discuţiile despre tot ceea ce înseamnă folosirea tehnologiilor spaţiale în scop civil şi militar.

"Cred, -îm spunea el, că aceste intenţii americane, dacă chiar se vor concretiza în programe autentice, şi nu am motive să nu anticipez că aşa se va întâmpla, atunci miza viitoare va fi câştigarea startului către ce va putea constitui marea cursă pentru exploatarea resurselor aflate pe alte planete. Sigur, asta poate să sune acum ca ceva de tip literatură SF, dar, în spatele tuturor jocurilor, credeţi-mă că există această întrebare, transformată încet într-o adevărată obsesie: cine va fi prima ţară care să poată trimite misiuni de explorare pe suprafaţa unor planete care ascund resurse de minerale incredibile...care dintre naţiuni va avea acest avantaj, care naţiune va şti să şi-l creeze înaintea tuturor, va deveni decidenta viitoarelro secole de dezvoltare...".

Bătălia este deja deschisă, îmi argumenta el, pentru posibilitatea de a controla traiectoria unor comete, asteroizi şi meteoriţi, deja posibilă prin elaborarea unor tehnici care permit deja acest lucru, precum cele elaborate de companii specializate. Au fost deja realizate prototipurile unor sonde care ar putea recupera şi decupa segmente pe care să le aducă pe Terra ;i asta nu mai departe de 2020. Miza? Spre exemplu, spun realizatorii prototipului, este că un asteroid lung de 500 m ar conţine tot atâta platină cât a fost extrasă pe Terra în istorie...Iar acum, începe poate aventura spre exploatări complexe cu staţii miniere fixe, călătoria la mare distanţă fiind poate acum mai aproape de realizare odată cu anunţata punere la punct a unui motor fotonic despre care cei din cadrul unui laborator american spun că relizează o viteză de 10% din cea a luminii. În proiect există, deasemeni, "staţii de alimentare intermediare" de tipul staţiei internaţionale de acum, numai că pline doar cu carburant...

Să nu uităm că, în legislaţia americană există deja  din 2015 un text care reglementează exploatarea resurselor minerale...

Science Fiction? În niciun caz, răspund, spre exemplu, cei de la Planetary Ressources sau Deep Space Industries, prima lansând deja o unitate de explorare (Arkyd 3 Reflight, în fotografie) , a doua intenţionând să facă acest lucru la începutul anului viitor.

Este foarte posibil să ne aflăm într-un moment decisiv al istoriei, atunci când celor care vor să fie atenţi li se arată unde se află sursa puterii, Cea care va transforma jocurile şi, poate, cine ştie, la va face vreodată chiar şi mai bune. Totul este ca, stând cu ochii la stele, să nu ne împiedicăm de multoplele buturugi de la sol.