Raportul „Putin. Război“. Un document senzaţional, informaţii din interiorul maşinăriei ruse de propagandă şi război

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Aleksandr Mojaev (alias „Babai”) şi combatanţii Republicii Populare Doneţk
Aleksandr Mojaev (alias „Babai”) şi combatanţii Republicii Populare Doneţk

În urmă cu câteva zile, aţi putut accesa, în premieră în România, un raport realizat de doi specialişti cehi în informaţii militare, reunind probe multiple şi incontestabile ale intervenţiei militare ruse în Ucraina.

Continuăm astăzi seria acestor documente, prezentându-vă raportul „Rusia. Război”, iniţial dat publicităţii în Rusia la mijloc de mai (apoi prezentat pe scena internaţională odată cu lansarea la Paris a versiunii în limba franceză, în luna iunie a acestui an). Demersul a fost iniţiat de opozantul rus Boris Nemţov, asasinat pe 27 februarie, în plină stradă, la Moscova, în condiţii încă neelucidate, şi finalizat de Ilia Iaşin împreună cu un grup de experţi, text pe care-l puteţi accesa aici în varianta sa originală şi aici în traducere franceză.

Raportul reprezintă „o compilaţie de informaţii, mărturii şi probe directe ale prezenţei militarilor ruşi pe teritoriul ucrainean, analizând şi motivele implicării ruse, mijloacele de comunicare folosite de Kremlin precum şi costul reprezentat de operaţiunile militare pentru cetăţenii ruşi”. Este o analiză politică foarte interesantă, dar şi una militară ultra-specializată, aceasta din urmă făcută de oameni care au lucrat sau mai lucrează în zona informaţiilor militare, de unde şi un stil relativ uşor de recunoscut al anumitor formulări din zona sintezelor operative. Veţi putea găsi, pentru fiecare capitol, organizate cu o precizie şi minuţie specifice rapoartelor de front, dovezi multiple, dovezi directe, niciuna circumstanţială, asupra vastelor operaţiuni militare din Crimeea şi din estul Ucrainei precum şi o analiză comparativă asupra fotografiilor din dosarul „zborului Malysian Airlines”.

Vă rog insistent să vă faceţi timp să lecturaţi acest raport foarte solid, extrem de interesant în sine, dar şi în contextul informaţiilor recurente din aceste zile, cele care vorbesc despre pregătirile inntense pentru apărarea teritoriului naţional făcute de Finlanda, după ce semnale de urgenţă parveniseră din ţările baltice...
 

„Aventura declanşată de Putin în estul Ucrainei a produs Rusiei o pierdere politică imensă. Războiul cu Ucraina este neaşteptat, murdar şi cinic. Este o crimă împotriva tuturor ruşilor. Îi plătim preţul cu viaţa compatrioţilor noştri, prin criză politică şi izolare economică.” - Ilia Iaşin, coautor al Raportului

Cifrele-cheie ale raportului Putin.Război:

- cel puţin 150 de militari ruşi au fost ucişi în timpul luptelor din Ucraina, din care cel puţin 70 la Debaltsevo în ianuarie-februarie 2015
- organizarea trimiterii de „voluntari” ruşi care participă la războiul din Ucraina se face prin intermediul unor organizaţii apropaite de Kremlin şi fiecare „voluntar„ este plătit în medie cu 60.000 de ruble lunar (echivalentul a  peste 1.000 de euro).
- anexarea Crimeei a fost decisă de Vladimir Putin, realizată cu ajutorul armatei ruse, prin încălcarea dreptului internaţional şi a acordurilor existente între Rusia şi Ucraina
- conducătorii „republicilor separatiste” autoproclamate Lugansk şi Doneţk sunt conduşi direct de la Kremlin
- Războiul a costat Rusia 53 de miliarde de ruble (aproximativ 1 miliard de euro) în 10 luni
- din cauza inflaţiei, cetăţenii ruşi au pierdut în doar un an, după anexarea Crimeii, două trilioane de ruble din salariul lor şi 750 de miliarde din economiile din bănci.

 

Conferinţă de presă la Paris, iunie 2015, Ilia Iaşin cu ocazia prezentării versiunii franceze a Raportului Putin. Război

Iată, în continuare, extrase din acest raport.

De ce Putin are nevoie de acest război

Începând cu toamna lui 2011, cota de popularitate a lui Vladimir Putin începea să scadă în mod vizibil. Înaintea alegerilor prezidenţiale, părea puţin probabil să câştige din primul tur. Acest scenariu crea un risc semnificativ de diminuare a imaginii lui Putin şi ar fi pus capăt legitimităţii sale Ar fi devenit mai dificil să conducă ţara în stilul său obişnuit de „lider naţional”. Scenariul „întoarcerii Crimeei la ţara mamă” a fost fără îndoială planificat şi plănuit cu grijă de către autorităţile din Federaţia Rusă. Astăzi, devine evidentă anvergura pregătirii acestei operaţiuni.

Înaintea invaziei Crimeei, serviciile speciale ruse au recrutat generali şi ofiţei ai armatei ucrainene, precum şi conducători, dar şi agenţi ai forţelor de ordine care, la momentul crucial, şi-au trădat jurământul şi au trecut de partea Federaţiei Ruse.Politicienii separatişti şi presa locală, au susţinut, activ finanţaţi de Moscova, toate acţiunile Rusiei. La rândul său, mediul de afaceri din Crimeea, beneficiind din partea unor bancheri ruşi de împrumuturi în condiţii care desfiinţau orice concurenţă, s-a supus din interes. În afară de asta, au fost întreprinse eforturi pe termen lung în vederea slăbirii, la nivel de ansamblu, a economiei şi sistemului politic ucrainean. (...) Prima interpretare este că succesul obţinut în Crimeea l-a convins pe preşedintele Federaţeiei Ruse că regimurile rusofone din Ucraina erau gata să facă parte din statul rus. De fapt, era vorba despre „reunirea pământurilor ruseşti”, iar această misiune l-a sedus pe Putin datorită anvergurii sale la scara istoriei, în ciuda costurilor previzibile ale operaţiunii. (...) A doua interpretare posibilă este că Putin a înţeles de la început că ideea apariţiei unui stat nou în Donbass, în vederea viitoarei sale aderări la Federaţia Rusă, avea cu mult mai mulţi adepţi printre cetăţenii Rusiei decât printre cei ai Ucrainei. În acest sens, a provocat acest conflict militar pentru a-şi crea o poziţie favorabilă pentru negocierea cu ţările occidentale.(...) Numai că o continuare a confruntării cu Occidentul, izolarea internaţională şi sancţiunile pot priciuni daune importante economiei ruseşti. Aceasta creează un risc de apariţie a protestelor sociale care ar putea mina din nou nivelul de popularitate al şefului statului rus.

În fine, slăbirea poziţiilor lui Putin pe scena internaţională şi escaladarea conflictului ruso-ucrinean reprezintă un risc veritabil de declanşare a urmăririi penale împotriva actualului preşedinte al Rusiei.
Modificarea situaţiei politice internaţionale ar putea foarte bine să-l pună pe Putin în faţa unei acuzaţii formale de crime de război şi să-l ducă pe banca acuzaţilor la Curtea Penală Internaţională.

Anexarea Crimeei: Trei citate din Putin

S-a întâmplat în noaptea de 22 spre 23 februarie, am terminat (şedinţa) cam pe la ora 7 dimineaţa, am trimis toată lumea acasă şi m-am dus să mă culc. Şi, nu voi nega acest lucru, în chip de la revedere, am spus tuturor colegilor mei, mai precis la patru dintre ei, că situaţia din Ucraina luase o asemenea întorsătură că eram obligaţi să începem să lucrăm la întoarcerea Crimeii în sânul Rusiei” 

Pentru a bloca şi dezarma 20.000 de oameni bine înarmaţi, era necesar un personal numeros şi calificat.  Aveam nevoie de specialişi care să ştie cum să procedeze. Atunci, nu ascund acest lucru, am dat ordin Ministreului Apărării ca, sub pretextul întăririi protecţiei instalaţiilor noastre militare din Crimeea, să transferăm acolo unităţi speciale din cadrul serviciilor secrete, plus forţe din Marină, plus paraşutişti”.

Ştiţi care era avantajul nostru? Faptul că eu controlam personal totul. Nu fiindcă aş fi făcut totul corect, ci fiindcă asta era făcut de prima persoană din stat, facilita munca executanţilor”.
                               
Extrase din filmul documentar „Crimeea, drumul către Patrie”

Sprijin necondiţionat pentru separatiştii proruşi din Ucraina

Veţi găsi în raport numeroase mărturii directe ale unor militari ruşi (cu indicaţii precise asupra identităţii lor şi unităţilor militare de provenienţă), soldaţi făcuţi prizonieri de armata ucraineană sau care au dezertat din rândurile armatei ruse. Veţi găsi, de asemenea, o analiză exhaustivă (cu analiză pe imagini de la sol şi din satelit) privind dovezile existente privind doborârea avionului de linie MH17 de către o rachetă trasă din zona ocupată de separatiştii proruşi folosind o instalaţie rusă extrem de performantă, bateria de rachete sol-aer BUK M1. Foarte interesantă şi mai mult decât instructivă este şi lectura caipolului 9, „Cine controlează regiunea Donbass”, cu detalii absolut noi despre liderii republicilor separatiste şi relaţia lor cu structurile de comandă ale Kremlinului. Dar şi prezentarea unor cetăţeni ruşi care organizează în teren administraţia civilă şi militară a regiunilor separatiste.

„În aprilie 2014, Republicile Populare din Doneţk şi Lugansk şi-au proclamat independenţa şi au declarat că nu mai ascultă de autorităţile ucrainiene. Cu toate acestea, suveranitatea revendicată nu este decât o declaraţie autoproclamată. În realitate , cele două republici sunt controlate din exterior prin ordinele Moscovei, iar deciziile-cheie luate în aceste două republici aparţin responsabililor şi strategilor ruşi. În acelaşi timp, Kremlinul nu a recunoscut niciodată în mod legal suveranitatea republicilor autoproclamate şi consideră în continuare, oficial, că teritoriile respective fac parte din Ucraina”.

Raportul, repet, deopotrivă extrem de politic angajat, este şi o demonstraţie de military intelligence comentată de oameni care cunosc foarte bine sistemul din interior, este vizibil că analizele sunt profesioniste şi se bazează pe o vastă culegere de date din teren, asamblate pentru o demonstraţie de o logică impecabilă.

unteanu
image
image

Vladimir Putin l-a decorat cu „Ordinul de onoare” pe prezentatorul de televiziune V. Soloviov FOTO kremlin.ru

Iată concluziile Raportului:

„Războiul din estul Ucrainei este adesea denumit «hibrid». Se spune că ar fi o invenţie ingenioasă a lui Vladimir Putin: în niciun caz o agresiune militară directă, ci o formă deghizată de conflict armat pe teritoriul unei ţări vecine interzicând oricui să afirme formal că ar fi autorul acesteia. Donbasul este în flăcări, dar preşedintele rus face pe inocentul: «Ce dovezi aveţi?»

Pentru a pune punctele pe i, «războiul hibrid» al Preşedintelui Putin este:

Ambiguitate. Pe de-o parte, suntem în răzoi împotriva Ucrainei şi toată lumea înţelege acest lucru. Există în Rusia baze de antrenament pentru separatişti, trenuri transportând tancuri se îndreaptă către frontiera ucraineană şi şefii separatişti îşi reglează acţiunile cu Kremlinul. Pe de altă parte, ne facem că nu ducem un război. Preşedintele Putin clatină din cap, plin de încredere, ca răspuns la întrebările directe. În Consiliul de Securitate al ONU, ambasadorul Vitalii Churkin respinge cu mânie toate acuzaţiile împotriva Kremlinului.

Minciuni. Paraşutişti ruşi au fost doborâţi pe teritoriul estic al Ucrainei? Ei bine, s-au pierdut pe acolo. S-a dovedit că separatiştii ruşi folosesc armament rus? Pesemne că l-au cumpărat dintr-un magazin cu surplusuri militare. Se trage de pe teritoriul rus împotriva ucrainenilor? S-au bombardat ei înşişi. Se identifică soldaţi ruşi morţi în estul Ucrainei? Gata, ajunge cu toate astea!

Laşitate. Nici Vladimir Putin, nici generalii săi nu au avut curajul să recunoască agresiunea armată împotriva Ucrainei. Minciuni şi ipocrizie ne sunt prezentate drept rezultatul unei mari înţelepciuni politice.

O vom plăti cu un conflict cu un aliat vechi. Nu există pe lume un popor mai apropiat şi mai drag poporului rus decât cel ucrainean. E vorba despre fraţii noştri, fără exagerare, iar războiul din Donbas între ruşi şi ucraineni nu poate fi carcaterizat altfel decât un război fratricid.

Acest război este o ruşine pentru ţara noastră. Această problemă nu se va rezolva de la sine. Vladimir Putin trebuie să fie oprit. Şi doar poporul rus poate face asta.

Împreună, să punem capăt acestui război.”


 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite